14,286 matches
-
-au fost... care Într-o noapte au Încercat să evadeze 1. Au spart peretele, că a fost o casă obișnuită, n-o fost ziduri nu știu ce... Au spart cărămida și au plecat... Dimineața la apel... lipsă doi. Atunci a Început un pic de prăpăd: ne-a adunat pe toți În curte, acolo, au venit de la propagandă, politrucii... Ne-o culcat pe burtă acolo, unul lângă altul, În curte, ș-atunci cu bățul unde-o ajuns, pe cine-o pocnit... o sărit pe
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
diferite psihologii... Unii suportau mai greu, alții mai ușor, În funcție de temperamente. Era și asta o suferință În plus, că auzeai despre unul, despre altul că a murit... Și a fost o perioadă lungă de tot când nu ne-a dat pic de apă de baie, nu ne-a scos la baie, iar când ne-a scos, dădea drumul la apă clocotită... Și tu abia așteptai să faci baie... Dar puteai să faci sub apa aia clocotită? Și scotea derbedeul ăla centura
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În picioare. Venise de acolo unu’ Flavius Meteșan. Era În anul V la drept, da’ era militar. L-au ținut două luni de zile la neagra și l-au bătut toată ziua. Stătea pe o scândură, era umed jos, un pic de apă să zic așa, șobolani... E greu de imaginat. Și l-au dus În cameră, dar pe urmă l-o dus la Pitești, a trecut prin fenomenul Pitești... Nu se poate discuta ce s-o Întâmplat pe acolo. Tot
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
groase de șamot, din pământ, și dacă nu beai ciorba aia repede o sugea ca vata... La Sibiu ne dădea mălai, turtoi... și atât era de mare porția, cât două cutii de chibrite una peste alta. La mămăligă era un pic mai mare porția... Pâinea era pătrată, de-aia În tavă..., și era tăiată În felii subțiri de cinci milimetri... O feliuță de pâine, atâta era... Și după eliberare ați venit acasă? Am scăpat și am venit acasă. Și În ajunul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cred că au fost asemenea condiții. Asta nu o fost crimă Împotriva umanității, o fost ceva și mai grav, ceva pur și simplu de nedescris. Și, pe urmă, orice mișcare, dacă li s-o părut că te-ai uitat un pic mai urât, imediat te-o pocnit În cap cu bâtele alea. Din cauza asta, unii mai sensibili, mai delicați, au clacat. Pentru mulți a fost cruntă această trecere..., să intre acolo, la Jilava, În pământ, și mizeria aia cruntă, și foamea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cei care lucrează și ceilalți. Și În felul ăsta lucrau, și făceau cu schimbul... Și mai veneau și ceilalți să Îi lase și pe ei, că ziceau că: „poate ies și să știu și eu o meserie, să știu un pic, cât să mă descurc”. Am fost copii necăjiți. În ce sens? Majoritatea, cel puțin 90%, dacă nu mai mulți, am fost de la țară, copii la care nu le era rușine să muncească. La Târgșor aveați voie să comunicați cu politiștii
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
intelectuali. Legionarii aveau alt regim, mai sever, mai dur, pentru că ei erau socotiți dușmani număru’ unu ai comunismului și, ca atare, vroiau să-i extermine sub orice formă. Ei au vrut să distrugă oamenii care li s-o părut un pic suspecți. Nicolschi a Înțeles și el, o văzut că n-aveam cum să fiu legionar. Pe urmă o iarnă am stat pe un bac pentru grâne... Acolo cum se trăia? Ne-o pus niște paturi din fier, cu tablă, și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
națiuni. Ce se Întâmpla cu cei care mureau când erați pe bac? Simplu! Îi lua și, ca pe un câine..., acolo era groapa... Și numa’ să o acopere și gata... Cum era mâncarea acolo? Aia nu era mâncare... Era un pic de apă caldă, pur și simplu. Era o bătaie de joc. Când am lucrat la dig ne-a dat voie la pachete, și eu am fost inspirat. În ce sens? Nu am cerut pachet cu mâncare, cu dulciuri, am cerut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
creangă și mi-o Întins-o, și m-o scos afară. Și de dimineața de la 8 până la 4 am stat acolo. Vă dați seama? În mijlocul lui ianuarie să stai acolo, În frig... Mi-o dat voie numa’ să fac un pic de foc să mă usuc... Când am ajuns În așa-zisul lagăr, că erau niște băraci pur și simplu..., am intrat direct la infirmerie și am stat În comă zece zile. Și acum Îmi amintesc că o fost un doctor
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o spus despre mine cum sunt... Cum ați resimțit a doua arestare? A fost mai dificilă ca prima? În prima eram tânăr, n-am considerat că pierd nimica, numa’ atâta mă gândeam la supărarea părinților... A doua a fost un pic mai greu, că mă căsătorisem, și din nou supărare... De data asta mă gândeam nu numa’ la părinți, ci și la soție... Eram deja mai matur, mai altfel, aveam 27 de ani, nu mai veneam cu entuziasmul copilăriei... Da’ nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nu va rezista dacă nu va fi ajutat. Și cu acest pahar de lapte, dacă se poate, să fie ajutat”... Și l-a impresionat pe director, Încât i-a admis să i se aducă de către o doică din sat un pic de lapte... Și sigur că n-a fost chiar lapte-lapte, că În el mai punea și o vitamină, un pic de calciu, de ceva, și, după două-trei săptămâni de zile, copilul s-a Întremat, s-a refăcut. Și știți cine
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Și l-a impresionat pe director, Încât i-a admis să i se aducă de către o doică din sat un pic de lapte... Și sigur că n-a fost chiar lapte-lapte, că În el mai punea și o vitamină, un pic de calciu, de ceva, și, după două-trei săptămâni de zile, copilul s-a Întremat, s-a refăcut. Și știți cine-a fost lăptăreasa care-a adus laptele? A fost soția directorului Închisorii. Când am aflat treaba asta, după detenție, că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
parte dintr-o organizație subversivă. Eu am fost student la Universitatea „Bolyai”, la pedagogie și psihologie, la anul I. Acolo am fost arestat, chiar de la universitate. Am fost scos din oră, În 17 decembrie ’49. Vă rog să vorbiți un pic despre organizație: cine o conducea și ce urmărea ea? Organizația noastră așa a fost alcătuită că o persoană n-a știut despre toți membrii, numai de cel de deasupra lui și de sub el. Adică eu n-am putut să cunosc
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În română din limba germană. Le-a dat și busole, fel de fel de alte cărți care le-avea el, deci i-a ajutat mult. Și Securitatea a prins de veste, și l-au arestat... Și l-au chinuit un pic, și i-a dat drumul, pentru că n-aveau Încă interesul să-l aresteze, că vroiau să ajungă prin el la cei cu care făcea el legătura. Bineînțeles, el și-a dat seama de asta și le-a spus la una
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
numa’ când era chemat pentru ceva ce se-ntâmpla Între noi. Și zice: „Să știți că o să vă dau În judecată c-ați refuzat mâncarea”. Dar noi toate, bucuroase: „Vai, ce bine ar fi, c-o să mâncăm și noi un pic de slănină!”. Că atunci când te ducea la judecată Îți dădea hrană rece, slănină și brânză... Da’ noi știam că nu te poate da În judecată că nu mănânci... Da’ el credea că suntem copii și ne sperie. Deci mâncarea era
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
20 de minute la zi, o scos toate priciurile afară și-o băgat paturi cu saltele și cu cearșafuri. Atunci am văzut cearșafuri pentru prima dată, că nu era cearșafuri, numa’ saltelele alea murdare... Deci o Început să modernizeze un pic Jilava, care era o șerpărie... cum o descrie bietul șIonț Ioanid... Jilava e o Închisoare de tranzit... Dumneavoastră cât ați stat acolo? Păi, la sfârșitul lui noiembrie o fost procesul și am stat până În iulie anul celălalt, În ’54. Da
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o luam cu noi În atelier și o mâncam. În ce consta mâncarea Într-o zi la Mislea? Dimineața primeam un fel de mălai, fiert, dar așa subțire, deci nu mămăligă... Nu știu dac-ați auzit vreodată... Și cu-n pic de zahăr... Deci rația de zahăr ți-o punea În aia. No, și aceea o mâncai dimineața. Atâta bunătate avea că era caldă, te Încălzea un pic. Știți? Intram În atelier și până la 12 lucram, și de multe ori nici
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
subțire, deci nu mămăligă... Nu știu dac-ați auzit vreodată... Și cu-n pic de zahăr... Deci rația de zahăr ți-o punea În aia. No, și aceea o mâncai dimineața. Atâta bunătate avea că era caldă, te Încălzea un pic. Știți? Intram În atelier și până la 12 lucram, și de multe ori nici nu puteam munci, că ne era foame, numa’ cu chestia aceea... Și ne luam bucata de mămăligă rămasă de cu o zi Înainte, că ne-o păstram
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
demult, numa’ la gară, prin trecere.” „No, bine, atunci te conduc până la colțul Închisorii, să-ți arăt pe unde s-o iei până la gară.” Și-o venit omul cu mine. Și io cu sacoșa și, no, m-am Îmbrăcat un pic mai frumos cu lucrurile pe care le-aveam, mi-am aranjat părul... Când am ieșit, nu m-o mai cunoscut familia... Ei, săracii, m-așteptau și o crezut că-s soția sergentului respectiv... Eram În particular Îmbrăcată și mi-am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cu lucrurile pe care le-aveam, mi-am aranjat părul... Când am ieșit, nu m-o mai cunoscut familia... Ei, săracii, m-așteptau și o crezut că-s soția sergentului respectiv... Eram În particular Îmbrăcată și mi-am făcut un pic părul bucle... Am trecut liniștită cu sergentul lângă mine, pân’ la colțul străzii, și-acolo mi-a arătat șinele de la tramvai și mi-a zis: „Te duci tot după șine, până-n gară.” Atunci, când o văzut că Îmi explică, cumnatu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de Andrei Lascu În 16 mai 2007. Transcrierea și tehnoredactarea - Adrian Boagiu, editare - Andrei Lascu. Interviul se află În AIO-IICCR, având cotele 108, 109, 110. Spuneți-mi, pentru Început, care a fost motivul pentru care ați fost arestat? Stați un pic, că asta e cam cu cântec... Într-o primăvară, sămânam cânepă și vine Virgil Pop, fratele lui Victor, care o murit acuma... și-mi povestește mie despre o scrisoare de la un pretin, cu o organizație contrarevoluționară. Și eu stau și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
17 ani Împliniți, era un minor aventurier. Eu le-am luat drept prostii ce mi-a spus el, dar În schimb o fost realitatea. După o bătaie care mi-au dat-o m-o durut stomacul... și, cum Înghițeam un pic de apă, doar câtă picură din ochi, cât o lacrimă, cum o dam afară... Și am avut un gardian de la Sighet... așa se zice că de pe acolo s-o tras, mai cu frică de Dumnezeu. Și n-avea voie să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o zâs: „Cât timp Îs eu șeful punctului de lucru, nu se lasă om În poartă”. Dacă și pentru că n-ai făcut norma, 25 la cur. Și avea niște bote octagonale, dar nu erau de cauciuc, ca să mai facă un pic de amortizare, erau de lemn și numa’ rupe. Și te punea să numeri până la 25. Dacă ai ajuns până la 15, 16 și n-ai mai putut suporta, o trebuit să strâgi, să urli. „Câte ți-am dat, mă?” „Nu mai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
făcut o prostie, că n-am băut apă săptămâni Întregi, și luni de zile cu mâncarea aia slabă... Și când meream la w.c. la treaba mare... Doamne feri’! Așa m-am constipat, că n-am băut apă. Am făcut un pic de fisură, un fel de hemoroizi, no, da’ n-am primit nimic tratament... No, păi m-am tratat acasă și m-am vindecat... Nu mai am nimic acuma. Da’n Securitate o fost foarte-foarte greu. Plus anchetele, plus, cum vă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
stâlpi joși. Apoi aveam un calorifer sub un pat, și sub unul nu. Și de-acolo, de unde era caloriferul ăla, vinea un șoarece. Apoi ce rămânea din mâncare... Îi păstram. Și dacă mâncam arpacaș, Îi dam și lui câte un pic, că vinea și mânca... Și m-o văzut gardienii pe vizetă și o zis că, de-i mai dau mâncare..., m-or băgat la izolare... la șo’reci... Și cum am lucrat la telefoane, aveam o căciulă de-ale cu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]