12,997 matches
-
și 11 arată că atitudinea creativă respectivă este la nivel mediu, cerând efort din partea celui testat pentru a o îmbunătăți, iar punctajul între 12 și 15 relevă o bună atitudine creativă. Gradul de încredere al răspunsurilor îl decelează „scala de minciuni”, care conține 5 afirmații. Punctajul totalizat este cuprins între 5 și 25. Un punctaj mai mare de 10 la scala de minciuni arată că nu putem avea încredere în răspunsuri, deci nici în rezultatele chestionarului. * Interpretarea răspunsurilor la Chestionarul de
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
între 12 și 15 relevă o bună atitudine creativă. Gradul de încredere al răspunsurilor îl decelează „scala de minciuni”, care conține 5 afirmații. Punctajul totalizat este cuprins între 5 și 25. Un punctaj mai mare de 10 la scala de minciuni arată că nu putem avea încredere în răspunsuri, deci nici în rezultatele chestionarului. * Interpretarea răspunsurilor la Chestionarul de motivație (Anexa 15, pagina 340) În tabelul de mai jos sunt plasate întrebările corespunzătoare celor 5 grupe principale de trebuințe din piramida
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
privește lucrurile în mod obiectiv (yathăbhūtaṃ). Morala buddhică se reduce la un ansamblu prescriptiv de reguli, fără ca acestea să aibă un fundament filosofic propriu-zis. Pe de o parte, această morală interzice, prin intermediul unor reguli, săvârșirea unor fapte reprobabile, precum furtul, minciuna și uciderea, iar pe de altă parte, cultivă unele valori ale moralei laice: generozitatea, modestia, bunătatea, respectul și înțelegerea tuturor ființelor vii. Aproape toate religiile sunt întemeiate pe credință - s-ar părea că mai degrabă pe credință „oarbă”. În buddhism
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
de comunism. Niște savanți occidentali au descoperit că, la naștere, funcțiile ochilor cârtiței sunt normale, iar orbirea este dobândită În urma unui proces de adaptare la mediu. Tinerii mei colegi se luptă cu această orbire reziduală, cu adaptarea la fals și minciună atunci când este vorba să ne raportăm la trecut. Eu cred că denunțarea insuportabilității din anii trăiți de noi toți face viața mai suportabilă. Din lunga noapte a detenției, cei intervievați vorbesc despre onoare și suferință. Eu cred că adevărul despre
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la Paris și-a mai durat... Dar de data asta, În ’64 ați avut noroc... Da, și vreau să vă spun că după aceea ne-a dus prin celule, și a trecut o zi, două, trei, și... nimic. Iar e minciună... Da’ la un moment dat s-a deschis ușa de la celulă. Noi eram 12... A venit gardianu’ cu o listă: „Cutare, cutare, luați-vă bagajul!”. Am mai rămas vreo cinci... Și după vreo cinci minute iară: „Bucur, cine-i?”. „Eu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
băi, că noi studiem istoria Partidului Comunist! Veniți, băi, să vedeți”. Și noi, din curiozitate, am mers acolo, la ei. Toți am mers la Început să vedem ce este și dup-aceea am zis: „O, astea le știm, astea-s minciunile Moscovei”. Și n-am mai mers... Și ei erau aceia care făceau listele cu elevii care n-aveau voie să stea În curte, ci numai Închiși sub cheie. Erau două izolări, două camere: una În curte și una sub poartă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
lui, e scrisul lui”... Și atunci la proces Îmi ridic ochelarii, că noi eram toți cu ochelari, Îl văd că era a patra persoană din fața mea, fac patru pași până la el și cu voce puternică zic: „Aurel, totu-i o minciună, o ticăloșie! E o Înscenare acest proces!”. Tare, să audă. Și mă duc Înapoi. Milițienii erau probabil mai departe, poate erau și cu mai puțină școală și nu știau despre ce-i vorba, da’ i-am spus repede și răspicat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-mi spuneți cum ați resimțit instalarea regimului comunist În România? Mai Întâi, eu am crezut că va fi bine, până la ’48, atuncea când au luat puterea. Și, Începând din ’48, am văzut că toate sunt bazate pe Înșelăciune și pe minciună. De aceea am hotărât ca să lupt clandestin contra comunismului. Când și pentru ce ați fost arestat? Am făcut parte dintr-o organizație subversivă. Eu am fost student la Universitatea „Bolyai”, la pedagogie și psihologie, la anul I. Acolo am fost
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Nu mă mir c-o-nnebunit unii, c-aia a fost cea mai groaznică perioadă... Nu poți să știi la ce eram supuși... Noaptea ne scula din somn, ne duceau la anchetă, ne chinuiau, veneau cu fel de fel de minciuni... Vai, nici nu vă pot spune ce groaznic o fost. După ce-am ajuns la Închisoare, parcă am ajuns din rai În iad, așa mare mizerie era În Închisorile comuniste. Da’ măcar n-am avut anchetele, că astea a fost
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cine știe ce vorbesc acolo. Afară de familie nu m-am dus la nimeni niciodată. Nici aici pe scară, la nimeni... nici acuma. Dacă mă Întâlnesc cu ei pe scări vorbesc, Îi salut, Îi respect, dar n-am vrut, să nu se facă minciuni, c-am știut că-s urmărită. Și așa vă spun că m-o urmărit, și la locul de muncă, și acasă, pân-o venit revoluția... După ’89 s-a schimbat viața dumneavoastră? Când am auzit c-o fost prins Ceaușescu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
spunea țăranilor: „Bă, voi știți de ce o duceți rău? Uite, datorită intelectualilor ăstora!”. Știi? Ne asmuțea pe unii contra celorlalți. Și le spunea că dacă facem digul se eliberau. Și probabil că a râs de ei, că la țărani țineau minciunile ăstea cu eliberarea, dar la noi nu țineau... Veneau trupele de Securitate cu automatele și ne păzeau, că pentru ăștia eram bandiți, și la instruire eram toți bandiți. Când am fost să proiectăm un dig la Luciu-Giurgeni, ne-am dus
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
gata era „Steaua albastră“, iar perechea de ghete de întâia calitate, marca Polak de la Viena, costa 12 lei. — Mă, nu minți? întreabă cei de față mirați. — Să n-am parte de copii, să mor aici pe loc dacă spui o minciună! Eu am plătit 6 lei. 154 bucureștii de altădată 297. Începând din 1858 au apărut mai multe broșuri cuprinzând maximele lui Cilibi Moise, printre care: Anecdote și povețe din reflexiele lui Cilibi Moise vestitul din Țara Românească (1862); Gândurile a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a jurat o ură eternă. Cazul cu hapurile de ghicit au trecut la legendă. Într-o zi câțiva medici au voit să-i joace o festă: i-au trimis pe un cineva ca să-l consulte pentru boala de a spune minciuni. bucureștiul în 1871 179 Întrebat de doctor asupra manifestărilor boalei, acest pseudobolnav i-a răspuns: — Uite așa, domnule doctor, spun minciuni tot mereu. Îmi dau seama că mint, dar nu mă pot abține. Am consultat pe toți doctorii din București
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Mi-a plăcut evocarea istoricului, și mai ales imaginea înaintării printr-o Veneție închipuită a „oamenilor începutului de drum” din cultura băcăuană. Mirajul lor... Nota neplăcută a unor asemenea întîlniri o constituie insistența cu care i se repetă celui pensionat minciuna ocazională că va fi și în continuare util, că se va bucura de aceleași atenții camaraderești. Persoana sa e plasată deja undeva în trecut, alocuțiunile omagiale transformîndu-se, insesizabil, în panegirice. Ascultîndu-și povestea vieții - cînd nostimă, cînd penibilă - „spusă de străine
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
reîntîlnirea cu Gr.V. Coban. Stătea pe un scaun lîngă eterna vitrină cu pliante. Avea fața galben pămîntie. A mai pleșuvit, i s-au clăpăugit urechile, îi tremură pleoapele, lăcrimează. Umilit de boală, cerea cu privirea o vorbă de încurajare, obișnuita minciună că arată bine sau barem că s-a mai îndreptat față de cum era cu o lună-două înainte. Cred că e mîhnit și derutat de golul din jurul său. Ingrați, chiar și cei ce i-au băut vinul îl privesc ca pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ascunde sticlele de votcă. Cînd nu găsește motive plauzibile să plece în oraș, iese pe balcon pentru o treabă oarecare, inventată ad-hoc, suge din rezervă, și se întoarce criță!” „Oricît ar părea de paradoxal - îi răspund - micile lui viclenii și minciuni îl ajută să supraviețuiască!” Cearta dintre Sergiu și Ovidiu s-ar fi desfășurat cam în felul următor. „Bat”, „turtit”, primul l-a oprit pe acesta din urmă să mai facă vreo observație cu privire la moralitatea literară a tinerilor scriitori locali, de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
manifestările de autoritate. Sînt de părere că credința nu trebuie impusă: ea e un dar, o vocație al cărei preț îl înțelegi abia după ce ți-ai însușit abeceul moral, ai învățat să distingi între bine și rău, între adevăr și minciună, între dreptate și nedreptate. E descoperire treptată sau, rareori, „pe drumul Damascului”, revelație. *Certîndu-l pe Iov, Elihu îl întreabă la un moment dat: „înțelegi tu cum cîrmuiește Dumnezeu norii Săi și în ce fel poate să sloboadă fulgerul pe pămînt
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
se grămădise pe suflet, tot așa cum boxerul se duce în munți să se antreneze ca să topească grăsimea de pe el”. Sub aceste vorbe simple se ascunde o dramă a conștiinței. Din ce cauză i se grămădise acea grăsime? Pentru că trăise „din minciună”, „trădîndu-se pe sine și tot ceea ce crezuse” etc. „Era un talent adevărat, dar în loc să-l folosească, îl comercializase”. Nu pot să citesc aceste rînduri fără să mă gîndesc la unii dintre autorii români de azi năclăiți în grăsimea cu iz
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
l-a interesat însă lotul experimental de porumb. A efectuat el însuși, rapid, „evaluarea”. „Chiar dacă am cîntări și cocenii și rădăcinile, și tot n-ar ieși cît a spus dînsul”, s-a văitat țăranca. „Noi nu ne putem hrăni cu minciuni”, a adăugat ea. Împreună cu o fată de-a sa, a muncit o zi întreagă la cules de fasole, obținînd doar 18 lei, adică mai puțin decît a costat-o mîncarea din acea zi. îndrăzneață, dar și credulă, femeia a spus
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
victima lui Iagoda, a lui Ejov, a lui Beria și în amintirea celor care au participat la război ar fi rămas chipul lui Stalin în haine de militar și zilele negre ale luptei de la Moscova. Pușkin spusese cîndva că «o minciună înălțătoare e mai prețioasă decît întunericul adevărurilor josnice». Totuși există minciuni care umilesc omul și adesea mulțumesc soartei că am ajuns să trăiesc pînă în zilele noastre și am auzit adevărul crud” („Secolul XX”, 5/1968, p. 48, trad. Tatiana
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
amintirea celor care au participat la război ar fi rămas chipul lui Stalin în haine de militar și zilele negre ale luptei de la Moscova. Pușkin spusese cîndva că «o minciună înălțătoare e mai prețioasă decît întunericul adevărurilor josnice». Totuși există minciuni care umilesc omul și adesea mulțumesc soartei că am ajuns să trăiesc pînă în zilele noastre și am auzit adevărul crud” („Secolul XX”, 5/1968, p. 48, trad. Tatiana Nicolescu). Fac parte dintre românii care se roagă soartei să ajungă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
i cunosc „documentele”, știu ce „perspective” trasează. Ceea ce mă interesează e cît va trebui să mai așteptăm pentru a vedea repuse în drepturi principiile socialiste. Cînd, în sfîrșit, se va reveni la bine, la demnitate, cînd se va renunța la minciună, cînd vor fi îndepărtați impostorii? Cînd eu voi putea să fiu ceea ce vreau: un om care-și iubește munca, prieten al adevărului, liber în felul său de a gîndi și de a se exprima? Viața lui Cézanne, la care mă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fost posibil să se ajungă aci și care e cheia problemei? întrebările grave au fost și sînt sistematic ocolite. Urcat în nori de adulatorii săi, „Conducătorul” nu mai e capabil să distingă între realitatea din mintea lui și realitatea țării. Minciuna, șmecheria, meschinăria au proliferat în jurul său. Rezultatul e degradarea vieții sub toate aspectele. O țară devenită „caz” pretutindeni, iar acum o țară în stare de război intern, cu o populație de suspecți, ținută în frică. Mi-e rușine de ceea ce
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mitingului „pur și simplu înfricoșat”. Dacă și Bucureștii se mișcă, nu-i exclus să avem un Crăciun fără Ceaușescu! (21 dec.) EPILOG *„Cu prietenii (Cehov) avea un nou subiect de conversație: războiul care izbucnise între Rusia și Japonia. Neîncrezător în minciunile răspîndite prin presă, reacționa ca un patriot, sperînd într-o iminentă victorie rusă, vorbind de o angajare, fără să fie prea convins - ca medic în armată. Cineva i-a propus să scrie o piesă despre evenimentele armate, la care a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu știu nimic, alții spun că sunt abonați la ziar numai pentru mica publicitate, decese, vânzări, cumpărări, altceva nu-i interesează. Pentru ce toate acestea, domnule președinte? în folosul cui se irosește atâta energie pentru a înlocui adevărul obiectiv cu minciuna? în orice caz, în folosul dvs. și al partidului NU. Poporul ar dori ca lucrurilor să li se spună pe nume, indiferent de natura lor, indiferent dacă sunt pozitive sau negative. Poporul ar dori să nu imităm în continuare pe
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]