12,263 matches
-
de confuzii prin așa-zisa existență a două localități cu numele de Bolgrad, folosirea neînțelegerilor dintre Londra și Paris în chestiunea Deltei și a Insulei Șerpilor ș.a. Prin Tratatul de la București din 1812 se fixase hotarul dintre Rusia și Imperiul Otoman pe brațul Chilia, fără precizarea statutului juridic al Insulei Șerpilor, statut asimilat (în mod tacit) cu cel al insulelor mici și nepopulate din Deltă; prin tratatul de la Adrianopole (1829), Rusia intra în stăpânirea acesteia, prin dobândirea Deltei și a insulelor
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
în urma Războiului Crimeii. Reactivarea „problemei orientale” în 1875-1876 și declanșarea războiului ruso/româno-turc a readus în discuție, între alte chestiuni, pe aceea a viitoarelor „sfere de influență”. Astfel, în 1876-1877, prin câteva înțelegeri secrete, în caz de înfrângere a Imperiului Otoman, Austro-Ungaria urma să primească Bosnia și Herțegovina, în timp ce Rusia să revină la Dunăre, prin reanexarea celor trei județe. Rusia revendica „fostele ei frontiere” fără ca cineva să caute unde puteau fi acestea înainte de 1812. Pentru a treia oară, în cursul unui
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
a întocmit un lung memoriu ce conținea revendicările României, pe care l-a trimis agenților noștri diplomatici de peste hotare. Se cerea recunoașterea individualității statului român și a denumirii sale istorice, România, inviolabilitatea teritoriului român, fixarea graniței între România și Imperiul Otoman la gurile Dunării, luându-se ca bază talvegul brațului principal al fluviului ș.a. În esență, revendicările reprezentau o cerere indirectă de independență a statului român; marile puteri europene nu au sprijinit aceste revendicări, iar pe unele le-au întâmpinat chiar
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
1812 nu putea să se îndreptățească nici prin faptul, nici prin dreptul de cucerire. La 1812, Basarabia făcea parte dintr-un principat a cărui autonomie fusese solemn mărturisită de toate tratatele ce se încheiaseră înainte, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman [...]. Nici la 1878, precum nici la 1812, Basarabia nu poate fi revendicată de la România în baza unui fapt sau drept de cucerire; ea aparține unui principat, pe care însăși Rusia, în tot cursul ultimului său război cu Imperiul otoman, l-
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Imperiul Otoman [...]. Nici la 1878, precum nici la 1812, Basarabia nu poate fi revendicată de la România în baza unui fapt sau drept de cucerire; ea aparține unui principat, pe care însăși Rusia, în tot cursul ultimului său război cu Imperiul otoman, l-a considerat și tratat ca pe un stat independent și aliat. De altminterea, chiar de la începutul campaniei, Rusia a încheiat cu România o convenție, prin care i-a garantat foarte lămurit integritatea actuală a teritoriului românesc.” Oștirea română a
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
adusă teritoriului moldav. O a doua amputare a teritoriului Țării Moldovei s-a produs în urma expediției sultanului Soliman Magnificul, în august-septembrie 1538, fiind luată o parte din sud, cunoscută sub numele de Bugeac, alcătuind raiaua Tighina (Bender). Transformate în bastioane otomane, aceste raiale au redus posibilitățile de manevră ale domnitorilor. În ciuda pierderilor teritoriale, ființa de stat s-a menținut, în condiții grele, având o autonomie limitată în raporturile cu puterea suzerană de la Stambul. În fața ridicării Rusiei, în a doua jumătate a
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
autonomie limitată în raporturile cu puterea suzerană de la Stambul. În fața ridicării Rusiei, în a doua jumătate a secolului al XVII-lea și încceputul celui următor, unii domnitori români s-au orientat spre o alianță cu aceasta, în confruntarea cu Imperiul Otoman. Este cunoscută apropierea lui Dimitrie Cantemir de Rusia lui Petru cel Mare și participarea, fără succes, la bătălia de la Stănilești (iulie 1711). Această colaborare se baza pe Tratatul de la Luțk, din 13/24 aprilie 1711, mai curând o diplomă decât
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
făcută”. Se recunoșteau, deci, vechile hotare, Moldova urmărind să redobândească după înfrângerea Turciei, teritoriile ocupate de aceasta. Așa cum va sublinia G. I. Brătianu, în valoroasa lui monografie istorică destinată Basarabiei, publicată în anul 1943, un act încheiat nu cu Imperiul Otoman, suzeran al principatului moldav, dar cu Moldova însăși, recunoștea, prin semnătura fondatorului Rusiei moderne, drepturile istorice și naționale ale acestui stat român asupra întregului său teritoriu, care se întindea, fără nici o contestație, de la Nistru la Dunăre. Este, deci, complet eronat
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
de Nistru și după atingerea fluviului, împăratul „tuturor Rusiilor” a manifestat un „interes” deosebit pentru Basarabia, termen prin care desemna, într-o manieră proprie, teritoriul cuprins între Nistru și Prut, ca o provincie separată de Moldova, făcând parte din Imperiul Otoman. Tendințele sale imperialiste, ascunse de poziția de „eliberare” a popoarelor creștine din Balcani, s-au concretizat în momentele 1812 și 1878, întrerupte pentru scurt timp de momentul 1856. Documentele Unirii Basarabiei cu România, actele de consfințire internă și de recunoaștere
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
p. 15-18; Ion Ionașcu, Petre Bărbulescu, Gheorghe Gheorghe, Relațiile internaționale ale României în documente (1368-1900). Culegere selectivă de tratate, acorduri, convenții și alte acte cu caracter internațional, București, 1971, p. 198-202. Tratatul de la Kuciuk-Kainargi, încheiat între Imperiul Rus și Imperiul Otoman. 10/21 iulie 1774 ........................................................................................................................ Art. XVI. Imperiul Rusiei restituie Sublimei Porți întreaga Basarabie cu Akerman, Chilia, Ismail și cu târgurile și satele și tot ceea ce cuprinde această provincie, după cum îi restituie și fortăreața Bender. Tot astfel, Imperiul Rusiei restituie Sublimei
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
numai la o leghe distanță de malul stâng al Dunării. Această distanță va fi precizată ulterior. Așezările care existau înainte de război, precum Chilia Veche, nu sunt deloc cuprinse în această linie de demarcație. În virtutea celorlalte dispoziții ale aceluiași articol, Sublima Poartă Otomană renunță în favoarea Rusiei la regiunile situate pe malul stâng al Prutului, la toate fortărețele, orașele și localitățile care se găsesc acolo, ca și la jumătate din fluviul Prut, care formează granița între cele două Imperii. Vasele comerciale ale celor două
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
putea intra, ieși și naviga pe toată întinderea acestui fluviu, dar vasele de război rusești nu vor putea niciodată să urce pe Dunăre decât până la confluența cu Prutul. Art. V. Majestatea Sa Împăratul tuturor Rusiilor cedează și restituie Sublimei Porți Otomane partea din Moldova care este situată pe malul drept al Prutului, precum și Valahia Mare și Mică, cu toate cetățile și starea actuală, cu orașele, târgurile, satele, așezările de orice fel și tot ce cuprind și ele aceste provincii împreună cu Insulele
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
et Ferd. de Cussy, tome second, Lepzig, 1846, p. 393; Gheorghe Tanasă, Ștefan Gh. Arsene, Crestomație pentru studiul Istoriei Moderne și Contemporan a Românilor în învățământul preuniversitar, Iași, 1996, p. 15-18. Tratatul de pace încheiat între Imperiul Rus și Imperiul Otoman la Adrianopole. 2/14 septembrie 1829 ...................................................................................................................................... Art. III. Prutul va continua să constituie frontiera dintre cele două Imperii, din punctul în care acest râu intră pe teritoriul Moldovei până la confluența cu Dunărea. Din acest loc, linia frontierelor va urma cursul
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
confluența cu Dunărea. Din acest loc, linia frontierelor va urma cursul Dunării până la gura Sf. Gheorghe, astfel că, lăsând toate insulele formate de diferitele brațe ale acestui fluviu în posesia Rusiei, malul drept va rămâne, ca și în trecut, Porții Otomane. S-a convenit, totuși, ca acest mal drept, plecând din punctul în care brațul Sfântu Gheorghe se separă de brațul Sulina, va rămâne nelocuit la distanța de două ore de fluviu și că nu se va ridica nici un fel de
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
posesia Rusiei, cu excepția carantinelor care vor fi stabilite aici, nu va fi permisă ridicarea nici a unui stabiliment sau fortificație. Vasele comerciale ale celor două Puteri vor avea facultatea să navigheze pe tot cursul Dunării, iar cele care poartă pavilionul otoman vor putea intra liber la gurile Chiliei și Sulinei, gura Sfântu Gheorghe rămânând comună pavilioanelor de război și comerciale ale celor două Puteri contractante. Dar vasele de război rusești nu vor putea, urcând pe Dunăre, să depășească locul joncțiunii cu
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
între Rusia și Turcia, nu se pronunțaseră asupra soartei Insulei Șerpilor, e necesar să se considere această insulă ca depinzând de Delta Dunării și că aceasta trebuie, în consecință, să-i urmeze destinația. În interesul general al evenimentului maritim, guvernul otoman se angajează să întrețină, pe această insulă, un far destinat să asigure navigația vapoarelor ce intră pe Dunăre și în portul Odessa: Comisia riverană, instituită prin art. 17 din Tratatul de la Paris, în scopul asigurării navigabilității la gurile acestui fluviu
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
și etnogenezei poporului român. Principatul Moldovei, ce a cunoscut vremuri de glorie sub Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Ion Vodă cel Cumplit, Vasile Lupu, a fost ca și celelalte principate românești, Valahia și Transilvania, pavăză lumii creștine în fața expansiunii otomane. Basarabia nu era denumirea întregului teritoriu dintre Prut și Nistru. Denumirea de Basarabia se referă inițial la sudul Moldovei dintre Prut și Nistru. După 1812, autoritățile țariste au extins denumirea de „Basarabia” la întreg teritoriul Moldovei dintre Prut și Nistru
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
justificată. Cazul religiei citat mai înainte este clar din acest punct de vedere. Într-o anumită conjunctură istorică, religia poate să se orienteze în mod prioritar spre funcția de asigurare a solidarității colective (creștinismul în Țările Române în perioada dominației otomane); într-o situație de dezorganizare socială și criză umană, ea se poate concentra asupra „salvării” individuale: în fine, într-o altă situație, ea poate funcționa în principal ca instrument ideologic al claselor dominante (a se vedea atitudinea lui Lenin față de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
suficient de eficace. Dezvoltarea Greciei antice și mai apoi a Imperiului Roman au pus capăt ciclurilor proprii ale Egiptului. El a început să depindă tot mai mult de raportul de forțe pe plan internațional. Dezvoltarea unei noi puteri mondiale - Imperiul Otoman - a pecetluit probabil definitiv soarta Egiptului ca putere tradițională importantă. Jocul forțelor externe ascultă de o logică mai generală, dar face loc mai mult întâmplării, rezultatelor neașteptate provenite din ciocnirea diferitelor procese. Probabil că aceasta este cauza pentru care istoria
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și Transilvania. Pentru ideile sale va fi citat de stolnicul Constantin Cantacuzino, de Samuil Micu și Timotei Cipariu. În Atila, lucrare de erudiție, specifică istoriografiei umaniste, se exaltă virtuțile războinice, cu scopul de a revigora curajul ungurilor, copleșiți de jugul otoman. Cărturarul îmbină componenta documentară și calitatea oratorică a discursului, vivacitatea portretelor și dinamismul scenelor de luptă. Chronicon poate fi considerat un fragment de istorie contemporană, consemnând cele mai importante evenimente ale unui secol, de la 1464 (încoronarea regelui Matei Corvin) până la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288517_a_289846]
-
sclipesc peste bălțile de sânge. Bătrânul, cruntul vizir, bocește În cortu-i rupându-și hainele de pe el. Și pe când spahiii lui tremură tupilați prin bălării, din tabăra românilor se Înalță În liniștea nopții cântece de biruință. Cuvinte: Semilună = simbol al Imperiului Otoman; cotropitor = care ocupă sau pune stăpânire cu forța; nămezi = corect,nămiază și amiază, adică În plină zi; măgură = deal mare, singuratic; vizir = mare comandant de oaste la turci; vad = loc adâncit În pământ pe unde curge o apă; destin = soartă
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
În mijlocul țăranilor aserviți. Trebuie adăugat și faptul că aceste case Întărite sau turnuri locuite s-au Înmulțit În anumite regiuni, mai ales În timpul secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, adică Într-o vreme când administrația centrală a Imperiului Otoman pierde tot mai mult controlul provinciilor imperiului, mai ales În regiunile cele mai depărtate. Acolo actele de jaf și micile rebeliuni locale se Înmulțesc. Închei adăugând că și În interiorul acestor turnuri diferența dintre musulmani și creștini (privind bărbații și femeile
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
amintită definirea regiunii de către un savant din prima jumătate a secolului al XIX-lea, Ami Boué (Paris, 1840); el nu alege o definire geografică, nici una etnică, ci numește regiunea ,,la Turquie européenne”. Numirea lui folosește deci un element politic (Imperiul Otoman), la care adaugă unul geografic (Europa). Este evident Însă că el Își dădea seama că este vorba despre o regiune culturală cu trăsături asemănătoare, care trebuie studiată, pe de o parte, ca un ansamblu, pe de alta, separat de restul
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
au căpătat un caracter mult mai comprehensiv, mai aplicat, mai obiectiv. Dar, pentru publicul larg din Occident, inclusiv pentru intelectuali, Estul european rămîne o prezență nebuloasă, marginală și pentru că e majoritar ortodox. E adevărat că, după intrarea lor sub dominație otomană, comunitățile creștin-răsăritene au putut privi istoria ca pe un domeniu peste care nu mai sînt stăpîne, care le scapă. Crizele religioase ale Occidentului, făcătoare de modernitate, nu și-au avut în Răsărit echivalentul în același timp traumatizant și fertil. în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
poalele-n brâu“, „scuturate“, „vărzări“ etc... Toate sunt considerate de către Radu Anton Roman importuri gastronomice, nu preparate autohtone: „Ce-s musacaua, [...] plăcinta (placenta, în latină), supa, clătitele și altele atât de „neaoșe“ bucate altceva decât depuneri [...] aluviuni, fie ale ocupației otomane, fie ale influențelor franceze, germane, fanaro-grecești sau care or mai fi ele?!“ Ciudată poziție față de plăcintele noastre (și numai ale noastre, cel puțin cu numele)! Cu o denumire provenită din latină și menținută numai în limba noastră (și maghiarii cunosc
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]