12,874 matches
-
văzută mai curând, exact ca în Germania lui Hitler, un simptom de decadență burgheză). De fapt, filmul românesc a trecut de la ineptele melodrame burgheze la ineptele filme mobilizatoare și moralizatoare realist socialiste (uneori făcute de aceeași oameni, că tot se pricepeau). Cinematograful românesc a ratat, din motive ideologice, neorealismul anilor 40 (pe care-l recuperează abia acum), după cum, din aceleași motive, n-a reușit să strecoare mai mult de o mână de titluri (printre care 100 lei, subestimatul film al lui
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
XVIII, având dată de 6 februarie 131, d. Hr. reprezintă cel mai vechi document care atestă practicarea mineritului în țara noastră, precum și numele localității de Alburnus Maior. Românii au întemeiat aici o așezare permanentă în care locuiau coloniștii și sclavii pricepuți în minerit, care au săpat primele galerii pentru extracția aurului. Mai tarziu, în perioada austro-ungară, localitatea a cunoscut o dezvoltare deosebită, devenind un orășel cu străzi pietruite, iluminat electric, case cu unul sau două etaje, teatru, cinematograf, cazinou, mai multe
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
stă și se gîndește o clipă, apoi se întoarce spre interfon, dar înainte ca ea să sune pe cineva, Brîndușa exclamă: Domnul vrea locuință! Da-da, trebuie să-i dăm locuință! Una mai bună și mai în centru. Merită! Se pricepe de minune să fie obraznic cu femeile care vin în delegație după materiale. Rămîn stupefiat, privind-o cu ochii măriți. Simt brusc o durere apăsătoare în piept, deasupra inimii și, pentru o clipă, am din nou senzația aceea de prăbușire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fost vulgar cu ea. Cum?! Cînd?! Unde am greșit?! De mii de ani, datoria primului pas în dragoste revine bărbatului. Oare nu tocmai veșnicul zîmbet încurajator al doamnei blonde mi-a dat speranțe? Pretind că măcar la atîta lucru mă pricep; în anul acela întîi de facultate, femeia de la mansarda blocului Yanis m-a învățat totul, dar mai ales dacă pot face curte femeii cu care stau de vorbă ori ba. Și-atunci?! Rămăsesem, după cele întîmplate cu doamna blondă, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cap Luchian, strîngînd totodată din umeri, și eu sînt inginer, și matale. Și eu și mata, îmbolnăviți de artă, încercăm să creem ceva. Mie, sincer să fiu, îmi repugnă sfaturile mercantile, care se vor artistice, în sprijinul creației. Nu mă pricep la literatură. Ce să-ți spun ? Generalități? Am spus cam cît știu... Ce facem, schimbă el brusc tonul, pe unde-o luăm? întreabă, arătîndu-i pe Lupu și Brăduț, opriți la o intersecție de alei. La dreapta! strig eu. Trecem pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dar tot atunci i-a dat magnoliei o nouă senzație de iarnă, a făcut-o să-și pregătească noi muguri pentru următoarele zile călduroase. Dacă vii peste două-trei zile, ai să vezi din nou... Ți-o spun sigur, că mă pricep doar, toată viața mi-am petrecut-o prin serele celor mai mari orașe. Acum vin și lucrez aici din plăcere. Ia uită-te la crenguța asta ce bine se menține! exclamă bătrînul, arătîndu-mi o crenguță cu trei flori aproape deschise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pe care îl mai parcurg o dată. Hm! rîde femeia. Credeam că bărbații își pierd capul numai după patruzeci de ani, nu și la treizeci. Mai aveți ceva de spus? o întreb vrînd să isprăvesc discuția, dîndu-mi seama că încep să pricep ce scrie în bilet. Normal ar fi să mă bucure căsătoria ta cu Livia, Mihai. În felul ăsta n-o să mă mai lase soțul... Dar eu nu-mi întemeiez fericirea pe nefericirea altuia, Mihai! Așa-i, încuviințez eu. De ce să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fost și copilul la tine... Mă mir că nu mi-a venit bolnav! Las' că vă știu eu pe voi, ăștia... cu aere de artiști... Mi-a spus el fiul meu ce-i de capul vostru... Fiul dumneavoastră, doamnă, se pricepe și la cultură? întreb eu. Sigur! se aprinde femeia fără să sesizeze tonul meu ironic. Cînd a fost copil, i-am pus în mînă cărți, nu ciomagul de păzit vacile... Îi arunc o privire tăioasă lui Ion și ies trîntind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
reîntoarce poate la 28 sept[embrie] acasă, că marți voi face bulion la d-na Lemonide, că voi avea puține provizii și că, probabil, în primele zile ale lui oct[ombrie] voi merge pentru 2 zile la Slatina pentru provizii. Pricepi? La Buc[urești] nu mai avem nimic. Mi-e dor de tine. Noapte bună, fetița mea dragă. Duminecă Aseară când mă pregăteam să mă culc a revenit Irena, care și-a pierdut un porte-monnaie cu cheia de la geamantan, un rouge-Michel
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
5 în 5 minute pe drum. Apoi la 2½ acasă; masă frugală în pripă (Curti adev[ăratul] a sistat trimeterea rațională a alimentelor), la 3 fără ¼ - 5¼ lecție de fr[anceză] cu Chirana, la 5¼ lecție cu Maria, care a priceput dintr’o dată imperfectul ind[i cativ] și cu care am susținut o destul de inteligibilă conversație asupra Mangaliei în fr[anceză], la 6¼ Piti Curti cu 2 găini, 2 kg. zahăr, cornuri cu marmeladă și un cozonac - hrana copiilor pentru câtă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sfârc. — Și care stă într-o rulotă, se bagă și tati, semnalizând stânga. — După cât s-a muncit Tom să facă sera aia atât de drăguță, zice mami, clătinând din cap. Unele fete nu înțeleg deloc ce e aia recunoștință. Nu pricep în ruptul capului chestia asta. Lucy lucrează pentru Wetherby’s Investment Bank. Locuiește cu Tom în Reigate. Au perdele care se asortează cu canapeaua. Unde naiba l-a cunoscut pe basistul ăsta cu piercing în sfârc? Îmi vine brusc în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nunta cum rămâne? Nu mai trebuie să-mi fac nici o grijă în legătură cu nunta. Suze, rămân cu tine. Punct. — Pe bune? Începe să-i tremure bărbia. Mersi, Bex. Schimbă cu grijă poziția bebelușului în brațe, și el scâncește ușor. Dar... te pricepi vreun pic la copii? — Nu trebuie să știi nimic, stai liniștită! zic încrezătoare. Nu trebuie decât să-i hrănești, să-i îmbraci în hăinuțe frumoase și să te plimbi cu ei în cărucior prin magazine. Nu sunt chiar așa de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
primarul orașului le-a răspuns următoarele : „Se află deasupra oricărei legi dreptul pe care noi, românii, ca proprietari ai acestei țări, Îl avem să vă alungăm pe voi, evreii, care nu sunteți aici decât niște Îngăduiți. Prin urmare, trebuie să pricepeți că nu puteți decât să plecați din țara În care nu vă aflați decât În această calitate” <endnote id="(125, p. 76)"/>. Să amintesc de asemenea faptul că, În anumite epoci (secolul al XVIII-lea, de exemplu) și În anumite
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
aerul de stricat ; hotărârăm să dormim În trăsură” ; <endnote id="cf. 276, p. 122"/>) și Calistrat Hogaș la Începutul secolului XX : „Când pășirăm pragul [crâșmei evreului Avrum], o duhoare alcătuită din toate miresmele pământului Îmi străbătu până-n creieri : nu te pricepeai dacă miroase a pământ, a ouă clocite, a grăsime râncedă, a pește sărat, a piele nedubită, a brânză iute, a curechi murat..., nu mirosea a nimic din toate acestea, dar mirosea a toate acestea la un loc... Trebuie să recunosc
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din Galiția <endnote id="(194)"/>. Prin 1926, prozatorul rus Isaac Babel scria și el despre fetele atrăgătoare din „târgușoarele evreiești” de la granița Galiției cu Volînia : „Privindu-i [pe oamenii din stetl], am Înțeles istoria pătimașă a acestui ținut mărginaș, am priceput povestirile [...] despre fetele pe care le siluiau soldații polonezi și din pricina cărora se Împușcau magnații Poloniei” <endnote id="(793, p. 53)"/>. În paranteză fie spus, părerea generală privind frumusețea deosebită a evreicelor a supraviețuit În Polonia până În zilele noastre <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sunt inițiați Într-o „școală diavolească” - aflată „sub pământ, Într-o țară foarte depărtată de la Răsărit” -, În care „dascăl este Diavolul Însuși”. „Ei Învață acolo 3 ani, după alții 7 ani, din niște cărți pe care alți oameni nu le pricep și nu le știu citi.” După ce absolvă „școala de solomonărie”, acești vrăjitori primesc „Cartea solomonarului”, plină de descântece, cu ajutorul cărora pot lega cu frâul și călări prin văzduh pe balaurii norilor. Numiți În descântece „dușmanii creștinilor”, solomonarii sunt respectați și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mănânce”. 6. Evreul de bun augur Magia Începutului de drum Cu cât este mai negativ portretul „evreului imaginar”, cu atât mai surprinzător este faptul că acestuia i se atribuie - așa cum am văzut - și Însușiri pozitive : evreul este inteligent, instruit și priceput În afaceri, evreica este frumoasă, elegantă și virtuoasă, evreii sunt foarte religioși, buni familiști, solidari Între ei etc. De data aceasta am să aduc În discuție o Însușire magică foarte puternică, odată ce ea a supraviețuit În mentalitatea populară până În zilele
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
comande câțiva jidani de cauciuc” pentru ca „tinerimea noastră universitară” să-i ciomăgească În locul „jidanilor naturali”, deoarece aceștia din urmă „au prostul obicei să protesteze când le spargi capul”. „Deși născuți și crescuți În țară” - conchide Topîrceanu -, evreii „nu vor să priceapă odată că e vorba de un privilegiu care a ajuns de-acum un obicei al pământului” <endnote id="(801, p. 124)"/>. O excepție vine să Întărească regula. Dreptul expres al evreului de „a se plimba În voie pe ulițele satului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
duhoarea ciumată” sunt semnele distinctive ale unei cârciumi evreiești Într-un text hiperbolic scris de Calistrat Hogaș la Începutul secolului XX : „Când pășirăm pragul [crâșmei lui Avrum], o duhoare alcătuită din toate miresmele pământului Îmi străbătu până-n creieri : nu te pricepeai dacă miroase a pământ, a ouă clocite, a grăsime râncedă, a pește sărat, a piele nedubită, a brânză iute, a curechi murat..., nu mirosea a nimic din toate acestea, dar mirosea a toate acestea la un loc” (439, p. 82
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de muncă obligatorie și exercitarea profesiunii pentru evreul Grinberg Șmiel, cu motivația că, întreprinderea sa era cea mai importantă din oraș și are nevoie de un specialist până la completa mea inițiere în branșă și pentru că, nu am găsit un salariat priceput de origine etnică român. Voi căuta ca acest evreu să fie dublat și de un român. La 14 iulie 1943, Dumitru Ursaciuc (domiciliat în Dorohoi, str.I.C.Brătianu, nr.47), proprietarul unui magazin de băcănie și precupie, solicită eliberarea unei autorizații
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
scrisorile le evocă, să reconstitui atmosfere, să verific date, să descifrez aluzii. Deoarece în fața unora dintre acestea am eu însumi ezitări și dificultăți de înțelegere, cum o să admit că cineva din viitor (în ipoteza că l-ar preocupa) le va pricepe? E așadar dreptul și datoria contemporanilor să spună ceea ce știu și, eventual, să amendeze inexactitățile de orice fel. Personal, m-am ferit să dau curs partipris-urilor sau propriilor mele aversiuni, dar mi-am folosit „calitatea de martor” și nu m-
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
acum un an a stat 9 luni la Paris), dar aici, ca la toți cei buni, i se face atmosferă proastă: Invitație la călătorie e o traducere excepțională, după cît mi-am dat seama comparînd-o cu textul franțuzesc (cît mă pricep) și cu traducerea lui Virgil Teodorescu singura, de altfel, pînă acum. Fata a mai publicat traduceri, din Desnos, în Cronica . Te rog, dacă poți, strecoară în revistă aceste două traduceri care merită prin ele însele onoare. Eu scriu aceste rînduri
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Cârneci că, în scurtă vreme, pleacă la București. Nu cred că este bun de redactor șef G. Bălăiță, bun prozator, deși din 1966 n-a mai publicat nici o carte. La pretențiile lui, aceasta e un lucru pe care nu-l pricep. Dacă se fac, la Bacău, ipoteze, atunci văd una singură: redactor-șef Const. Călin. Revista nu mai poate fi un magazin, cum a ajuns. Direcția unei reviste ca Ateneu trebuie dată de un critic. și apoi, pentru simetrie, casa în
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
vorbesc numai eu, fiindcă m-am pregătit știind bine despre ce este vorba. Repet, cartea lui Neștian - dacă n-o ai, ți-o trimit imediat ce mi-o soliciți - este scrisă în metoda de analiză literară pe care toți școlarii o pricep. La lecția de față, din 29 de elevi, am observat că 10 erau întrebați frecvent. Restul de 19 stăteau cu capul și privirea în jos, cînd se adresau întrebările. Oare ar fi putut răspunde și cei 19? O lecție ținută
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
fi întîmplat ceva, pentru că mi se părea cu totul în afara „stilului” de viață pe care-l aveți să nu-mi fi răspuns la timp. Scrisoarea m-a lămurit, întristîndu-mă totodată. Nu am înțeles niciodată și probabil nu voi putea nicicînd pricepe de ce o dezbatere de idei trebuie neapărat să aibă repercusiuni asupra relațiilor dintre oameni. Noi putem să susținem, asupra unei probleme, opinii deosebite dar în același timp să ne stimăm reciproc și să ne continuăm cu aceeași cordialitate relațiile existente
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]