13,698 matches
-
pui, vită, pește, cu un sos delicios de arahide și soia. Mă plimb agale pe plajă, cu picioarele goale pentru a simți răceala nisipului sub tălpi. Jocul diafan al razelor de lună Împinge la visare. Aripile vântului Îmi mângâie ușor obrajii, ochii Îmi strălucesc hipnotic. Privesc Îndelung valurilor clăbucite izbesc malurile, luminile ambarcațiunilor În larg ca niște faruri călăuzitoare... Culeg la Întâmplare câteva cochilii ascunse În căldura nisipului și un pumn de corali cu ingenioase ramificații albe sau galbene. Plaja este
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Dimineața aerul devine irespirabil pentru plămânii noștri carpatini, când parcă din senin o ploaie caldă, se cerne dintre norii plumburii, ca o mană cerească. Tragem În piept aerul purificat și stăm În ploaie câteva minute pentru a ne mai răcori obrajii și mâinile. Apoi ne suim În autocar și plecăm În turul panoramic al capitalei Kuala Lumpur, cu ghid specializat 678. Principalele atracții turistice se concentrează În două mari zone de interes: Centrul Istoric și Triunghiul de Aur. Ghidul se numește
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
a scăpat nici la prima confruntare cu marinarii vestitului navigator spaniol, Fernando Magellan (1521), care admirau delicatețea și albeața trupului parfumat, portul, talentate În mânuirea instrumentelor muzicale 777. „În Mountain Province, ea este o frumusețe aborigenă, micuță și roșie În obraji, purtându și În spinare pruncul În timp ce se cațără pe trunchiul unui copac. În Illocos, este muncitoare și occidentalizată și poartă nume saxon. În Tagalog are aerul unei provinciale inhibate, plină de virtuți În arta culinară, În insulele Visayas este iubitoare
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
În India, voiajul propriu-zis („Karma favorabilă marilor călătorii”), Clipa Indiană! La Început de martie 2009. Limbajul devine mai vioi și curiozitățile trăite pe cont propriu, mai atractive, deși autoarea nu părăsește Întrutotul informațiile științifice. În rozaliul Jaipur, „mi-am vopsit obrajii În trei culori: roșu, galben și albastru, adică stindardul românesc”. De apreciat, patriotismul sincer al autoarei, chiar dacă trăiește Îngrijorări În coșul de pe spinarea elefantului și chiar dacă, la coborâre, pălăria de pai cu panglică roz Îi alunecă Între picioarele greoaie ale
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
în zadar un actor s-ar sui pe șenă ca să ne înfățișeze veacurile trecute, pătimile și virtuțile, ca să ne învețe sau să ne pricinuiască petrecerea, dacă mișcările sale cele stîngace, dacă glasul său cel necioplit și neimitator și dacă musculația obrazului său nu se vor potrivi cu persoana ce ne arată. Aceste povățuiri și deprinderi se învață cu desăvîrșire numai prin declamație și prin urmare această învățătură este de trebuință la toată treapta de cetățean! Cîți oameni și-au aflat a
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
sanie trasă de un cal lihnit de foame, figuri înțepenite, dizgrațioase, înfășurate în zdrențe, apăreau ca să afle ultimele zvonuri. Nu exista combustibil cu care să topească zapada, pentru a avea cu ce se spala sau bărbieri. Chipurile lor cu obrajii supți erau ca de ceară și nebărbierite, cu bărbi jalnic de răvășite din cauza lipsei de calciu. Aveau gâturile subțiri și sfrijite ca de moși. Pe trupurile lor mișunau păduchii. O baie și lenjerie curată erau un vis tot atât de îndepărtat
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
sanie trasă de un cal lihnit de foame, figuri înțepenite, dizgrațioase, înfășurate în zdrențe, apăreau ca să afle ultimele zvonuri. Nu exista combustibil cu care să topească zapada, pentru a avea cu ce se spala sau bărbieri. Chipurile lor cu obrajii supți erau ca de ceară și nebărbierite, cu bărbi jalnic de răvășite din cauza lipsei de calciu. Aveau gâturile subțiri și sfrijite ca de moși. Pe trupurile lor mișunau păduchii. O baie și lenjerie curată erau un vis tot atât de îndepărtat
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
următoare, semiadverbul aditiv mai se încorporează în structura gerunziului, precedând încorporarea afixului ne-: (34) a. de nevoie mare nemaiputându suferi țara (ULM.~ 1725: 131v) b. Și până văzându că-l împunge, nemaiștiindu ce va mai răspunde, i s-au rușit obrazul ca focul de rușine și mai mult că toată curte au început a râde de aceasta alegire. (Bert.1774: 20r) c. Maiplodindu-să și înmulțindu-să și lățindu-să, s-au tinsu de au trecut și preste munte, la Ardeal (ULM.~ 1725: A-2f
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
spuzit de stele:...... 3. Grupează, Îin tabel, Însușirile fizice și sufletești desprinse din textul: "Băiatul se apropie. Era scund și slăbuț. Pe chipul lui se citea tristețea. Părul Încâlcit era galben ca paiul. Ochii albaștri aveau culoarea cerului de vară. Obrajii erau palizi și tot chipul lui arăta că nu prea știe să se joace. Privea sfios, călca nehotărât, vorbea rar și cu glas slab. Câinele se ținea alături de el. Se aveau bine. Se vedea acest lucru din devotamentul animalului. Mângâiat
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
dar cu Ionela mă Împac cel mai bine. M-am cunoscut cu ea În clasa Întâi. Ea este de statură potrivită. Parul de culoare castanie Îi alunecă frumos pe spate. Ionela are ochi căprui, fața rotundă cu două gropite În obrajii roșii și calzi. Are un năsuc cârn, iar buzele roșii ca trandafirii Îngână cuvinte frumoase. Este ordonată. În fiecare zi vine pieptănată, cu uniforma Îngrijită. Când găsește un lucru străin nu Îl oprește la ea, ci Întreabă al cui este
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
serviciu control”, „serviciu organizare”, „voluntar”, „serviciu de presă”, un delir de ecusoane și pass-uri de liber acces. Tineri jandarmi, din trupele de rezervă staționate într-un autobuz, flirtează în jurul unui ceai cald cu tinere voluntare din Crucea Roșie. Râsete calde, obraji roșii de emoție. Pelerinajul ca spațiu de socializare, de regenerare a vieții. Puțin mai târziu, în timpul nopții, am văzut că același lucru îl făceau și grupurile de tineri din cartierele populare, sosiți la rând după ora 22.00. Privindu-i
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
pelerinajelor, bazat pe milă și compasiune ? Dintre zecile de cerșetori prezenți, un portret : individ tânăr, dar de o vârstă incertă, ar putea avea de la 16 la 26 de ani. Oroarea absolută exhibată în public. Eunuc, niciun fir de păr pe obraz, gras. Pe mâna stângă poartă ostentativ un șirag de mătănii dintr-un plastic galben-verzui, fosforescent și este îmbrăcat cu o cămașă albastră, uzată, dar mai degrabă curată în ciuda a ceea ce s-ar putea crede la prima vedere. Tactica lui de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
șapca pe care am tot purtat-o pe cap. Din cauza oboselii, o tânără aflată undeva în spate se clatină pe picioare, mai să cadă. Cei din jur o sprijină imediat, fac zid în jurul său, cineva o stropește cu apă pe obraji, dintr-o sticlă de plastic marca Borsec. Jandarmul de lângă gard spune și el „domnișoară, eu pot să chem salvarea, vine la secundă, dar e păcat de efort, mai aveți câteva minute și intrați, ați stat atâta vreme la rând”. Tânăra
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de pe mocheta pe care fuseseră așezați. O voce metalică și sigură de profesoară cu vechime se aude peste adunare : „Vadu Moldovei, iese mai întâi Vadu Moldovei, ceilalți așteptați în ordine”. „Sala Tronului” se golește rapid, rămân iarăși singur în umbra obrazelor din vremea lui ștefan cel Mare și a fastuoaselor reproduceri de costume din anii 1970. Muzeografa cea blondă se pregătește să închidă sala cu un lacăt chinezesc, ieftin, „știți, aici avem costume de mii de euro”, spune jenată. Mai adaugă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
un țăran de acolo, s-o ascundă. „Unde-i fata?” - „Ei, doarme la o prietenă”. Vine cu un câine, parcă-l văd și acum, un câine din ăștia nemțești, și zice: „Băi, voi nu umblați cu prostii. Eu am avut obraz față de voi” - și scoate revolverul, așa, pe masă. Și zice: „Băi, cu câinele, dar tot o găsesc. Vă Împușc pe toți și tot iau fata. Dacă nu Înțelegeți de bună voie eu asta o să fac cu voi. Vin peste trei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mulți oameni nu aveau ce mânca și, știți cum se desfășura procesul de dispariție: la un moment dat Îi vedeai că erau slabi, slabi, slabi, numai pielea și oasele, și deodată Îl vedeai cum se umflă și devine roșu la obraji și știai precis - tu, care vorbeai cu el, și era și el conștient - că Într-o zi sau două moare... Știți că am avut un astfel de caz: am vorbit cu un băiat care a murit de față cu mine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
că trebuie să urc ceva trepte, nu știu dacă-i adevărat. Și acolo am dormit puțin și m-au trezit când s-a aranjat mașina, și nu știu de unde au luat niște hârtii roșii și m-au uns, așa, pe obraji, ca să am o culoare mai acceptabilă; și așa m-au salvat - nici până În ziua de azi nu știu cine m-a ajutat. Însă acolo era o solidaritate Între noi... Vă amintiți și alte cazuri ieșite din comun, cum a fost ăsta? Când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
palpări în același timp oarbe și văzătoare, și părea o mână care m-ar crea; până în acea clipă n-avusesem vedere și iată că deodată vedeam. Sub degetele ce se plimbau pe chipul meu îmi apăreau din neant buzele și obrajii, iar pe măsură ce această atingere cu infinit de infime atingeri se extindea, dobândeam un chip, un tors ce respira, chemat la existență prin acest act simetric de creație pentru că și eu, cel creat, cream la rândul meu și apărea o figură
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
au un univers comun? Înțelepciunea unui mag mi-a povestit odată de-un văl prin care nu putem străbate cu privirea păiejeniș ce-ascunde pretutindeni firea, de nu vedem nimic din ce-i aievea. Și-acum când tu-mi îneci obrajii, ochii în părul tău, eu amețit de valurile-i negre și bogate, visez că vălul se preface în mister tot largul lumii e urzit din părul tău Și strig Și strig și-ntâia oară simt întreaga vrajă ce-a cuprins
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cu Etiopia în 1936, cu Cehoslovacia și Polonia în 1939, din nou cu Cehoslovacia în 1968), așa să rămână. În momentul de față avem o singură șansă: să nu recunoaștem independența Kosovo, după Serbia și Rusia. În caz contrar, Românie, obrazul tău nu face nici două parale” (Unanimitate, text pus sub un motto special, o parafrază după numele cunoscutului tablou al lui Francisco Goya, Somnul rațiunii naște monștri, care sună la Ion Cernat: Somnul conștiinței românești naște udemeriști. Problemele social-economice sunt
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
rezolvare, este suficient de largă ca să cuprindă părerea și atitudinea față de comunitatea secuio-maghiară și despre așa-zisul ținut secuiesc, despre UDMR și conducătorii săi, care se manifestă ca o forță ostilă statului român sau, cum le spun eu mai de la obraz, că se închină la Budapesta, dar sunt plătiți de la București. De asemenea, nu este ocolită situația mereu tensionată din Republica Moldova, fiind eu dintre cei care păstrează speranța și credința că reunirea Basarabiei (atât cât a mai rămas din Ea) cu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
dar sigur, spre anonimat, urmând soarta altui partid „istoric”, care încearcă să se adune din petice, ca Zdreanță. Ce și-or fi zis ei, în gândul lor liberălesc? „Și așa e ultima noastră guvernare, de ce s-o ratăm, pentru un obraz terfelit și scuipat? Ce să facem noi cu demnitatea? O declarăm nulă! Așa că, înainte, înainte, până când s-or decolora de tot pânzele portocalii”. Păcat, ei care se credeau cu doctrină și cu ștaif, prin ultimele ieșiri la rampă, au dovedit
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
gura, e și-n presă și cu banii din șantaje, toți ceilalți vor urma aceeași linie și pare că numai Musca Monei a făcut poliție politică din plăcere, ca o adevărată vedetă de coastă! Dacă recunoașterea colaborării se oprește la obraz și nu afectează buzunarul, nu-i nici o sfârâială, pe îngerii capitalului nu-i atinge nici aripa morții, nicidecum briza mângâietoare a opiniei publice. 26 august 2006 Vae victis ! Diktatul de la Viena, 30 august 1940 (I și II) Motto: „Nu pot
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
consistență prin puținătate și prin lipsă de însemnătate, rostea sentențios: „Aiasta-i cam cum ai stuchi în Siret ca să se umfle Dunărea”. Banii aceștia, insuficienți și pentru hârtie igienică, e bine să-i comparăm cu cei cheltuiți pentru prea subțirele obraz al francofoniei. E sigur, noi, românii, nu avem un calendar de priorități. 16 noiembrie 2006 Notă: Cine vrea o confirmare, să citească cartea lui Ion Constantin, „Basarabia sub ocupație sovietică de la Stalin la Gorbaciov”, Editura „Fiat Lux”, București, 1994. Prețurile
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
i-a făcut Monicăi Macovei o surpriză: trecerea moțiunii simple cu 81 de voturi în Senat (a votat opoziția și ceva din arcul guvernamental, semn că nu-i a bună), ceea ce echivalează cu un divorț, dacă societatea civilă ține la obraz și își prezintă demisia. Dacă n-o face, nu mă deranjează, mă alătur celor care au zis: „mă doare-n DIICOT de tot”, fiindcă trecerea moțiunii are și o altă semnificație; este, de fapt, o minge ridicată la fileu pentru
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]