12,341 matches
-
al liceului „Matei Basarab" în perioada 1920 - 1924. A debutat în anul 1921 cu schița intitulată "Hotărârea" în cadrul revistei "Glasul tinerimii". După terminarea liceului a plecat la Paris și și-a luat licența în drept și litere. A lucrat la redacția ziarului "Le Soir" și a fost corespondent la Paris al ziarului "Politica". A revenit în România în anul 1927, moment în care a efectuat stagiul militar. A colaborat sub diferite pseudonime ca "Don Juan, Don Jose, Don X" sau "Vivian
Ionel Jianu () [Corola-website/Science/337473_a_338802]
-
rusă, ca și cele dintâi poezii în limba idiș, au văzut lumina tiparului când avea vârstă de 17 ani (la Wilno etc) . În anul 1909 a publicat o primă povestire pentru copii în limba ebraica în publicația „Ben Shahar” de sub redacția lui M. Krinski În decursul anilor a scris puțin în ebraică, majoritatea creațiilor sale fiind concepute în limba idiș. După un timp petrecut la Varșovia, În anul 1913 a emigrat pentru prima oara în Palestina (pentru evrei - Eretz Israel), care
Efraim Auerbach () [Corola-website/Science/328485_a_329814]
-
Bumbescu sunt găsite sume mari de bani în lei și în valută, cantități mari de aur, carnete de cecuri și alte bunuri scumpe. Gheorghe Cercel se sinucide, înscenându-și un accident la vânătoare. În urma publicării articolului scris de Mirea, la redacția ziarului „Atitudinea” sosește un număr mare de scrisori de felicitare din partea oamenilor muncii din țară. Redactorul șef primește un telefon de la o persoană sus-pusă și este acuzat că a vrut să fugă de răspundere prin faptul că articolul nu a
Secretul lui Bachus () [Corola-website/Science/328486_a_329815]
-
apoi pentru scurt timp la juniorii lui „U” Cluj, scrie poezii, citește la cenaclul „Lucian Blaga” al liceenilor clujeni, debutează în revista „Zorile” a liceului, apoi în suplimentul literar „Preludiu” al „Scînteii tineretului”, este remarcat de Ana Blandiana la Poșta redacției a revistei „Contemporanul” și de Adrian Păunescu în pagina „Ave” a revistei „Tribuna”. În urma eșecului la examenul de admitere la Facultatea de Filologie (pentru care, de altfel, nu se pregătise, intenția sa fiind să dea admitere la regie film - un
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
Fabrica de bomboane „Vitadulci”, pentru a nu fi încorporat în armată. În 1972 intră primul la Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai”- secția română-latină și, începând cu anul al doilea, activează la revista studențească „Echinox”, fiind redactor, apoi secretar de redacție. Este perioada fastă a celui de-al doilea val echinoxist, când este coleg cu alți ucenici ai scrisului (la revistă și cenaclu sub conducerea lui Marian Papahagi - Ion Pop, directorul „Echinox”-ului, se afla în acea perioadă la Paris -, la
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
și publică poezii, articole, recenzii; în 1976 primește premiul pentru poezie „Primăvara studențească” (Cluj) și al revistei „Amfiteatru” (București). Activitatea: După absolvirea facultății (în 1976, după ce cu un an înainte se căsătorise cu Petronela Pantiș, colegă la facultate și în redacția „Echinox”-ului, anul absolvirii fiind și cel al nașterii primului fiu, Rareș, cel de-al doilea, Vlad, născându-se în 1981, la Baia Mare) lucrează ca dascăl în Maramureș, la Cavnic, Baia Sprie și Baia Mare, continuă să scrie și să publice
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
de articole. În primăvara anului 1989 se încheie perioada maramureșeană, una pe care o consideră fertilă și despre care vorbește întotdeauna cu bucurie și melancolie. În aprilie se mută la Oradea (familia proprie urmându-l din toamnă) fiind primit în redacția celebrei reviste „Familia” unde îl are coleg pe Ion Simuț, el însuși echinoxist; după evenimentele din decembrie 1989, pentru o scurtă perioadă, în redacție vor lucra alți doi echinoxiști - Virgil Podoabă și Gheorghe Perian, iar un al treilea, Traian Ștef
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
melancolie. În aprilie se mută la Oradea (familia proprie urmându-l din toamnă) fiind primit în redacția celebrei reviste „Familia” unde îl are coleg pe Ion Simuț, el însuși echinoxist; după evenimentele din decembrie 1989, pentru o scurtă perioadă, în redacție vor lucra alți doi echinoxiști - Virgil Podoabă și Gheorghe Perian, iar un al treilea, Traian Ștef, activând în această redacție și în prezent. În ianuarie 1990 este ales redactor șef al „Familiei”. Din creația sa poetică s-a tradus în
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
unde îl are coleg pe Ion Simuț, el însuși echinoxist; după evenimentele din decembrie 1989, pentru o scurtă perioadă, în redacție vor lucra alți doi echinoxiști - Virgil Podoabă și Gheorghe Perian, iar un al treilea, Traian Ștef, activând în această redacție și în prezent. În ianuarie 1990 este ales redactor șef al „Familiei”. Din creația sa poetică s-a tradus în maghiară, engleză, germană, albaneză și franceză. Colaborează la numeroase reviste literare din țară. Optzecist născut în laboratoarele ‘Echinoxului' clujean, poetul
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
intră în lumea scrisului, chiar dacă anterior mai scrisese unele poezii. În data de 27 august 1907 este numit redactor-șef al revistei "Sirat-ul Mustakim" (Calea Dreaptă). În primul număr este tipărită poezia „Moscheea Fatih”. După plecarea lui Ebulula Mar din redacție, revista își schimbă numele în "Sebil ul Reșad". Marea parte a articolelor și al poeziilor sale apar în aceste două reviste. M. Akif este influențat de predicatorul de origine egipteană Muhaed Abduh care susținea o uniune a Islamului. Este afectat
Mehmet Akif Ersoy () [Corola-website/Science/331068_a_332397]
-
își începe mișcarea de rezistență. M. Akif participă la rezistență și pleacă în Anatolia la Balıkesir unde, la 6 februarie 1920, ține o predică înflăcărată. Fiind un foarte bun orator M. Akif ține mai multe discursuri și predici în Anatolia. Redacția revistei Sebi-ul Reșad devine un centru de comunicare al rezistenței. M. Akif este dat afară din asociație, pentru că susținea mișcarea de eliberare națională. Mustafa Kemal l-a invitat pe M. Akif la Ankara, pentru a scoate revista acolo. M. Akif
Mehmet Akif Ersoy () [Corola-website/Science/331068_a_332397]
-
în iunie 1948), „Timpul liber”, Almanahul Grafic din Cluj, Ziarul „Țara” din Sibiu și „Timpul” din Bucuresti, în care au apărut articole îndeosebi pe probleme culturale și sociale. Din anul 1947, din colaborator la ziarul „România Viitoare” a trecut în redacție ca redactor. A îndeplinit funcțiile de redactor I, secretar de redacție și prim-redactor la ziarele „România Viitoare”, „Lupta Sibiului” și de colaborator permanent la „Flacăra Sibiului”( 1952-1968), „Tribuna Sibiului”(1968-1989) , „Drum Nou” din Brașov. A mai colaborat la „Scânteia
Ionel Cheregi () [Corola-website/Science/334205_a_335534]
-
din Sibiu și „Timpul” din Bucuresti, în care au apărut articole îndeosebi pe probleme culturale și sociale. Din anul 1947, din colaborator la ziarul „România Viitoare” a trecut în redacție ca redactor. A îndeplinit funcțiile de redactor I, secretar de redacție și prim-redactor la ziarele „România Viitoare”, „Lupta Sibiului” și de colaborator permanent la „Flacăra Sibiului”( 1952-1968), „Tribuna Sibiului”(1968-1989) , „Drum Nou” din Brașov. A mai colaborat la „Scânteia”, la „Munca” și la „Neuer Weg” cu articole semnate fie cu
Ionel Cheregi () [Corola-website/Science/334205_a_335534]
-
pentru publicarea unor rapoarte detaliate privind afacerile internaționale și bursa, cât și pentru stilul intelectual al redactării. Fiind unul din cele mai vechi ziare încă tipărite, a apărut pentru prima oară la 12 ianuarie 1780 sub numele "Zürcher Zeitung", în redacția lui Salomon Gessner, urmând a fi redenumit în "" în 1821. Ziarul a renunțat la în anul 1946 și a fost tipărit în alb-negru până în 2005, cu o întârziere semnificativă față de alte ziare de aceeași anvergură. Articolele sunt concentrate pe noutăți
Neue Zürcher Zeitung () [Corola-website/Science/334376_a_335705]
-
în 2000. A urmat apoi o micșorare continuă a tirajului, cu 166.000 exemplare în 2003, 146.729 în 2006 și 136.894 în 2010. În 2002, ziarul a lansat o ediție de week-end, numită "NZZ am Sonntag" (din ), cu redacție proprie care scrie mai mult despre divertisment și lifestyle, ca de altfel și restul ziarelor de week-end elvețiene. A avut un tiraj de 121.204 de exemplare în 2006. Congresul ziarelor europene i-a decernat premiul „Ziarul anului în Europa
Neue Zürcher Zeitung () [Corola-website/Science/334376_a_335705]
-
română, având din această perspectivă un rol de document literar. El este considerat de specialiști ca fiind cel mai important roman științifico-fantastic românesc din faza de pionierat a acestui gen literar. Un ziarist din București, sosind acasă spre ziuă de la redacție, asistă la căderea unui corp ceresc la câțiva metri de dânsul în grădina casei sale de pe strada Puișor. Bolidul căzut într-un morman de zăpadă nu era un aerolit, ci un aparat perfecționat de zburat de formă cilindrică, lung de
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
Maria Strujac (prințesa Maxențiu), Cornel Coman (Drăgănescu-Hallipa), Mihaela Gagiu (Sia), Dorin Varga (Paul Marcian), Ioana Ciomârtan (baba), Ada D’Albon Azimioară (Nory), Radu Ionescu (prințul Maxențiu), Ovidiu Schumacher (Vladici/Vardali) și Liane Birenberg (Mika-Lé). Filmul a fost produs de Televiziunea Română - Redacția emisiunilor culturale. Regizorul Dinu Tănase se afla la debutul în filmul de ficțiune, el fiind de meserie operator de imagine. Filmările au avut loc între toamna anului 1974 și primăvara anului 1975 și au durat 30 de zile. Sunt incluse
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
poezie la Seminarul pedagogic al kibuțurilor la Țel Aviv, de asemenea, el preda în cadrul unor ateliere de scris creativ, de exemplu, la Bibliotecă Beit Ariela din Țel Aviv și la bibliotecă orășeneasca din Dimona. Someck este membru în colegiul de redacție al revistei „Nanopoetica”, de asemenea în consiliul public al Ansamblului de dans "Bat Sheva" și al Teatrului arabo-evreiesc din Jaffa. În tinerețe Someck a urmat un curs de scris creativ, avându-i drept profesori pe poeții Dan Pagis și Amir
Ronny Someck () [Corola-website/Science/335140_a_336469]
-
poporului", "Țara noastră", "Ecoul", "Orizonturi". A condus revista "Pan" și a fost, între 1926 și 1930, secretar al cenaclului literar de pe lângă Institutul de literatură și bibliografie condus de Mihail Dragomirescu. A fost corector la "Chemarea" și "Facla"și secretar de redacție la "Ilustrațiunea română". A debutat editorial cu romanul "Piatra neagră" în 1930, prefațat de Liviu Rebreanu. În deceniul al patrulea a publicat mai multe volume de proză. A dus o viață agitată, cu practicarea unor meserii nu o dată antipodice: ucenic
George Acsinteanu () [Corola-website/Science/335176_a_336505]
-
spre socialism. Adversarii politici ai lui Take Ionescu afirmau chiar că este socialistă. Cert este că a fost abonată permanent la organele de presă ale mișcării socialiste, "Munca" și "Lumea Nouă". A rămas celebră în epocă scena în care la redacția revistei "Munca" s-a prezentat gardianul de la locuința lui Take Ionescu cu "„o cerere de abonament pentru conița lu domnu ministru.”" Chitanța eliberată cu acest prilej avea menționat la rubrica „profesia abonatului” ca fiind "„soție de ministru.”" Odată cu începerea războiului
Biografia lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335149_a_336478]
-
din România, fondat de Radu Popescu, ca asociat unic și Director General, la 20 martie 1990. Prima ediție a ziarului a apărut pe 7 iunie 1990. Este un ziar exclusiv de publicitate care a început cu două ediții săptămânale. Prima redacție a ziarului a fost în incinta Hotelului Modern din Bd. Republicii (actualmente Bd. Carol) în anul 1990, iar ca o ironie a sorții, astăzi, unul dintre cele patru sedii redacționale ale ziarului se află vis a vis de fostul Hotel
Anunțul Telefonic () [Corola-website/Science/335207_a_336536]
-
a oferit spre publicare românul "Madame Bovary". În acel moment, "" scosese mai multe pasaje din carte pentru că se temea, nu fără motiv, de un proces. Flaubert, care publicase în această revista deoarece prietenul său Maxime Du Câmp se află în redacția ei, a regretat acest lucru. El și-a exprimat nemulțumirea față de scoaterea unor paragrafe din românul sau și nu și-a mai publicat niciodată operele în reviste. Desființată de guvern în 1858, revista a reapărut în perioada 1864-1865 sub titlul
Revue de Paris () [Corola-website/Science/335303_a_336632]
-
Lapedatu a debutat încă din anii liceului, publicând în "Gazeta Transilvaniei" din Brașov (1897) și în "Telegraful Român" din Sibiu (1898). Ca student, a participat la fondarea revistei „Luceafărul” la Budapesta în 1902 și a facut parte din Comitetul de redacție alături de Octavian Goga, Ioan Lupaș, Octavian C. Tăslăuanu etc., inclusiv în perioada 1906 - 1920 în care redactarea și publicarea au avut loc bilunar la Sibiu. Ion I. Lapedatu a avut o intensă activitatea publicistică de specialitate. În 1904 a început
Ion I. Lapedatu () [Corola-website/Science/335360_a_336689]
-
în noua ipostază a îndeplinit rolul de organ de presă al "Societății Timișoara". Primul număr al ziarului Timișoara a apărut pe piață la 23 ianuarie 1990, tipărit în peste 50.000 de exemplare care se distribuiau în toată Timișoara. Inițial, redacția acestui prim ziar liber din România a fost în clădirea care astăzi adăpostește Consiliul Județean și Prefectura Timiș. Ziarul, cu subtitlul ziarul spiritului timișorean, este o publicație independentă de opinie și informație care luptă consecvent pentru instaurarea unui stat de
Timișoara (ziar) () [Corola-website/Science/331600_a_332929]
-
unei mese la care desenează, citesc, scriu sau discută. Așa cum a remarcat Dimitrie Carnabat, Nicolae Petrescu a demonstrat o scăpărătoare vervă juvenilă în sensul că Petrescu a șarjat cu multă ironie și spirit de observație figurile personajelor. Alte compoziții sunt "Redacția ziarului Adevărul" unde redactorii sunt înfățișați bătând toba sau scriind, "Redacția Drapelului", "Redacția ziarului Războiul", "Redacția Secolului XX" și "Redacția Liberatorului", unde apare Alexandru Macedonski care ține un logos discipolilor lui. A mai apărut caricaturi în seria intitulată "Universitarii" unde
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]