13,778 matches
-
de nobili care sufereau de atacurile maghiare și datorită incompetenței regelui Berengaro de Friuli. Acesta traversează Alpii, îl învinge pe Berengaro și este încoronat la Pavia Rege al Italiei. În anul următor ajunge la Roma unde este încoronat Împărat de către Papa Benedict al IV-lea. În 902 este învins de Berengario care îl obligă să propună că se retrage definitiv din Italia, însă în 905 revine și este învins iar și închis la Verona. Ca pedeapsă pentru încălcarea promisiunii este orbit
Regatul Burgundiei () [Corola-website/Science/315042_a_316371]
-
de Jos. Înființat în 695, devine un principat al Sfântului Imperiu Roman odată cu atribuirea de puteri seculare între 1024 și 1528. Dioceza de Utrecht a fost înființată în 695 când Willibrord a fost numit episcop al frizonilor la Roma de către Papa Sergiu I și, cu consimțământul conducătorului franc Pepin de Herstal, s-a instalat în orașul Utrecht. În secolele următoare, dioceza a suferit atacuri repette ale vikingilor și frizonilor. În perioada Împăraților ottonieni, episcopii de Utrecht obțin din ce în ce mai multă putere, aceștia
Episcopatul Utrecht () [Corola-website/Science/315066_a_316395]
-
episcopului, ceea ce a dus la numeroase dispute și a necesitat intervențiile repetate ale Sfântului Scaun. În 1527, Episcopul este obligat să își vândă teritoriile și astfel puterile seculare Împăratului Carol Quintul. Acestea sunt integrate Domeniilor Habsburgice din Țările de Jos. papa Clement al VIII-lea a consimțit de asemenea, obigat de evenimente, să-i acorde acestuia și dreptul de a numii episcopii. În 1559 episcopatul este ridicat la rang de arhiepiscopat dar odată cu reforma protestantă din Utrecht și regiunile învecinate în jurul
Episcopatul Utrecht () [Corola-website/Science/315066_a_316395]
-
pentru că a murit de ciumă în timpul ultimei cruciade în 1270. Nepotul său, Filip al IV-lea cel Frumosa abandonat Flandra în 1302 după o răscoala și după Bătălia de la Courtrai, în care cavalerii săi au fost nimiciți de rebelii flamanzi. Papa Bonifaciu al VIII-lea s-a împotrivit deciziei lui Filip de a aplică taxe clerului, iar în 1302, prin bulă papală Unam Sanctam, a revendicat supremația absolută asupra lumii. Filip a ordonat răpirea papei și cu toate că Bonifaciu a scăpat, a
Regatul Franței () [Corola-website/Science/315102_a_316431]
-
au fost nimiciți de rebelii flamanzi. Papa Bonifaciu al VIII-lea s-a împotrivit deciziei lui Filip de a aplică taxe clerului, iar în 1302, prin bulă papală Unam Sanctam, a revendicat supremația absolută asupra lumii. Filip a ordonat răpirea papei și cu toate că Bonifaciu a scăpat, a murit la scurt timp după aceea. În 1305, Filip l-a pus pe prietenul sau, arhiepiscopul de Bordeaux, pe scaunul papal. Ca și Papa Clement al V-lea, el a mutat reședința papală la
Regatul Franței () [Corola-website/Science/315102_a_316431]
-
a revendicat supremația absolută asupra lumii. Filip a ordonat răpirea papei și cu toate că Bonifaciu a scăpat, a murit la scurt timp după aceea. În 1305, Filip l-a pus pe prietenul sau, arhiepiscopul de Bordeaux, pe scaunul papal. Ca și Papa Clement al V-lea, el a mutat reședința papală la Avignon în sudul Franței. A cumpărat întregul oraș, care aparținea Sfântului Scaun. Papii, fiind supuși complet regelui Franței, au trăit acolo 70 de ani. Filip a atacat Ordinul Templierilor, care
Regatul Franței () [Corola-website/Science/315102_a_316431]
-
În 1305, Filip l-a pus pe prietenul sau, arhiepiscopul de Bordeaux, pe scaunul papal. Ca și Papa Clement al V-lea, el a mutat reședința papală la Avignon în sudul Franței. A cumpărat întregul oraș, care aparținea Sfântului Scaun. Papii, fiind supuși complet regelui Franței, au trăit acolo 70 de ani. Filip a atacat Ordinul Templierilor, care deținea proprietăți vaste în Franța. Capii ordinului au fost arestați și acuzați de erezie până în anul 1307. După ce au mărturisit sub tortură, marele
Regatul Franței () [Corola-website/Science/315102_a_316431]
-
Franța. Capii ordinului au fost arestați și acuzați de erezie până în anul 1307. După ce au mărturisit sub tortură, marele maestru și alți cavaleri au fost arși pe rug, iar regele le-a confiscat averile. Ordinul a fost desființat oficial de către papa în 1312, la solicitarea regelui. După moartea lui Filip IV în 1314, cei trei fii ai săi i-au urmat la tron, dar au murit toți înainte de a lasă un moștenitor. Astfel, a luat sfârșit Dinastia Capețienilor în 1328. Conform
Regatul Franței () [Corola-website/Science/315102_a_316431]
-
slavii sudici își intensifică lupta de eliberare de sub autoritatea Bizanțului. În 1072, se produce răscoala lui Constantin Bodin, proclamat țar la Prizren și învins cu greu de bizantini. În 1076, Principele Croației, Dimitrie Zvonimir este încoronat rege, ca vasal al Papei, de legații lui Grigore al VII-lea, iar în 1077, Mihail al Zetei primește și el din partea Romei coroana regală. Mihail al VII-lea a fost căsătorit cu prințesa caucaziană Maria de Alania. Căsătoria pare să fi avut loc după ce
Mihail al VII-lea Ducas () [Corola-website/Science/315120_a_316449]
-
maselor. Revoluția din 1848/49, organizată în mare parte de Mazzini, a eșuat în Milano, dar el a continuat coordonarea mișcării revoluționare în Roma, unde ministrul papal Pellegrino Rossi a fost omorât de revoluționari, cea ce l-a determinat pe Papa Pius al IX-lea să se refugieze în noiembrie 1848 la Gaeta. La 9 februarie 1849 Mazzini a declarat statul papal „Republică Romană”, dar la data de 3 iulie 1849 revoluția a fost înăbușită în mod sângeros, cu ajutorul trupelor franceze
Giuseppe Mazzini () [Corola-website/Science/315150_a_316479]
-
Ardoyne, unde a construit prima biserică, care a fost consacrată în iunie 1869 sub numele de "St. Peter and Paul". După accea a luat parte la Primul Conciliu Vatican. La data de 19 august 1870 preotul a fost desemnat de către Papă Pius al IX-lea că Episcop de Nicopole pentru Bulgaria și administrator apostolic al Valahiei. Episcopul a fost ctitorul Catedralei Sfanțul Iosif din București. Construcția a fost terminată la sfârșitul anului 1883. Fondurile necesare pentru construirea bisericii au venit de la
Ignatius Paoli () [Corola-website/Science/315141_a_316470]
-
mai puțin cruzi și lacomi, „sciții” Borilos și Germanos, foștii săi sclavi. În ciuda bătrâneții sale, Nichifor al III-lea s-a căsătorit cu frumoasa împărăteasă Maria, deși primul soț al acesteia, Mihail VII Ducas, era încă în viață. Pentru aceasta, papa Grigore al VII-lea a aruncat anatema asupra basileului. Nichifor al III-lea s-a dovedit a fi un cârmuitor nu prea înțelept. Dorind să-și asigure simpatia supușilor săi, el a început să împartă bogății tuturor doritorilor: bisericii, armatei
Nichifor al III-lea Botaniates () [Corola-website/Science/315166_a_316495]
-
Nu este, însă, membru al Uniunii Europene. Este cel mai vechi stat suveran și republică constituțională din lume, fiind fondat la 3 septembrie 301. Statul Vatican este ultimul din fostele State Papale, situat în centrul Italiei și condus direct de către Papa de la Roma. După Unificarea Italiei din secolul al XIX-lea, Statele Papale au devenit formal parte din Regatul Italiei, dar Vaticanul a disputat aceste cereri a autorității geografice, iar Papalitatea a continuat să-și exercite controlul politic asupra unei suprafețe
Microstate europene () [Corola-website/Science/315249_a_316578]
-
Vaticanul a disputat aceste cereri a autorității geografice, iar Papalitatea a continuat să-și exercite controlul politic asupra unei suprafețe ce înconjoară Basilica Sfântul Petru din Roma. Vaticanul a fost stabilit ca stat suveran de Tratatul Lateran din 1929 dintre Papă și Guvernul Italian, în care Papa a recunoscut statul Italian în schimbul stabilirii Romano-Catolicismul ca religie oficială și recunoașterii suveranității Papei asupra unu microstat localizat întru totul în orașul Roma. Populația Vaticanului este între 600 și 700 de oameni, iar suprafața
Microstate europene () [Corola-website/Science/315249_a_316578]
-
autorității geografice, iar Papalitatea a continuat să-și exercite controlul politic asupra unei suprafețe ce înconjoară Basilica Sfântul Petru din Roma. Vaticanul a fost stabilit ca stat suveran de Tratatul Lateran din 1929 dintre Papă și Guvernul Italian, în care Papa a recunoscut statul Italian în schimbul stabilirii Romano-Catolicismul ca religie oficială și recunoașterii suveranității Papei asupra unu microstat localizat întru totul în orașul Roma. Populația Vaticanului este între 600 și 700 de oameni, iar suprafața este de 0,44 km. Microstatele
Microstate europene () [Corola-website/Science/315249_a_316578]
-
ce înconjoară Basilica Sfântul Petru din Roma. Vaticanul a fost stabilit ca stat suveran de Tratatul Lateran din 1929 dintre Papă și Guvernul Italian, în care Papa a recunoscut statul Italian în schimbul stabilirii Romano-Catolicismul ca religie oficială și recunoașterii suveranității Papei asupra unu microstat localizat întru totul în orașul Roma. Populația Vaticanului este între 600 și 700 de oameni, iar suprafața este de 0,44 km. Microstatele europene sunt toate de mărime și populație limitată și au, astfel, resurse naturale limitate
Microstate europene () [Corola-website/Science/315249_a_316578]
-
era Godefroy cel Bărbos, Duce de Lotharingia Superioară care, revoltat mai întâi împotriva suveranului Henric al III-lea al Sfântului Imperiu Roman, devine apoi timp de 10 ani un hotărât susținător al papalității, ca marchiz de Toscana, fratele său fiind Papa Ștefan al IX-lea. În 1065 Godefroy cel Bărbos se împacă cu suveranul romano-german, revenind ca Duce de Lotharingia Inferioară. Godfroy era al doilea fiu al Contelui Eustațiu al II-lea de Boulogne și al Idei de Lorena. Ca cel
Godefroy de Bouillon () [Corola-website/Science/315253_a_316582]
-
cu titlul de marchizat și senioria Bouillon. Titlul ducal i-a revenit fratelui împăratului Henric al IV-lea, Conrad. Godfroy a rămas fidel împăratului, luptând alături de acesta împotriva forțelor lui Rudolf de Suabia și luând partea împăratului în lupta cu Papa Grigore al VII-lea. În același timp Godfroy a trebuit să mențină controlul teritoriilor ce i-au fost atribuite, acestea fiind revendicate de văduva unchiului său, Matilda de Toscana și de alte forțe exterioare familiei. A fost ajutat de frații
Godefroy de Bouillon () [Corola-website/Science/315253_a_316582]
-
vorbea limba valonă iar pe de alta limba flamandă. În afară de stăpânirea ducală din Lotharingia Inferioară, Godefroy mai moștenise de la unchiul său și titlul de conte de Verdun, care făcea din el, mare protector al episcopatului de Verdun. În 1095, noul papă Urban al II-lea, a lansat la Clermont un apel pentru eliberarea Sfântului Mormânt de sub dominația musulmană și pentru sprijinirea forțelor bizantine. În 1096, pentru a-și finanța plecarea, Godefroy vinde o perte din domeniile sale sau le lasă drept
Godefroy de Bouillon () [Corola-website/Science/315253_a_316582]
-
favoriți, nu mai puțin cruzi și lacomi, sciții Borilos și Germanos, foștii săi sclavi. În ciuda bătrâneții sale, Nikephor III s-a căsătorit cu frumoasa împărăteasă Maria, deși primul soț al acesteia, Mihail VII Ducas, era încă în viață. Pentru aceasta, papa Grigore al VII-lea a aruncat anatema asupra basileului. Nikephor al III-lea s-a dovedit a fi un cârmuitor nu prea înțelept. Dorind să-și asigure simpatia supușilor săi, el a început să împartă bogății tuturor doritorilor-bisericii, armatei, funcționarilor
Nicefor al III-lea Botaneiates () [Corola-website/Science/315264_a_316593]
-
supărat pe Vykintas pentru înfrângerea de la Bătălia de la Saule din 1236, trimițându-i „multe daruri”. În 1251, Mindaugas a fost de acord să fie botezat și să cedeze controlul asupra unor terenuri din vestul Lituaniei, în schimbul recunoașterii ca rege de către Papa Inocențiu al IV-lea. Papa a urmat bun venit Lituaniei creștine ca bastion împotriva amenințărilor mongole; la rândul său, Mindaugas a solicitat intervenția Papei în conflictele lituaniene desfășurate cu ordinele creștine. La data de 17 iulie 1251, Papa a semnat
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
de la Bătălia de la Saule din 1236, trimițându-i „multe daruri”. În 1251, Mindaugas a fost de acord să fie botezat și să cedeze controlul asupra unor terenuri din vestul Lituaniei, în schimbul recunoașterii ca rege de către Papa Inocențiu al IV-lea. Papa a urmat bun venit Lituaniei creștine ca bastion împotriva amenințărilor mongole; la rândul său, Mindaugas a solicitat intervenția Papei în conflictele lituaniene desfășurate cu ordinele creștine. La data de 17 iulie 1251, Papa a semnat două edicte papale importante. Unul
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
botezat și să cedeze controlul asupra unor terenuri din vestul Lituaniei, în schimbul recunoașterii ca rege de către Papa Inocențiu al IV-lea. Papa a urmat bun venit Lituaniei creștine ca bastion împotriva amenințărilor mongole; la rândul său, Mindaugas a solicitat intervenția Papei în conflictele lituaniene desfășurate cu ordinele creștine. La data de 17 iulie 1251, Papa a semnat două edicte papale importante. Unul dintre acestea a poruncit episcopului de la Chełm să-l încoroneze pe Mindaugas ca rege al Lituaniei, să fie numit
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
rege de către Papa Inocențiu al IV-lea. Papa a urmat bun venit Lituaniei creștine ca bastion împotriva amenințărilor mongole; la rândul său, Mindaugas a solicitat intervenția Papei în conflictele lituaniene desfășurate cu ordinele creștine. La data de 17 iulie 1251, Papa a semnat două edicte papale importante. Unul dintre acestea a poruncit episcopului de la Chełm să-l încoroneze pe Mindaugas ca rege al Lituaniei, să fie numit un episcop pentru Lituania, și să se construiască o catedrală. Celălalt edict a cerut
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
acestea a poruncit episcopului de la Chełm să-l încoroneze pe Mindaugas ca rege al Lituaniei, să fie numit un episcop pentru Lituania, și să se construiască o catedrală. Celălalt edict a cerut ca episcopul să fie în subordinea directă a Papei, și nu a arhiepiscopului de la Riga. Această autonomie a fost un progres binevenit. Data exactă a botezului lui Mindaugas nu este cunoscută. Soția sa, cei doi fii și membrii de la Curtea sa regală au fost botezați; Papa Inocențiu a scris
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]