15,863 matches
-
Respectivul îmi reamintește de faptul că n-am lăsat să coboare „Milităria din pod” în 1941. La 10 mai școlile militare avansaseră ca sublocotenenți elevii din ultimul an. Șeful promoțiilor rostește un înălțător discurs patriotic, accentuând pe sacrificiul vieții, când Patria ne va cere! Respectivul cădea după câteva luni la cucerirea Odessei. Apoi, oamenii instruiți de noi sunt repartizați unităților cărora aparțineau, iar noi, instructorii, am trecut pe locurile din care fuseserăm luați. Așa am revenit în sectorul fortificat Biliești, pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
să fie, imediat ar sări o sută de inși să ia acel obiect și să-l mute în alt loc, doar pentru simplul motiv că eu am pus obiectul în acel loc. Îi spun că nu poți fi prooroc în patria ta și că ar trebui să-mi schimb locul de muncă... Fără să-mi dau seama, anticipam teoretic ceea ce inspectorul preconiza în practica școlară pe care el o urmărea. Peste două luni aveam să aflu acest lucru. În vacanță sunt
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
rar se îmbrăca în ținută de ofițer, cu cizmă. M. M.: Eu și-acum am urmele bătăturilor de la cizmă. Și v-a prins la făcută. S. B.: A intrat tacticos: "Ce executați voi aici?" Ce să raporteze Agalopol, că "Servim patria"? sau "Tovărașu', uitați, și noi la o bere"? A îngăimat ceva neconvingător. Șchiau s-a prins și a început să meargă printre paturi, s-a uitat pe sub cele suprapuse și a văzut că-i un grup de tovarăși în spatele dormitorului
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
arie de operă interpretată îngrozitor de fals de către improvizatul trubadur, Nae Girimea. În gene- ral, cineva punctează sentimentul patriotic printr-un „Vive la France !”, iar duelul dintre cele două amante ale frizerului, Mița și Didina, debutează cu un „Allons enfants de la patrie”, semnal al declanșării păruielii. Chiar dacă în sensul speculării efectelor hilare ale patriotismului de operetă, existent din plin la Caragiale, Pintilie împinge deformarea până la ultimele consecințe. Ridicolul patriotard explodează în expresia unui burlesc enorm, pasiunile republicane sunt afirmate incontinent, unind latrina
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
am pornit spre poarta de ieșire din țară spre Oradea, unde am făcut un popas, sigur, binevenit. Aici, niște cunoștințe ne-au purtat la Băile Felix oferindu-ne o seară românească, iar joi, 10 iulie, cu ajutorul lui Dumnezeu, am părăsit patria mamă, îndreptându-ne vertiginos, speriați, mirați și entuziasmați spre vestul „sălbatec”. Ungaria am traversat-o în plictiseală, deoarece este o țară lipsită de pitoresc. Am dorit să înnoptăm la Balaton, dar am fost deranjați de faptul că în momentul în
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
motivat" la ultimele aniversări. La strigarea catalogului, am tresărit ca un "boboc". Grupa 135 istorie-filologie, numărul 13, mereu aducător de noroc pentru mine. Ca și ceilalți dau "raportul" onorabililor dascăli prezenți: o viață de om petrecută "de strajă la somnul Patriei" diplomat, cu o carieră clădită cu trudă și dăruire, încheiată cu rangul de ambasador. Împăcat cu mine însumi și cu lumea, închid ochii și încerc să-mi amintesc "sine ira et studio" de unde și cum a început totul... 1937, 19
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mă lăsa când pleca în treburile ei, nu s-ar fi înfruptat copios din siropurile hărăzite mie. M-am născut la Chișinău unde tata, militar de carieră, a avut regimentul timp de 20 de ani, scurși între revenirea Basarabiei la Patria mumă și ocuparea ei de către "glorioasa Armată Roșie. "Locul nașterii" avea să aibă asupra mea consecințe negative și pozitive: până în 1990, când priveam în buletin mențiunea "locul nașterii" Chișinău URSS, mă apucau pandaliile; după 1990 am devenit beneficiar al prevederilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
fiind plătite corespunzător. Când plecam cu turma la păscut, pentru ca berbecul în contact cu mioare străine sa nu acționeze "de bună voie și nesilit de nimeni", cumnatul îl dotase cu un șorț, care-l făcea inoperabil. Pe câmpiile verzi ale patriei, departe de ochiul vigilent al cumnatului exploatator, la solicitările tovarășilor de breasla, scoteam șorțul cornutului, contra sumei fixe de 2 lei, ceea ce-mi asigura vizionarea tuturor filmelor din urbe. Fiind cinematografe multe și filme care meritau văzute chiar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
din Iași etc. De reținut că dacă pereții meșterului Manole se năruiau peste noapte, cei zidiți de mine acum jumătate de veac mai sunt încă la locul lor, dovadă că mi-am făcut întotdeauna " temele" cu "profesionalism și dragoste de patrie". 1953 "Învățăcel" la Liceul "Costache Negruzzi"din Iași Cum au zburat bivolii peste liceu și eu odată cu ei! După anii copilăriei au venit cei ai adolescenței. Terminată școala elementară de 7 ani, din 1953 am continuat studiile la Liceul Internat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
bucure zilele! .................................................................. Cu repartiția în mână am plecat la Botoșani, la o concentrare de 3 luni. Aici, peste cele câteva sute de absolvenți din toata țara, a dat o epidemie de dizenterie, care avea să mă facă inapt pentru "apărarea patriei" timp de 2 săptămâni, modelându-mi "talia" la dimensiuni de invidiat și aducându-mă la o siluetă de manechin, cu 55 kilograme netto! Reușisem să intru în cele trei luni de cătănie în conflict cu comandantul companiei, maiorul "Caltaboș", un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și "nașu"-acela fără îndurare, care ne-a "cununat" cu trei sutare și când am coborât la Iași, spre dimineață, eram ca mirii juruiți pe viață! 1966 Pe aripile vântului! În septembrie 1962, după absolvirea facultății, îmi făceam "datoria față de patrie" și față de propriul proces de maturizare, fiind pentru 3 luni cătană la Botoșani. Într-o dimineață transpiram pe "țurțudan" la instrucția de front, pe o temperatură de 35 de grade, încheiat la copcă, fiindcă așa gândea maiorul "Caltaboș" călirea intelectualilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a uimit, și-l văd zburând pe lângă mine pe venerabilul academician, cu o viteză demnă de un alergător olimpic la suta de metri! Cam în aceeași perioadă îmi amintesc de un alt moment interesant al prestațiilor mele profesionale în slujba patriei și a presei internaționale. Se ajunsese la o tensionare a relațiilor între marile puteri, România, prin Nicolae Ceaușescu, emisese niște opinii nu tocmai pe placul Moscovei și toate acestea o determinaseră pe "bătrâna Doamnă", patroana de la "Washington Post", cea care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
am spus soției că plecăm la Roma, a fost în al nouălea cer de fericire și avea toate motivele să fie: țară civilizată, frumoasă, călduroasă, ea fiind mereu o friguroasă, teatre, Scala din Milano, bașca revenirea într-un fel la "patria mumă", bunica ei paternă fiind originară din Treviso! Eu am început să mă pregătesc temeinic, am vizitat toți "factorii de răspundere", vorbeam cu soția italiana și ne distram de pronunția noastră "dacică" și de cuvintele contorsionate à la "Coana Chirița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
SUA, au fost toți retrași de la ambasade. Am primit în acest sens o telegrama de la tov. Postelnicu, prin care eram solicitat sa-l expediez urgent la București "pentru cursuri de perfecționare", urmând ca la o săptămână după confirmarea întoarcerii "in patrie" să plece și familia soția și doua fetite mici. Sărmanii de ei, i-am ajutat cum am putut, rămânând în bune relații și "după"). Le-am mulțumit încă o dată pentru primire, i-am asigurat de bunele mele intenții privind colaborarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
facem cumpărăturile de primă necesitate. La plecarea din București luasem avans din salariu 300 de dolari erau primii din viata mea i-am schimbat în pesoși și am pornit-o către un supermercado din apropiere, "Jumbo". După alimentația rațională din patrie, ce-am văzut acolo mi s-a părut peștera lui Ali Baba. Am rămas cu "văzutul", fiindcă prețurile erau destul de piperate și salariul meu în primul an, cu tot cu sporul de soție, era de doar 500 de dolari. Am luat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
străzi, piețe și busturi în toate localitățile. Aceștia au luptat pentru cucerirea independenței de sub coroana spaniolă, au supraviețuit comploturilor, atentatelor și bătăliilor și unii dintre ei, ca și Bălcescu al nostru, au avut un sfârșit ingrat, murind departe de "madre patria", în exil. E și cazul generalului Bernardo O'Higgins, de origine irlandeză, fiu "natural" al unui guvernator. A fost alături de generalul argentinian Jose de San Martin, cel care a luptat pentru independența Chile, profitând și de ocuparea Spaniei de către trupele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
noi n-am fost lipsiți de șefi de guverne militare toți cu nume terminate în "escu" Averescu, Antonescu, Rădescu, Sănătescu, ultimul "escu" fiind cizmarul-general Ceaușescu!) În majoritatea cazurilor, regimurile și loviturile militare în America Latină au fost motivate "pentru a salva Patria". Lucrurile nu au stat chiar așa, în multe cazuri generalii fiind la fel de corupți, egoiști și cu interese personale ca și "civilii"! În Chile dictatura militară și Pinochet au înlăturat prin forță un guvern și un președinte aleși democratic. Prigoana dezlănțuită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
E distinctă arhitectura, în Chiloe păstrându-se încă și astăzi circa 150 de bisericuțe de lemn, aflate sub protectia UNESCO, construite de localnici în urmă cu secole sub supravegherea călugărilor iezuiți. Sunt distincte obiceiurile. Chiloe este și în anii noștri patria vrăjitoarelor, faunilor și nimfelor, vaselor fantomă și orașelor fantomă. Chiar la baza formării insulei stă o legendă mapuche: au fost odată doi șerpi gemeni, Cai Cai, aliat cu fulgerul, focul și vântul și Tren Tren. Primul era rău și dorea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de exemplu Sao Paulo sau Buenos Aires, nu i-am întâlnit pe români altfel. Mi-am propus nu să-i schimb, fiindcă ar fi fost greu sau imposibil, cel puțin din două motive fugiseră dintr-o dictatură și acum trăiau în patria adoptivă în altă dictatură. Doream doar să mi-i apropii, să aflu ce gândesc și dacă îi mai interesează ceva din ce-au lăsat în urmă din copilăria și tinerețea lor. Ca să-i descopăr mi-a luat câteva luni bune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Ca mine s-a dovedit că au gândit majoritatea românilor. Nu-i acuz pe cei care au plecat, dar nici nu accept ridicarea în slăvi a gestului lor. Românii și în general latinii au un sentiment cu totul special pentru "patria pe care nu poți să ți-o duci pe vârful pantofului". O să mă întrebați: "Care patrie, domnule?" O să vă răspund ca Bălcescu: Patria e norodul și nu tagma jefuitorilor", fie ei jefuitorii comuniști de dinainte de '89 sau cei capitaliști de după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
au plecat, dar nici nu accept ridicarea în slăvi a gestului lor. Românii și în general latinii au un sentiment cu totul special pentru "patria pe care nu poți să ți-o duci pe vârful pantofului". O să mă întrebați: "Care patrie, domnule?" O să vă răspund ca Bălcescu: Patria e norodul și nu tagma jefuitorilor", fie ei jefuitorii comuniști de dinainte de '89 sau cei capitaliști de după. (Am cunoscut prin 1987 un șofer de TIR. Era un bărbat tânăr, cam de 40 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în slăvi a gestului lor. Românii și în general latinii au un sentiment cu totul special pentru "patria pe care nu poți să ți-o duci pe vârful pantofului". O să mă întrebați: "Care patrie, domnule?" O să vă răspund ca Bălcescu: Patria e norodul și nu tagma jefuitorilor", fie ei jefuitorii comuniști de dinainte de '89 sau cei capitaliști de după. (Am cunoscut prin 1987 un șofer de TIR. Era un bărbat tânăr, cam de 40 de ani, bine legat, liniștit și simpatic. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și trebuind să cumpărăm trufandale cu ocazia escalei la Budapesta. O altă problemă care îmi dădea dureri de cap la fiecare două-trei croaziere o aveam cu "hartiștii", cei 4 instrumentiști de pe motonavă (vioară, chitară, pian, percuție), care când veneau spre "patrie" erau încărcați cu baloturi cu blugi, baxuri de țigări, kilograme de cafea și alte articole, achiziționate cu ciubucurile de la clienți sau cu trocul făcut în porturi (o sticlă de șampanie "Zarea" luată la noi cu 35 de lei se vindea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
interpreta "Aida" sau "Nabuco"!) Dificultățile cu firma respectivă, a treia ca furnizoare de valută în relația ONT, apăreau la sejururile și circuitele din țară, cu problemele, reclamațiile și penalizările la plăți de rigoare. Veghind însă la "apărarea intereselor economice ale patriei" și luptându-mă cu "imperialistul Dr. Luftner", am reușit să am rezultate foarte bune "în câmpul muncii", în 1984 fiind chiar decorat! Croazierele fiind un produs căutat și deci și bine vândut, Dunărea cea gri a început să fie bătută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
se declanșase un viscol puternic, aeroportul din Budapesta era închis și a trebuit să călătorim cu trenul, rătăcind în noapte prin pusta înghețată, într-un compartiment la fel de înghețat, precum celebrul doctor Jivago prin Siberia. Gândul că o făceam pentru "noua patrie" avea însă să ne "încălzească inimile". La București centrul maghiar s-a deschis la 1 octombrie 1992, iar al nostru la Budapesta la 8 octombrie 1992. În perioada 5-6 mai 1992, împreună cu Ludovic Spiess, ministrul culturii, Nicolae Cajal, vicepreședinte al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]