12,261 matches
-
palatoschizis) poate fi izolată, fără despicătură labială, interesând, în forma completă, atât palatul dur (partea anterioară, osoasă a cerului gurii) cât și palatul moale (partea posterioară a cerului gurii). Formele incomplete interesează numai o parte a palatului bucal: partea anterioară, osoasă, sau numai cea posterioară, palatul moale, această forma fiind denumită despicatură palatină simplă. O formă incompletă de despicătură palatină este și despicătura submucoasă în care lipsa fuziunii interesează doar procesele maxilare (oasele cerului gurii) fără a afecta mucoasa bucală. Astfel
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
care acum sunt foarte rare. A precizat că are „sute de bucăți acasă, în dulap”. În acest timp devine alcoolic și dependența de droguri. Când prietenul și muzicianul Joe Farrell, care era deasemenea dependent de droguri, a murit de cancer osos în 1986, Larkin a decis să se lase de acestea. A reușit cu ajutorul soției sale, Judy care i-a spus: „Ai talent, am de gând să fac ceva din tine”. În 1990 se mută la Berlin pentru a avansa în
Scatman John () [Corola-website/Science/322754_a_324083]
-
Arcurile zigomatice sunt de obicei mici, uniform rotunjite. Procesele postorbitale ale oaselor frontale sunt absente. Creasta sagitală se întâlnește rar. Foramenul infraorbital are partea superioară rotunjită, prin care trece mușchiul maseter, și partea inferioară îngustă prin care nervul. Bulele timpanice osoase de dimensiuni diferite; ele sunt adesea foarte mari. Formula dentară: 1•0•0•3/1•0•0•3 x 2 = 16. Coroanele molarilor pot fi joase sau înalte. Suprafața de masticație a molarilor sunt tuberculoase sau tuberculo-crestate. Se întâlnesc, de
Cricetide () [Corola-website/Science/329744_a_331073]
-
hrană. Scufundători și înotători au fost atacați de acest rechin. Unii scufundatori au afirmat ca este o creatură timidă care fuge la apropierea omului. Este un prădător lacom și de temut . Prada sa constă într-o largă varietate de pești osoși , alți rechini , păsări de mare broaște țestoase de mare , mamifere marine cum ar fi focile , leii de mare , vidrele și altele . Strategia sa constă într-un atac surprinzător și rapid din spate , provocând o rană mare . Cel atacat de cele
Rechinul alb () [Corola-website/Science/327594_a_328923]
-
este o infecție cauzată de un virus care este transmis (răspândit) de țânțari. este cunoscută și sub numele de „febra oaselor rupte” deoarece durerile osoase pot fi atât de intense încât creează senzația că oasele se rup. Printre simptomele acestei boli se numără febra, durerile de cap, erupțiile cutanate asemănătoare celor care apar în cazul rujeolei și durerile musculare și articulare. Există și situații în
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
specifice bolii denga. Dacă persoana suferă de o infecție severă (gravă), virusul se reproduce mult mai rapid în organismul acesteia. Deoarece virusul circulă în cantități mult mai mari, mult mai multe organe pot fi afectate (printre care ficatul și măduva osoasă). Lichidul din fluxul sanguin se scurge în cavitățile organismului, prin pereții vaselor sanguine mici. Din această cauză, în organism circulă mai puțin sânge, prin intermediul vaselor sanguine. Tensiunea arterială a persoanei infectate scade atât de mult, încât inima nu poate alimenta
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
sanguine mici. Din această cauză, în organism circulă mai puțin sânge, prin intermediul vaselor sanguine. Tensiunea arterială a persoanei infectate scade atât de mult, încât inima nu poate alimenta organele vitale (cele mai importante organe) cu suficient sânge. De asemenea, măduva osoasă devine incapabilă să producă suficiente trombocite, indispensabile pentru coagularea adecvată a sângelui. În absența unui număr suficient de trombocite, persoana este mai predispusă să prezinte probleme de sângerare. Sângerarea reprezintă o complicație gravă a febrei denga (una dintre cele mai
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
mai predispuși să dezvolte complicații ale bolii. Simptomele clasice ale febrei denga includ febră cu debut brusc, durerile de cap (în special retro-orbital), erupțiile cutanate și durerile musculare și articulare. Denumirea colocvială a bolii, „febra oaselor rupte” indică intensitatea durerilor osoase. Febra denga evoluează în trei faze: febrilă, critică și de remisie. În faza febrilă, pacientul prezintă febră ridicată. (A prezenta o „stare febrilă” înseamnă a avea febră.) De cele mai multe ori, febra depășește 40 grade Celsius (104 grade Fahrenheit). Pacientul poate
Febra denga () [Corola-website/Science/327590_a_328919]
-
aura vizuală care poate să preceadă durerea de cap și ușurarea parțială care apare după vomă. [[Fișier:Crane-trepanation-img 0507 crop.jpg|thumb|left|Un craniu trepanat, din [[epoca fierului]]. Perimetrul orificiului din craniu este rotunjit prin creșterea unui nou țesut osos care indică faptul că persoana a supraviețuit acestei operații.]] O descriere din secolul al doilea aparținându-i lui [[Aretaeus din Cappadocia]] a împărțit durerile de cap în trei tipuri: cefalgia, cefaleea și heterocrania. [[Galen|Galen din Pergam]] a utilizat termenul
Migrenă () [Corola-website/Science/327618_a_328947]
-
de Mortillet. Epoca Magdaleniană se caracterizează prin producerea de lame și miniaturizarea uneltelor de piatră (microliți). Începe prelucrarea de fildeș și os, cu decor rafinat și coliere sunt realizate cu dinți de carnivore. Inovațiile Magdaleniene constau în principal în prelucrarea osoaselor (din cioc de papagal făceau flaut cioc), piroane, spatule, cârlige, ace și bastoane. Acestei perioade îi aparține perioada de glorie a picturii rupestre, ale cărei varietate și calitate sunt martore picturile murale celebre din peșterile de la Altamira, Font-de-Gaume, Lascaux și
Magdalenian () [Corola-website/Science/327695_a_329024]
-
crescuse în înălțime cu 6-7 cm și se temea să nu sufere de o boală a oaselor. La plecare, Cucoaneș îl roagă pe narator să-i facă o vizită. În zilele următoare, inginerul a consultat un profesor specialist în tuberculoză osoasă care i-a spus că suferă de macrantropie, un fenomen cunoscut în analele medicinei, dar care se manifesta în cazul său cu un ritm neobișnuit. Profesorul i-a spus că posedă o glandă dispărută în pleistocen, "„pe care mamiferele doar
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
evolutivă, cunoscută și ca neuroartropatie, ori articulație (sau picior) Charcot, este o maladie degenerativă a articulațiilor piciorului, azi întâlnită aproape exclusiv la bolnavii de diabet zaharat afectați de polineuropatie (una din complicațiile “tardive” ale diabetului), materializată prin distrugere și deformare osoasă la nivelul articulațiilor gleznei (tibio-talară), tarso-metararsiene și metatarso-falangiene). A nu fi confundată cu "neuropatia Charcot-Marie-Tooth", o maladie sistemică și ereditară cu origine în defecte genetice și cromozomiale. Neuro-artropatia Charcot este o boală cronică care nediagnosticată și tratată la timp, conduce
Artropatie Charcot () [Corola-website/Science/327219_a_328548]
-
tarso-metararsiene și metatarso-falangiene). A nu fi confundată cu "neuropatia Charcot-Marie-Tooth", o maladie sistemică și ereditară cu origine în defecte genetice și cromozomiale. Neuro-artropatia Charcot este o boală cronică care nediagnosticată și tratată la timp, conduce la infirmitate (prin deformarea arhitecturii osoase a picioarului sau/și anchiloză articulară), la amputări și posibil chiar deces (ca urmare a ulcerațiilor plantare și infecțiilor). Odată ce procesul inflamatoriu și degenerativ a fost amorsat, maladia nu mai poate fi vindecată, iar prin tratament evoluția bolii nu poate
Artropatie Charcot () [Corola-website/Science/327219_a_328548]
-
nervos autonom, acestea sunt implicate în reglarea debitului sanguin periferic. O creștere a debitului sanguin periferic la bolnavul de neuropatie diabetică duce la “spălarea” (adică antrenarea în sistemul circulator) mineralelor de pe eșafodajul de colagen din oase, fapt care fragilizează structura osoasă. În patogeneză este implicată însă și afectarea nervilor senzitivi, prin pierderea sensibilității (la durere), însoțită de pierderea funcționalității sistemului de percepție a poziției oaselor piciorului (sistemul proprioceptor). Lipsa de senzație (durere) distruge în timp comportamentul preventiv (ca la cei cu
Artropatie Charcot () [Corola-website/Science/327219_a_328548]
-
fragilă ca restul osului. Pacientul produce din belșug os nou în zona fracturii, dar care fragil fiind, este el însuși susceptibil de a se refractura dacă este supus sarcinilor. În plus, feed-back-ul senzorial, care la individul normal permite ca remodelarea osoasă să se producă de-a lungul liniilor de stres, este absent (neuropatie), zona reparată rămânând indefinit deformată și masivă; aceleași defecte senzoriale produc un dezechilibru și între activitatea de resorbție (osteoclastică) și aceea de producție osoasă (osteoblastică). Prevalența indicată în
Artropatie Charcot () [Corola-website/Science/327219_a_328548]
-
normal permite ca remodelarea osoasă să se producă de-a lungul liniilor de stres, este absent (neuropatie), zona reparată rămânând indefinit deformată și masivă; aceleași defecte senzoriale produc un dezechilibru și între activitatea de resorbție (osteoclastică) și aceea de producție osoasă (osteoblastică). Prevalența indicată în literatura medicală variază considerabil de la o sursă la alta; aprecieri relativ recente (Oloff, Musculoskeletal Disorders of the Lower Extremities, 1994; Diabetic Foot, Veves et al., 2006) susțin că unul din 10 diabetici va fi afectat la
Artropatie Charcot () [Corola-website/Science/327219_a_328548]
-
gheată ortopedică din plastic, repaus la pat), din sarcină a piciorului afectat, este esențială pentru tranziția din faza inflamatorie în faza stabilizată. Deși osteoliza afectează adesea, prin extinderea procesului inflamatoriu, falangele vecine celei fracturate, lăsând practic largi porțiuni de structură osoasă lipsă (fapt care la vindecare participă la (sub-)luxația (dislocarea articulară) și proasta realiniere osoasă tipică piciorului Charcot, intervențiile de chirurgie ortopedică sunt în general excluse, pentru că actul chirurgical însuși poate reprezenta un factor declanșator al proceselor inflamatorii caracteristice afecțiunii
Artropatie Charcot () [Corola-website/Science/327219_a_328548]
-
tranziția din faza inflamatorie în faza stabilizată. Deși osteoliza afectează adesea, prin extinderea procesului inflamatoriu, falangele vecine celei fracturate, lăsând practic largi porțiuni de structură osoasă lipsă (fapt care la vindecare participă la (sub-)luxația (dislocarea articulară) și proasta realiniere osoasă tipică piciorului Charcot, intervențiile de chirurgie ortopedică sunt în general excluse, pentru că actul chirurgical însuși poate reprezenta un factor declanșator al proceselor inflamatorii caracteristice afecțiunii. În anumite cazuri (echinism; sau o deformare a piciorului medial care implică prăbușirea boltei) se
Artropatie Charcot () [Corola-website/Science/327219_a_328548]
-
probabil din zbor. Ceilalți erau insectivori. Pterodactiloizii erau o grupa de pterozauri foarte răspândită în Jurasicul Superior. Până la începutul Cretacicului, pterozaurii cu coada lungă dispăruseră, pterodactiloizii rămânând singurele reptile zburătoare. Aceștia aveau coadă scurtă, iar unii erau împodobiți cu crește osoase. Unele specii nu erau mai mari decât un pinguin, dar altele erau cele mai mari animale zburătoare care au existat vreodată pe Pământ. Un exemplu este Quetzalcoatlus, un pterozaur ce avea anvergură aripilor de 15 metri, iar în traducere din
Sanco prerus () [Corola-website/Science/327372_a_328701]
-
coarne. Amfibienii și reptilele pot avea multe coarne, pe când mamiferele (totodată și oamenii) au numai două perechi, iar păsările numai una. La păsări, totuși, și la unele reptile, corpul central al osului hioid este prelungit în față, creând un suport osos puternic pentru limbă. Maimuța urlătoare "Alouatta" are un os hioid pneumatizat, unul din puținele cazuri de pneumatizație postcraniană a oaselor din afara genului Saurischia.
Osul hioid () [Corola-website/Science/330604_a_331933]
-
articulează inferior cu talusul sau astragalul. Lateral prezintă o suprafață articulară pentru fibulă și medial se prelungește cu maleola medială sau tibială. Extremitatea superioară a tibiei, numită și extremitatea proximală, epifiza superioară sau epifiza proximală a tibiei este o masă osoasă voluminoasă patrulateră, ușor curbată înapoi, lățită sagital și frontal și turtită dinainte înapoi și prin urmare alungită în sens transversal. Fiind curbată înapoi ea atârnă posterior ca o consolă peste corpul tibiei. Ea este este formată din doi condili tibiali
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
râurilor de coastă. Au un corp alungit, comprimat lateral, cu un peduncul caudal subțire. Corpul este acoperit cu solzi mici, subțiri, cicloizi. Linia laterală este completă, dreaptă în regiunea anterioară și posterioară, curbată în regiunea mijlocie și prevăzută cu plăci osoase (scutele), care prezintă țepi. Înotătoarea dorsală este continuă sau divizată într-o înotătoare anterioară scurtă, cu cu 4-8 spini și una posterioară lungă cu 1 spin și 17-44 raze moi. Înaintea înotătoarei anale sunt doi spini izolați liberi. Înotătoarele ventrale
Carangide () [Corola-website/Science/330753_a_332082]
-
La 2 specii solzii sunt ctenoizi (rugoși), la "Lichia" solzii sunt puternic lanceolați sau aciculari (în formă de ac) pe torace. La multe specii în lungul liniei laterale (mai ales în regiunea posterioară și pe peduncul caudal) se află plăci osoase proeminente numite scutele (solzi mai mari, groși și adesea ascuțiți). Scutelele sunt reduse la unele specii și absente la unele genuri. Linia laterală este completă, mai mult sau mai puțin curbată în sus în regiunea anterioară și dreaptă în regiunea
Carangide () [Corola-website/Science/330753_a_332082]
-
compartiment sau rabdomioliza din cauza distrugerii țesutului muscular. Se estimează că formarea de cheaguri în venele picioarelor apare în cazul a 6-25% din pacienți. Hipermetabolismul, care poate să persiste ani de zile după o arsură majoră, poate duce la scăderea densității osoase și la pierderea masei musculare. În urma arsurilor este posibil să se formeze porțiuni de țesut cheloid, mai ales la persoanele tinere și cu pielea de culoare închisă. În urma unei arsuri, copiii pot suferi traume psihice semnificative și poate apărea tulburarea
Arsură () [Corola-website/Science/330110_a_331439]
-
mandibular la neurocraniu se face prin cartilajul palatopătrat (falcă superioară), care este concrescut imobil în toată lungimea sa la baza craniului (articulație autostilică), fără să fie articulată cu arcul hioidian. Cartilajul palatopătrat e foarte mic. Dinții au formă de plăci osoase (formă placoidă) cu suprafață sfărmătoare, provenind probabil din contopirea dinților placoizi ai plagiostomilor. Ei sunt concrescuți cu fălcile scurte și puternice. Numărul dinților la holocefali este mic, aceștia având o creștere permanentă, deci înlocuirea dinților nu are loc. În falca
Holocefali () [Corola-website/Science/330393_a_331722]