13,121 matches
-
PPE a atacat situația politică din țară și a amenințat cu blocarea fondurilor. Reprezentanții USL au acuzat-o pe Monica Macovei de faptul că a denigrat România fără temei, aratând că Curtea Constituțională a României a validat toate deciziile Parlamentului. Protestele din România din 2012
Criza politică din România, 2012 () [Corola-website/Science/326997_a_328326]
-
(1919-1924) a fost o campanie de proteste politice panislamice lansată de musulmanii din India Britanică cu scopul influențării guvernului britanic în sensul protejării Imperiului Otoman după înfrângerea acestuia din urmă în Primul Război Mondial și pentru diminuarea consecințelor acestei înfrângeri. Poziția califului după semnarea armistițiului de la Mudros
Mișcarea Khilafat () [Corola-website/Science/327008_a_328337]
-
1923). Ca urmare a programului de reforme inițiat de Atatürk, Republica Turcia a abolit califatul în 1924 și a transferat toate puterile acestuia către Marea Adunare Națională a Turciei. Deși în întreaga lume musulmană au avut loc mișcări politice și proteste publice în favoarea califatului, cele mai importante au avut loc în India. Un jurnalist remarcabil musulman, Maulana Mohammad Ali Jouhar a fost închis pentru patru ani datorită activității sale în favoarea rezistenței antibritanice și pentru sprijinirea califatului. În momentul izbucnirii Războiului de
Mișcarea Khilafat () [Corola-website/Science/327008_a_328337]
-
la rândul lor relații personale foarte bune cu Gandhi. Acești lideri au fondat în 1920 Jamia Millia Islamia (Universitatea Naționațională Islamică) pentru promovarea învățământului independente și a renașerii sociale a musulmanilor. Campania de necooperare a fost un succes la început. Protestele uriașe, grevele și actele de nesupunere civică s-au extins în toate regiunile Indiei. Hinduși și musulmani împreună au opus rezistență pașnică guvernului. Gandhi, frații Ali și alți lideri ai rezistenței au fost arestați și încarcerați de autoritățile britanice. După
Mișcarea Khilafat () [Corola-website/Science/327008_a_328337]
-
descalificată din sezonul 2013-14 al competițiilor UEFA de club din cauza unor meciuri aranjate anterior. UEFA a decis să o înlocuiască pe Metalist cu PAOK, care a fost eliminată de Metalist în turul trei preliminar. Red Bull Salzburg a înaintat un protest după ce a fost înfrântă de Fenerbahçe în turul trei preliminar, dar el a fost respins de către UEFA și TAS. !colspan=6|Campioane !colspan=6|Non-campioane În faza eliminatorie, echipele au jucat una împotriva alteia meciuri în două manșe, unul acasă
Liga Campionilor 2013-2014 () [Corola-website/Science/326445_a_327774]
-
însă doar pentru două luni, demisionând datorită crizei politice a regimului comunist. De-a lungul carierei sale, Krenz a ocupat mai multe funcții în conducere. A fost adjunctul lui Honecker și i-a succedat la putere în octombrie 1989, în timpul protestelor împotriva regimului comunist. Încercarea să de a menține la putere regimul cu ajutorul unor reforme a eșuat și astfel, a fost forțat să demisioneze după căderea Zidului Berlinului. După reunificarea celor două Germanii, a fost condamnat la șase ani și jumătate
Egon Krenz () [Corola-website/Science/326448_a_327777]
-
Lafontaine, conducătorul land-ului Saarland din partea Partidului Social-Democrat din Germania (SPD). Conform relatărilor, social-democrații vest-germani nu au fost impresionați. Brigitte Schulte, membră SPD, care l-a însoțit pe Krenz pe durata vizitei sale, a declarat că era "extrem de antipatic". În urma protestelor împotriva regimului comunist din Germania de Est, s-a votat înlocuirea lui Erich Honecker cu Egon Krenz în funcția de secretar general al ȘED. Mai apoi, în ciuda revoltelor, a fost ales și președinte al Consiliului de Stat și al celui
Egon Krenz () [Corola-website/Science/326448_a_327777]
-
Apărare Națională. Pentru început, a promis reforme democratice. A început să nu mai vorbească în discursuri în vocabularul specific comunismului și a declarat că întotdeauna a vrut să reformeze regimul, iar est-germanii l-au crezut. După înăbușirea în sânge a protestelor din Piață Tiananmen în Chină, a mers la Beijing să îi mulțumească în numele Berlinului de Est lui Deng Xiaoping. Această a atras furia est-germanilor, care au protestat vehement. Pe 7 noiembrie, a aprobat demisia primului-ministru Willi Stoph și a cabinetului
Egon Krenz () [Corola-website/Science/326448_a_327777]
-
din 2012. El este, de asemenea, și președintele Partidul Progresist Sârb. Nikolić este un naționalist. A fost membru al Partidului Radical Sârb, un partid extremist de dreapta, fiind, un timp, conducător al grupării. El a militat împotriva independenței Kosovo, prin proteste de stradă. Dar, în urma certurilor dintre membrii PRS, Nikolić și Aleksandar Vučić, cu câțiva radicali au ieșit din grupare și au format Partidul Progresist Sârb (PPS), deoarece acesta s-a declarat în favoarea aderării Șerbiei la UE. Nikolić a candidat, în
Tomislav Nikolić () [Corola-website/Science/326456_a_327785]
-
a avut loc la 21 OCtombrie 2008. La 5 februarie 2011 în fața Adunării Naționale, Nikolic și susținătorii săi politici - Milanka Karic (Mișcarea de Rezistență din Șerbia), Velimir Ilic (Partidul Nouă Șerbie), Aleksandar Vulin (Mișcarea Socialistă) și Aleksandar Vucic a organizat proteste cerând alegeri parlamentare anticipate. Potrivit raportului unui oficial sârb de acolo, au fost 55.000 de persoane prezente. La data de 16 aprilie 2011, Nikolić a organizat un protest mai mare, cu aceeași cerere. El a început, de asemenea, greva
Tomislav Nikolić () [Corola-website/Science/326456_a_327785]
-
Nouă Șerbie), Aleksandar Vulin (Mișcarea Socialistă) și Aleksandar Vucic a organizat proteste cerând alegeri parlamentare anticipate. Potrivit raportului unui oficial sârb de acolo, au fost 55.000 de persoane prezente. La data de 16 aprilie 2011, Nikolić a organizat un protest mai mare, cu aceeași cerere. El a început, de asemenea, greva foamei în dimineața aceea și mai tarziu s-a mutat în parlamentul național. El a declarat sau scopul a fost de a forța guvernul sârb să organizeze alegerilor parlamentare
Tomislav Nikolić () [Corola-website/Science/326456_a_327785]
-
la "Radio Spania"; fondatorul "Editură Kossuth") Lucrări ale scriitorilor și Albert Wass au fost introduse în programa de studiu obligatorie pentru literatură maghiară din școlile și liceele din Ungaria după terminarea regimului comunist, 1989. Acest fapt a dus la ample proteste în fața Ministerului Resurselor Umane de la Budapesta, din cauza vederilor politice. Deși este o personalitate controversată, în mai multe localități au fost dezvelite statui ale sale, precum la Jimbor, comuna sa natală, în 2004, la Odorheiu Secuiesc etc. Cenușă lui József Nyírő
József Nyirő () [Corola-website/Science/326518_a_327847]
-
Madrid în 1953) a fost adusă în Ungaria în 2010, la inițiativa parlamentului de la Budapesta. Intenția reînhumării rămășițelor pământești ale lui József Nyirő de Rusaliile catolice ale anului 2012 (27 mai) în cadrul unei ceremonii oficiale la Odorheiu Secuiesc a stârnit protestul autorităților române și al UDMR, care au pus manifestația pe seama campaniei electorale a Partidului Civic Maghiar. Inițiatorul și organizatorul reînhumării a fost Jenõ Szász, președintele Partidului Civic Maghiar, fost primar al Odorheiului Secuiesc, sprijinit în această inițiativă de László Kövér
József Nyirő () [Corola-website/Science/326518_a_327847]
-
și protocolul său adițional secret au împărțit Europa de Est în sfere de influență și au dus la ocuparea Țărilor Baltice în 1940. Evenimentul a fost organizat de mișcările baltice pro-independență: Rahvarinne din Estonia, Frontul Popular din Letonia și Sąjūdis din Lituania. Protestul a fost gândit pentru a atrage atenția întregii lumi arătând dorința populară de independență în cele trei entități. El a ilustrat și solidaritatea între cele trei popoare. A fost descris ca o campanie de publicitate eficientă și ca o scenă
Lanțul Baltic () [Corola-website/Science/323522_a_324851]
-
chestiune politică, ci ca problemă de morală. Autoritățile sovietice de la Moscova au răspuns cu retorică comunistă tipică, neluând nicio măsură constructivă care ar fi putut opri prăpastia ce se lărgea între Țările Baltice și Uniunea Sovietică. În șase luni de la protest, Lituania a devenit prima republică sovietică ce și-a declarat independența. Uniunea Sovietică a negat existența protocolului secret al Pactului Ribbentrop-Molotov, deși el a fost publicat pe scară largă de cercetătorii occidentali după ce a ieșit la iveală în timpul Proceselor de la
Lanțul Baltic () [Corola-website/Science/323522_a_324851]
-
discuta posibilitatea separării de Partidul Comunist al Uniunii Sovietice. La 8 august 1989, estonii au încercat să modifice legile electorale pentru a-i priva de acest drept pe noii imigranți (în mare parte muncitori ruși). Aceasta a provocat greve și proteste ale muncitorilor ruși. Moscova a profitat de ocazie și a prezentat evenimentele drept „conflict interetnic” - pentru ca apoi să pretindă că în scopul „menținerii păcii” vine să restaureze ordinea într-o republică în dezordine. Escaladarea tensiunilor înaintea protestului a dus la
Lanțul Baltic () [Corola-website/Science/323522_a_324851]
-
provocat greve și proteste ale muncitorilor ruși. Moscova a profitat de ocazie și a prezentat evenimentele drept „conflict interetnic” - pentru ca apoi să pretindă că în scopul „menținerii păcii” vine să restaureze ordinea într-o republică în dezordine. Escaladarea tensiunilor înaintea protestului a dus la apariția unor speranțe că Moscova va reacționa anunțând reforme constructive care să trateze cerințele popoarelor baltice. În același timp au apărut temeri de o reacție violentă. Erich Honecker din Germania de Est și Nicolae Ceaușescu din România
Lanțul Baltic () [Corola-website/Science/323522_a_324851]
-
avut loc în 21 orașe occidentale, între care New York, Ottawa, Londra, Stockholm, Seattle, Los Angeles, Perth și Washington DC și au început să atragă atenția către încălcarea drepturilor omului de către Uniunea Sovietică. În 1987, în aceeași zi, au avut loc proteste în 36 de orașe, inclusiv în Vilnius. Proteste împotriva Pactului Ribbentrop-Molotov au avut loc în anul 1987 și la Tallinn și Riga. În 1988, pentru prima oară, protestele au fost aprobate de autoritățile sovietice și nu s-au soldat cu
Lanțul Baltic () [Corola-website/Science/323522_a_324851]
-
New York, Ottawa, Londra, Stockholm, Seattle, Los Angeles, Perth și Washington DC și au început să atragă atenția către încălcarea drepturilor omului de către Uniunea Sovietică. În 1987, în aceeași zi, au avut loc proteste în 36 de orașe, inclusiv în Vilnius. Proteste împotriva Pactului Ribbentrop-Molotov au avut loc în anul 1987 și la Tallinn și Riga. În 1988, pentru prima oară, protestele au fost aprobate de autoritățile sovietice și nu s-au soldat cu arestări. Activiștii au pus la cale un protest
Lanțul Baltic () [Corola-website/Science/323522_a_324851]
-
omului de către Uniunea Sovietică. În 1987, în aceeași zi, au avut loc proteste în 36 de orașe, inclusiv în Vilnius. Proteste împotriva Pactului Ribbentrop-Molotov au avut loc în anul 1987 și la Tallinn și Riga. În 1988, pentru prima oară, protestele au fost aprobate de autoritățile sovietice și nu s-au soldat cu arestări. Activiștii au pus la cale un protest deosebit de mare pentru comemorarea a 50 de ani de la Pactul Ribbentrop-Molotov în 1989. Nu se știe a cui a fost
Lanțul Baltic () [Corola-website/Science/323522_a_324851]
-
Proteste împotriva Pactului Ribbentrop-Molotov au avut loc în anul 1987 și la Tallinn și Riga. În 1988, pentru prima oară, protestele au fost aprobate de autoritățile sovietice și nu s-au soldat cu arestări. Activiștii au pus la cale un protest deosebit de mare pentru comemorarea a 50 de ani de la Pactul Ribbentrop-Molotov în 1989. Nu se știe a cui a fost ideea unui lanț uman. Se pare că ea a apărut la o întâlnire trilaterală de la Pärnu la 15 iulie. Un
Lanțul Baltic () [Corola-website/Science/323522_a_324851]
-
a fost ideea unui lanț uman. Se pare că ea a apărut la o întâlnire trilaterală de la Pärnu la 15 iulie. Un acord oficial între activiștii baltici s-a semnat la Cēsis la 12 august. Autoritățile comuniste locale au aprobat protestul. În același timp, mai multe petiții care denunțau ocupația sovietică au strâns mii de semnături. Organizatorii au trasat harta lanțului, desemnând anumite puncte din unele orașe și sate pentru a face lanțul să fie neîntrerupt. S-au înființat curse de
Lanțul Baltic () [Corola-website/Science/323522_a_324851]
-
ca „nul și neavenit”. În declarație se afirma că chestiunea Țărilor Baltice este o „problemă a drepturilor inalienabile ale omului” și a acuzat Comunitatea Europeană de „dublu standard” și de faptul că ignoră „ultimele colonii ale epocii Hitler-Stalin”. În ziua protestului, "Pravda" a publicat un editorial intitulat „Doar faptele”, o colecție de citate ale activiștilor pro-independență compilată cu scopul de a sublinia natura inacceptabilă antisovietică a acțiunii lor. Lanțul a legat cele trei capitale baltice - Vilnius, Riga și Tallinn. El pornea
Lanțul Baltic () [Corola-website/Science/323522_a_324851]
-
Ukmergė spre Panevėžys și apoi de-a lungul Via Baltica prin Pasvalys, Bauska, Riga, Ainaži, Pärnu până la Tallinn. Demonstranții și-au dat mâinile timp de 15 minute la ora 19:00 ora locală. După aceea au avut loc mai multe proteste și adunări locale. La Vilnius, circa 5.000 de oameni s-au strâns în Piața Catedralei, au aprins lumânări și au cântat cântece naționale, printre care și "Tautiška giesmė". În alte locuri, preoții au ținut liturghii și clopotele bisericilor au
Lanțul Baltic () [Corola-website/Science/323522_a_324851]
-
germani în fața ambasadei sovietice din Bonn, RFG. Numărul de participanți a fost estimat între un milion și două milioane. Reuters News a relatat a doua zi că circa 700.000 de estoni și 1.000.000 de lituanieni s-au alăturat protestului. Frontul Popular Leton a estimat o prezență de 400.000 de persoane. Înaintea evenimentului, organizatorii așteptau o prezență de 1.500.000 de oameni din cei 8.000.000 de locuitori ai celor trei țări, adică o prezență de 25-30
Lanțul Baltic () [Corola-website/Science/323522_a_324851]