15,241 matches
-
de pe aerodrom. Plecat de pe Popești-Leordeni în după-amiaza zilei de 25 august, Bâzu revine cu răspunsul Aliaților pe 27, într-un avion P-51 Mustang, însoțit de alte trei, care însă nu aterizează, ci fac cale întoarsă în Italia. Nu voi insista în a povesti desfășurarea misiunii sale la Foggia, de altfel, bine- cunoscută. Din punct de vedere aviatic, ea a fost un succes, din punct de vedere diplomatic, nu a reprezentat decât foarte puțin, jocurile fiind deja făcute, iar România, oricâte
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
ultima dumneavoastră misiune, când ați avut ghinionul să vă pierdeți avionul și să fiți luat prizonier. D-le comandant, n-are nicio importanță. Odată ajunși în Italia, putem ateriza pe orice aeroport de la Foggia. Nu, d-le colonel, vă rog, insist să-mi răspundeți. ...Insistența mea avea un motiv. Această misiune importantă, vitală chiar, trebuia executată foarte rapid. Or, era deja foarte riscant să trimiți pe un aerodrom american un avion Messerschmitt. Putea fi fatal. În plus, dacă la coborârea din
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
dacă la coborârea din avion, ofițerul american nu era pe loc recunoscut de personalul aerodromului, formalitățile de identificare, legate de o legitimă suspiciune, riscau să antreneze o pierdere imensă de timp ce avea să întârzie transmiterea "memoriului" către Comandamentul Interaliat. Insist. Lucrurile se vor desfășura în felul următor: veți ateriza pe aeroportul de unde ați plecat acum trei luni și al cărui comandant erați. Sunteți perfect cunoscut și veți fi imediat recunoscut și ajutat în realizarea misiunii. Așadar, d-le colonel, insist
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Insist. Lucrurile se vor desfășura în felul următor: veți ateriza pe aeroportul de unde ați plecat acum trei luni și al cărui comandant erați. Sunteți perfect cunoscut și veți fi imediat recunoscut și ajutat în realizarea misiunii. Așadar, d-le colonel, insist: unde se află exact aerodromul dumneavoastră? Să fi fost tonul vocii mele care, recunosc, era foarte ferm?... În orice caz, colonelul, fără ezitare, ia linia indicatoare și fixează un punct în regiunea Foggia. Am marcat imediat locul pe hartă și
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
răspunsul meu afirmativ, privirea lui devine chiar binevoitoare și cu politețe și ușor jenat se interesează ce s-a întâmplat. Mă uit la el, la celulă, îmi revine totul în minte și am impresia că trăiesc un coșmar. N-a insistat și a plecat spunându-mi că în curând îmi va aduce de mâncare. La ora 7,30 seara, a revenit cu o nouă cuvertură (gest de bunăvoință) pe care a pus-o pe pat, cu o gamelă cu un conținut
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
În mână ținea o mătură cu coadă și într-o poziție oarecum de apărare. Mătura mă liniști totuși și întreb: unde suntem și cui aparține baraca. Se uită la mine intrigat și chiar amuzat, mă privește din cap până la picioare, insistând mai mult asupra uniformei mele și deodată, parcă ușurat, exclamă în românește: "Dar sunteți ofițer român, aviator, cunosc foarte bine, eu sunt din Reghin, știți, la cedarea Transilvaniei în 1940 ungurilor, am fost înrolați în armata ungară și am luptat
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
sovietic. Printre oamenii mei erau câțiva care știau rusește, așa că am cerut imediat să-l văd pe comandantul trenului. În câteva cuvinte l-am pus la curent cu cele ce se întâmplaseră, solicitându-i ajutorul. Acesta însă ne-a refuzat. Insistând asupra situației disperate în care se aflau oamenii mei, singurul lucru pe care l-am putut obține a fost să mă ia pe mine până la prima gară românească, la 11 km, și acolo, fiind în România să mă descurc. N-
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
92, urma să i se lanseze Istoria... la standul românesc de la marele Salon al cărții de la Grand-Palais. Criticul a refuzat invitația, invocând schimbarea regimului său de viață, ajuns la un stadiu aproape ascetic și la fuga de orice mondenități. Am insistat cu încăpățânare, căci nu mi-l puteam imagina pe Nego decât așa cum îl cunoscusem pe vremuri: entuziast, vivace, monden; nu mi-l puteam închipui decât tânăr, veșnic tânăr și deci neatins de aripa plecată a bătrâneții. Cu o încăpățânare și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
două impulsuri contrare ale inconștientului. Iar pentru Jung - atât de bine cunoscut de autorul Strajei... -, dragonul, acoperit pe tot corpul, ca un cer înstelat, de nenumărați ochi, este o proiecție mitică a inconștientului, cu „luminișurile“ sale răsfirate. În fine, am insistat, în (psiho) analiză, asupra „pubertății repetate“ a lui Negoițescu, asupra profilului său de copil teribil și de puer melancolic. Or, în sensul acesta, luându-mă după dicționarele de simboluri ce sintetizează sugestiile jungiene, a te lupta cu dragonul înseamnă a
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ungurul cumsecade și prietenos mă ținea pe genunchi și mă lăsa să-l deschei la nădragi, să-i scot sexul din izmene și să mă joc cu el, cerându-i totodată amănunte cu privire la raporturile lui sexuale cu slujnica de vizavi. Insistam ca amănuntele să fie cât mai precise, în timp ce sexul lui, și așa mare în micile mele mâini, sporea văzând cu ochii. După ce totuși trebuia să mă retrag în pătuțul meu cu plasă, căci ostașului îi era teamă să nu ne
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
cum zice Boccaccio, sau măcar la pieptul lui), îmi purtam cu nostalgie degetele la nas, să simt mirosul de tutun cu care se impregnaseră în contactul lor cu zonele acute ale bărbăției lui. Peste ani și ani, Blaga avea să insiste, când îmi citea din traducerea lui Faust la care lucra, asupra scenei din partea a doua, în care personajul lui Goethe, gata să coboare la Mume cu cheia ce i-o încredințase Mefisto, simte cum în mâna lui cheia crește (Blaga
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
încredințat institutorului Nana, părintele viitorului chirurg. Ocupam acum locuința închiriată înainte de familia de evrei cumsecade, care, în pofida prevederilor contractului, a acceptat s-o părăsească, spre a ne face nouă loc. Am asistat cu plăcere și deosebit interes la zugrăvitul pereților, insistând să fie „futuristic“ (termen atunci la modă: pete de culoare stropite în aparentă dezordine pe fondul pastel), așa cum văzusem la proaspăta pereche ce se nuntise la Satu Mare și se stabilise după aceea în Cluj, într-o locuință somptuos mobilată și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
iar ea îmi mușca cu poftă sălbatică buzele (mulțumindu-se cu atât, căci nici eu, nici ea - se vede - nu știam în ce constă sărutul adevărat): niciodată nu mi-au rămas buzele atât de zdrențuite și uscate, dimineața. Oricât am insistat, nu s-a învoit la o copulație în toată regula, deși era și ea foarte excitată, admirând uimită dimensiunile sexului meu în erecție, cu care se juca fără să-i dea în minte să-l determine la orgasm. Trebuie să
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
la ordinea zilei, ca și evacuarea forțată din locuințe. Cum bancherul Rieger o pățise și el rău, sechestrat, bătut și deposedat de bani (valută) și de bijuterii, am fost rugat să intervin la autoritățile competente - părinții mei erau oripilați și insistau pe lângă mine să reclam samavolniciile. Dar cum nu aveam, de fapt, cui să mă adresez, căci nu cunoșteam „autorități“, am cerut audiență la comandantul organizației studențești, un ins dur, cu pistrui deloc încurajatori pe față, ca să spun așa, deși probabil
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
fundamentelor reprezentărilor politicului, atât cele ale guvernanților locali, cât și cele ale cetățenilor, necesitatea de a pune în act, în practică, mecanisme de evaluare democratică a politicilor publice, necesitatea de a permite exprimarea reală a democrației participative, de proximitate. Autorul insistă asupra faptului că una dintre deficiențele guvernării orașelor actuale rămâne neluarea în seamă suficientă a populațiilor marginalizate, a celor "captivi în periurban", și cere municipalităților să-i asculte și pe aceștia, să-i implice. Orașul rămâne spațiul în care și
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
pietonale, parcările și securizarea lor, incivilitățile, liniștea publică). Încă de la început au fost identificate competențele fiecărui implicat, responsabilitățile și capacitățile concrete de intervenție (tehnică, financiară). Aceasta a presupus formarea actorilor. Nu au existat metode speciale de formare, dar s-a insistat asupra conștientizării necesității de a pleca de la un diagnostic împărtășit, de la datele din teren pentru a ști în ce context, în ce situații trăiesc locuitorii, ce obiective și activități sunt necesare, ce priorități, de a observa și analiza practicile cotidiene
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
orice acțiune conștientă vizând conceperea, organizarea, amenajarea sau transformarea orașului și a spațiului urban 1"; istoria sa este dominată de viziuni religioase, pragmatice sau științifice care sunt, în același timp, tot atâtea moduri de legitimare a puterii. Jacques Heers a insistat asupra acestui aspect cu referire la orașele Evului Mediu occidental: amenajarea orașului "rezulta, în mod inevitabil, din afirmarea unei puteri. Niciodată nu a fost operă a păcii și înțelegerii armonioase, ci semn al unei victorii, o marcă a cuceririi și
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
se asocia și comunele rurale. "Au fost opoziții între această mișcare federală și Adunarea Constituantă: Adunarea era burgheză, iar mișcarea federală era mai democratică. Federațiile locale au adoptat o poziție anticenzitară în vederea alegerilor. Dacă Federația a supus plebiscitului Constituția, ea insista pe de altă parte asupra importanței constituirii municipalităților"3. Legea municipală din 14 decembrie 1789 legaliza creațiile municipale spontane ale verii și le înzestra cu un cadru legal unic. Șapte luni mai târziu, sărbătorirea Federației poate fi interpretată ca "apogeu
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
sine: se cere o dezvoltare a politicii pe măsura sa, adică o politică susceptibilă să lege dezvoltarea economică, socială și culturală a exercitării cetățeniei. Este adevărat, procesul democratic s-a desfășurat în mare parte în mod inconștient. Marcel Gauchet 4 insista, pe bună dreptate, asupra faptului că, istoricește, democrația n-a avut nevoie să se cunoască pentru a exista, și ea a ieșit cu bine tocmai din dezordinea înfruntărilor și a compromisurilor. Dar din momentul în care toată lumea se reclamă de la
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
individ. Aceasta este fața sordidă a socialului. Totuși, nu ar trebui oare să recunoaștem astăzi acțiunii sociale faptul de a fi servit în egală măsură liberalizării sferei private, făcând să funcționeze normele publice împotriva organizării sale autoritare? Decât să se insiste pe tendința recurentă pe care o au anumite elite de a gândi rezolvarea problemelor sociale printr-o mai bună concepere a mediului urban 68, ni se pare important să remarcăm că ceea ce definește cel mai bine intervențiile urbane și sociale
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de altele, nu corespund însă în mod necesar unei politici coerente. Dincolo de segmentarea contingentă și fluctuantă a domeniilor de acțiune ale politicilor urbane, este totuși posibilă distingerea a două mari orientări ale intervenției puterii publice asupra mediului urban 78. Prima insistă asupra rolului jucat de dezvoltarea urbană asupra creșterii economice. Această perspectivă se instituționalizează la începutul anilor 1960, pe parcursul descoperirii rolului pe care ar trebui să-l aibă orașul în amenajarea teritoriului. De atunci, ascensiunea ideilor privind necesitatea amenajării teritoriului și
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
fie constrânși să emigreze"83. Creșterea economică trebuia să se coreleze cu menținerea unei populații rurale puternice. François Aballea 84 și Georges Lavau 85 subliniază că este uimitor de constatat cum primii responsabili ai politicii amenajării teritoriului au refuzat orașul, insistând mai curând asupra inconvenientelor decât asupra avantajelor acestuia. Ancheta realizată de Monique Dagnaud 86 asupra ideologiei urbane a elitei tehnocratice și politice confirmă această stare de spirit; ea caracterizează perioada 1945-1955 tot prin pregnanța mitului patologiei sociale urbane. Această resurgență
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
mai dea impresia că este o politică de asistență pentru năpăstuiții modernizării: ea avea ambiția să devină motorul creșterii. Integrarea problemei urbane în amenajarea teritoriului este reperabilă în primul rând în inflexiunile discursului politic oficial despre oraș. Acesta din urmă, insistă Olivier Guichard, delegat al amenajării teritoriale, reprezintă o reflectare a civilizației: "Este indiscutabil, din punct de vedere istoric, că urbanizarea a ameliorat condiția materială a oamenilor, nivelul lor de viață, confortul și securitatea lor. În lumea modernă, orașul este cel
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
avem cu vecinii sau cu alți locuitori ai orașului. Astfel, metropolele de echilibru se pot distinge de alte orașe nu numai prin prezența anumitor echipamente tipice, cât mai ales prin natura relațiilor sociale dintre locuitorii lor"94. Pe scurt, după cum insistă sociologul în introducerea articolului său: "Franța de azi devine din ce în ce mai conștientă de necesitatea unei acțiuni voluntare asupra rețelei urbane, și această conștiință este un semn al civilizației noastre"95. Odată cu politica "metropolelor de echilibru", care este pusă în act în
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
spre zonele periurbane. "Rurbanizarea"204 apărută în anii 1970 va fi o formă dominantă a creșterii urbane în decursul anilor 1980. Dezbaterea rămânea totuși deschisă, sau, mai precis, nu făcea decât să înceapă între, pe de o parte, aceia care insistau asupra a tot ceea ce poate fi pozitiv în dezvoltarea periurbană, "orașul emergent"205 al anilor '90, și, pe de altă parte, aceia care rămâneau fideli definiției tradiționale a vieții orașului caracterizată prin densitate și activități specifice, sau aceia care pur
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]