13,415 matches
-
dintre „burghezi“ are o apartenență socială incertă. „Altceva - umanitatea, lumea, clasa lui socială - este palid în el“, scrie Pasolini. Astfel, fascinația noului și slăbiciunea vechiului au ca rezultat o serie de confruntări revelatorii. Care - pe de altă parte - depășesc barierele ideologice și se transformă în căutări și experiențe limită la nivel individual. Fiecare, îmbibată de sexualitate, de pornirea viscerală, atât de „expresivă“ și de frapantă. » „Ca o martiră, abia aplecându-se peste parapet, Lucia strigă: «Sunt aici!». El se întoarce, îi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
cu o "grijă sfântă", al cărei scop era acela de a păstra credința în inimile creștinilor într-un moment dificil în care se urmărea de-creștinarea Italiei. Jurnalismul catolic era perceput într-un mod foarte concret, în opoziție cu jurnalismul ideologic, atât de răspândit în acea epocă premergătoare Primului Război Mondial. Meseria de jurnalist nu era încă bine definită, deoarece nu le permitea celor ce o practicau o independență profesională; ea depindea de partidele politice sau era considerată o treaptă către lumea politică
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
la nivel național, care să apere drepturile Bisericii și să exprime viziunea acesteia cu privire la toate evenimentele și evoluția societății în ansamblu, s-a lovit de tendința presei de partid; aceasta, folosind denumirea de "catolică", își apăra acțiunile politice și doctrinele ideologice, prezentându-le drept opinii de-ale Bisericii și urmărind să-și impună poziția în fața celorlalte tendințe și manifestări catolice, acuzându-le că trădează credința. El Fénix, El Correo Catalán, El Correo Español, El Siglo Futuro se luptau între ele, deoarece
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
care s-a apropiat de 100.000 de exemplare în 1913 și prin La hoja de parra 202. În anul 1917 au luat ființă: El Sol care s-a transformt într-un reper pentru intelectuali, impulsionat și sprijinit în ambientul ideologic născut în jurul filozofului José Ortega y Gasset, Revista de Occidente (1923-1936, prima sa perioadă), Crisol (apărea de trei ori pe săptămână) și jurnalul Luz (1932). În perioada 1922-1930, presa a suferit o puternică presiune politică 203; au avut loc confruntări
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Lombarda, luând naștere L'Unione (1907). Publicația avea o poziție conciliatoare și modernă și era condusă de Filippo Meda. Alte jurnale moderate erau Il momento (Torino, 1903) sau Corriere d'Italia (Roma, 1904). Era o presă mai mult informativă decât ideologică, fiind interesată mai degrabă de problemele politice generale, decât de "problema romană". La Civiltà Cattolica regreta ruptura existentă în presa catolică și sugera o mai bună organizare 227. Dintre publicațiile conciliatoare amintim L'emancipatore cattolico (1862-1882) cu o viziune catolico-liberală
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
280.000, Le Populaire 130.000, Le Soir (ziar comunist din sud) 270.000, L'Aube (ziar oficial al MRP cel mai puternic partid) 100.000. Publicația La nouvelle critique, înființată în 1948, a fost și ea folosită în favoarea luptei ideologice comuniste. Interesant este felul în care s-a manifestat amprenta intelectualilor francezi asupra publicațiilor cu distribuție restrânsă, dar totuși foarte influente. În domeniul literaturii a luat ființă Preuves, cu un tiraj de 10.000-12.000 de exemplare 251, sprijinită de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
funcția de arhiepiscop de București 457, începutul construcției Palatului Episcopal 458, instaurarea Monseniorul Auner în funcția de promotor apostolic la data de 30 ianuarie 1927459. Pe parcursul anilor 20, în paginile revistei au apărut o serie de articole referitoare la lupta ideologică și culturală purtată de unele dintre curentele teologice ale vremii (care promovau anumite concepte de teologie socială și culturală), ce s-a manifestat preponderent în spațiul german. Articolele inspirate în primul rând de disputele din jurul catolicismului din tările de limbă
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
1019 Ibidem, f. 13. 1020 Ibidem, busta 26, fascicolul 102, f. 35. 1021 Ibidem, fascicolo 104, f. 40. 1022 AARC București, dosar 131/1930-1932, f. 2. 1023 Jurnalismul catolic era perceput într-un mod foarte concret, în opoziție cu jurnalismul ideologic (atât de răspândit în acea epocă premergătoare Primului Război Mondial). Meseria de jurnalist nu era încă bine definită, deoarece nu le permitea celor ce o practicau o independență profesională; ea depindea de partidele politice, sau era considerată o treaptă către lumea politică
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
deteriorării situației generale sau în intervalele care marchează trecerea de la ordinea existența, considerată a fi perimata, restrictivă, nefuncționala, depășită, la o nouă ordine mondială. Criză se definește ca fiind o perioadă "extrem de tensionată, în care dificultățile economice, politice, sociale și ideologice ating cote paroxistice și, de aceea, necesită soluții imediate, ferme și, în general, decisive în evoluția unei societăți";195 conform lui Jean-Louis Dufour criză reprezintă "un moment de ruptură în interiorul unui sistem organizat".196 Cei mai multi teoreticieni definesc crizele funcție de domeniul
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
reprezintă nucleul conflictului arabo-israelian, ultimele patru decenii ale conflictului epuizând din energiile și resursele regiunii. Cu toate acestea, există și puncte de vedere care consideră că baza conflictuală în Orientul Mijlociu nu este în esență una teritorială, ci una de factură ideologică, nu frontierele constituie problema principală, ci Jihadul islamic care vine în contradicție cu libertatea promovată de democrațiile din Vest. Conform acestora, conflictul israeliano-palestinian nu constituie epicentrul conflictual al regiunii, acesta fiind doar unul din multiplele crize care afectează Orientul Mijlociu și
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
faptul că aceasta a fost marcată de controversate probleme confesionale; deoarece societatea musulmană a fost diversificata prin conviețuirea în același spațiu a mai multor etnii, confesiuni și religii, aceasta situatie a influențat în mod semnificativ natură evenimentelor politice, sociale și ideologice ceea ce a făcut să lipsească din regiune unul dintre cele mai importante elemente ale vieții sociale, anume unitatea ideologică și de confesiune religioasă.240 Crizele specifice Orientului Mijlociu se datorează în egală măsură inexistentei unui mediu economic și social propice
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
același spațiu a mai multor etnii, confesiuni și religii, aceasta situatie a influențat în mod semnificativ natură evenimentelor politice, sociale și ideologice ceea ce a făcut să lipsească din regiune unul dintre cele mai importante elemente ale vieții sociale, anume unitatea ideologică și de confesiune religioasă.240 Crizele specifice Orientului Mijlociu se datorează în egală măsură inexistentei unui mediu economic și social propice dezvoltării unei democrații politice stabile și active, dar și curentului antiglobalizare apărut în contradicție cu opiniile susținătorilor entuziaști ai
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
sfera politicului și cea a religiei acest lucru amplifica impresia că omenirea se apropie de un conflict intercivilizațional, de un război al civilizațiilor. Concluzia principala privind situația complexă în care se găsește Orientul Mijlociu, determinată, pe de-o parte, de factorii ideologici și situaționali specifici regiunii, iar pe de altă parte, de actuala conjunctură internațională, rezidă în necesitatea creării unei stări de echilibru între statele implicate în crizele/subcrizele regionale pe baza dialogului, astfel încât să se realizeze o simbioza între valorile originale
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
avut parte de persecuții, blesteme, dispreț, prigoana și moarte din partea altor civilizații și state nemusulmane în care au trăit. Dar "tendința rasistă" care i-a determinat să îndepărteze iudaismul de spiritul religiei divine și să-l transforme într-un "ordin ideologic rasist" i-a făcut să-i respingă pe ceilalți, pe toți ceilalți, în decursul istoriei lor îndelungate. Ei au transformat iudaismul în rasism, iar după aceea, au început să se hrănească din acest iudaism talmudic rasist, devenind primul model al
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
sau musulmane, mulți oameni (aparținând unor diferite zone ale globului) simțindu-se implicați în acest conflict din rațiuni culturale și religioase, fiind atașați fie de cultură arabica, de islam, fie de creștinism sau iudaism, sau pur și simplu din rațiuni ideologice. Din perspectiva istoriei conflictul arabo-israelian este perceput ca un fenomen modern, care datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea, conflictul devenind o importantă problemă internațională imediat ce Imperiul Otoman (în 1917) a pierdut puterea în Orientul Mijlociu. Conflictul arabo-israelian a provocat cel
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
ultraradicale, caracteristice terorismului contemporan, toate acestea contribuind la adâncirea clivajului interetnic, antagonizarea lumii arabe devenind o realitate în condițiile în care întregul discurs naționalist arab s-a afiliat curentului antievreiesc și antisemit. Totodată, s-a remarcat o amplificare a curentului ideologic ultraradical (antioccidental), care a contribuit la formarea unei noi ideologii (pan-islamice), în vederea purificării imperiului și a lumii musulmane, în general, prin îndepărtarea elementelor creștine în special a celor nemusulmane.325 Colonizarea evreilor în Palestina, zona socotita de majoritatea musulmană
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
regională asupra căreia plana dilemă impunea fie un aranjament regional care implică exclusiv statele arabe, fie un aranjament care includea pe langă statele arabe și statele ne-arabe; dilemă a atras atenția și asupra transformării conflictului arabo-israelian dintr-o lupta ideologică, într-un conflict interstatal.558 La nivelul Orientului Mijlociu criză din Golful Persic a avut un rol determinant pentru o serie de schimbări contextuale ulterioare, influențând totodată și evoluția conflictului arabo-arab (dintre Kuweit și Irak), dar și cea a conflictului
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
1854-1856). Prin contrast, condițiile Războiului Rece făceau ca un regim de securitate efectiv între cele două superputeri să fie foarte greu de pus în practică. Chiar dacă cei doi se fereau de provocări, comportamentul nu era instituționalizat. Din punct de vedere ideologic, se aflau față în față cavalerii taberei libertății și apărătorii proletarilor de pretutindeni, fiecare având interese globale, inclusiv de prestigiu. Considerarea celor doi mari drept puteri de statu-quo este, la rândul ei, discutabilă: sferele de influență erau definite în Europa
Regimuri de securitate. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1523]
-
acestea se vor separa de puternicii lumii. Teoria dependenței a câștigat mult în vizibilitate și influență în contextul procesului de decolonizare din anii '50-'80, fiind folosită nu numai în stabilirea politicilor de dezvoltare, dar și ca armă din arsenalul ideologic al Războiului Rece. Influența sa este vizibilă astăzi în discutarea dezvoltării Lumii a Treia, argumentele sale fiind folosite de adversarii procesului de globalizare. Teoria sistemului mondial Teoria sistemului mondial s-a constituit în timp, bazându-se la origini pe critica
Teorii marxiste ale Relațiilor Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1512]
-
moment intelectual esențial pentru geneza modernității românești. Între 1864 și 1918, Junimea a fost unul dintre grupurile cele mai influente, impunând nu doar un canon literar, ci și o gramatică a înțelegerii societății. De aici, utilitatea unei priviri asupra imaginarului ideologic și politic generat de această asociere de spirite. O asemenea examinare este cu atât mai necesară cu cât decenii dea rândul proiectul politic junimist, ca parte a proiectului conservator românesc și occidental, a fost supus unei logici procustiene și reducționiste
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
lecturii. Critica Junimii a fost explicată prin acțiunea forțelor de producție, iar evidențierea naturii „reacționare“ a politicii junimiste a fost axioma ordonatoare a exegezelor. Recuperarea dimensiunii literare a direcției maioresciene nu a fost dublată de un gest similar aplicabil legatului ideologic al cercului junimist. Din acest punct de vedere, paginile de față au avut ca obiectiv reconsiderarea imaginarului politic junimist prin depășirea tradiționalei opoziții, de sorginte lovinesciană, dintre forțele „reacționare“ și cele „progresiste“. Istoria intelectuală a Junimii poate fi gândită excluzând
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
care moderația „doctrinarilor“ a fost demonizată ca simptom al „reacționarismului“), această prudență critică sfârșește prin a fi denunțată ca lipsă de atașament față de cauza nobilă a progresului. Având drept piloni contribuțiile lui Maiorescu și Carp, dar încluzândui în arhipelagul ei ideologic și pe Vasile Pogor, Theodor Rosetti și Mihai Eminescu, Junimea este actorul asociabil cu această filozofie liberal conservatoare a moderației și a gradualismului. Dincolo de numitorul comun explicabil prin poziția centrală a dualității Carp-Maiorescu, reflecția junimistă cunoaște, în interiorul ei, un grad
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
unei societăți în cadrul căreia mediocritatea și impostura sunt descurajate fără ambiguitate și fără ezitare. Aristocratică, dar întrun sens înalt, inaccesibil corectitudinii politice dominante astăzi, Junimea marchează desprinderea de tiparul pașoptist și intrarea în vârsta victoriană a culturii și a reflecției ideologice autohtone. Și nu este un accident faptul că, între 1866 și 1914, activitatea societății se confundă cu domnia celui care a imprimat României acea seriozitate glacială pe care o descoperim în oratoria lui Carp sau Maiorescu. Epoca Junimii este epoca
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
și ascendent social, fondatorii Junimii sunt cei care se situează în postura de a contura ideologia și strategia grupării. În cele din urmă, dintre cei cinci membri fondatori, Carp și Maiorescu rămân responsabili pentru coordonarea activității politice și pentru producția ideologică. Din acest unghi de vedere, junimismul, ca set de ipoteze intelectuale și model de analiză a modernizării românești, este creația dualității canonice Maiorescu-Carp. Oricât de importantă, contribuția unor Rosetti sau Eminescu va fi marginală. Dincolo de acest cerc al „conducătorilor“, se
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
spirit critic și moldovenism În aceeași măsură în care propune un scenariu coerent întemeiat pe solidaritate de grup și voință de preeminență canonică, Junimea se înscrie întro tradiție a spiritului critic. Deși marcate de o malițio zitate explicabilă prin rivalități ideologice, intuițiile lui G. Ibrăileanu sunt fundamentale - ceea ce aduce Junimea nu este invenția spiritului critic ca fapt cultural definind Moldova. Nouă la junimiști este relația care se stabilește între temperamentul provincial înclinat spre critică și moderație, pe de o parte, și
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]