14,766 matches
-
pe internet. Etgar Keret a scris câteva scheciuri umoristice pentru programul satiric israelian de televiziune Ha'hamishiá Ha'kamerit ("Cvintetul de cameră"), de asemenea , împreună cu Ran Tal a scris drama de televiziune «Malka Lev Adom» ( «Malka de Inimă roșie, sau Regina de inimă roșie» (1996) care a câștigat premiul «Oscar israelian» din partea «Academiei israeliene de filme» pentru genul respectiv, precum și premiul întâi la festivalul internațional de filme de la München al școlilor de cinema. În anul 2007 împreună cu soția sa, Shira Geffen
Etgar Keret () [Corola-website/Science/316311_a_317640]
-
evreiescul 'almah' (adolescentă nubilă) ca fiind soția regală a lui Ahaz și tânăra mamă a succesorului la tronul lui David, Ezechia. Conform acestei interpretări, profetul Isaia nu a înțeles cuvântul 'almah' în sensul din Noul Testament ci s-a referit la regina care în curând trebuia să conceapă și să nască un fiu. Pe de altă parte, din momentul profeției lui Natan, fiecare rege era purtătorul promisiunii întregi care nu se putea îndeplini în viitor fără a fi vorba de un trup
Isaia 7:14 () [Corola-website/Science/319998_a_321327]
-
Louise a Marii Britanii (7 decembrie 1724 - 19 decembrie 1751) a fost cel mai mic copil al regelui George al II-lea al Marii Britanii și a reginei Carolina de Ansbach și regină a Danemarcei și Norvegiei prin căsătoria cu Frederic al V-lea al Danemarcei. Prințesa Louise a fost a cincea fiică și cel mai mic copil din cei opt ai lui George, Prinț de Wales și
Louise, regină a Danemarcei și Norvegiei () [Corola-website/Science/320057_a_321386]
-
Louise a Marii Britanii (7 decembrie 1724 - 19 decembrie 1751) a fost cel mai mic copil al regelui George al II-lea al Marii Britanii și a reginei Carolina de Ansbach și regină a Danemarcei și Norvegiei prin căsătoria cu Frederic al V-lea al Danemarcei. Prințesa Louise a fost a cincea fiică și cel mai mic copil din cei opt ai lui George, Prinț de Wales și a Carolinei de Ansbach; s-
Louise, regină a Danemarcei și Norvegiei () [Corola-website/Science/320057_a_321386]
-
aranjată, cuplul s-a înțeles bine. Frederick s-a simțit confortabil cu ea iar Louise a pretins că nu observă adulterul. Când soțul ei a urcat pe tron, la 6 august 1746, ca Frederick al V-lea, ea a devenit regină a Danemarcei și Norvegiei. Regina Louise a fost foarte populară în Danemarca; se estimează că popularitatea ei a întreut popularitatea soțului ei. Interesată de muzică, dans și teatru, ea a dat curții regale un ritm mai plăcut spre deosebire de strictețea religioasă
Louise, regină a Danemarcei și Norvegiei () [Corola-website/Science/320057_a_321386]
-
bine. Frederick s-a simțit confortabil cu ea iar Louise a pretins că nu observă adulterul. Când soțul ei a urcat pe tron, la 6 august 1746, ca Frederick al V-lea, ea a devenit regină a Danemarcei și Norvegiei. Regina Louise a fost foarte populară în Danemarca; se estimează că popularitatea ei a întreut popularitatea soțului ei. Interesată de muzică, dans și teatru, ea a dat curții regale un ritm mai plăcut spre deosebire de strictețea religioasă impusă de socrii ei. În
Louise, regină a Danemarcei și Norvegiei () [Corola-website/Science/320057_a_321386]
-
, regină a Spaniei (9 decembrie 1751, Parma, Italia - 2 ianuarie 1819, Roma, Italia) a fost soția regelui Carol al IV-lea al Spaniei. A fost fiica cea mică a Ducelui Filip de Parma și a soției lui Prințesa Louise Élisabeth a
Maria Luisa de Parma () [Corola-website/Science/320054_a_321383]
-
Maria Luisa s-a logodit cu Prințul de Asturia, care mai târziu a devenit regele Carol al IV-lea al Spaniei. Căsătoria a avut loc la 4 septembrie 1766 la platul La Granja. Cum în acea vreme nu exista nici o regină a Spaniei (regina Maria Amalia de Saxonia murise în 1760 după doar un an de regină a Spaniei), Maria Luisa a devenit de la început prima doamnă de la curte. Soțul ei era fiul și moștenitorul regelui Carol al III-lea al
Maria Luisa de Parma () [Corola-website/Science/320054_a_321383]
-
a logodit cu Prințul de Asturia, care mai târziu a devenit regele Carol al IV-lea al Spaniei. Căsătoria a avut loc la 4 septembrie 1766 la platul La Granja. Cum în acea vreme nu exista nici o regină a Spaniei (regina Maria Amalia de Saxonia murise în 1760 după doar un an de regină a Spaniei), Maria Luisa a devenit de la început prima doamnă de la curte. Soțul ei era fiul și moștenitorul regelui Carol al III-lea al Spaniei anterior Duce
Maria Luisa de Parma () [Corola-website/Science/320054_a_321383]
-
al IV-lea al Spaniei. Căsătoria a avut loc la 4 septembrie 1766 la platul La Granja. Cum în acea vreme nu exista nici o regină a Spaniei (regina Maria Amalia de Saxonia murise în 1760 după doar un an de regină a Spaniei), Maria Luisa a devenit de la început prima doamnă de la curte. Soțul ei era fiul și moștenitorul regelui Carol al III-lea al Spaniei anterior Duce de Parma și rege al Neapolelui și Siciliei. Faimosul artist spaniol Goya i-
Maria Luisa de Parma () [Corola-website/Science/320054_a_321383]
-
portrete. Adesea a fost descrisă de comtemporani ca fiind urâtă (deși drăguță în tinerețe), vicioasă, grosiră care l-a dominat pe rege. A avut rivalități bine cunoscute cu Ducesa de Alba, Ducesa de Osuna și cu cumnata sa, Maria Carolina, regină a Neapolelui. Frumusețea ei a fost distrusă de multele sarcini - printre altele și-a pierdut dinții - însă a făcut eforturi să arate bine și să se îmbrace elegant; avea brațe frumoase și adesea îmbrăca rochii fără mâneci pentru a le
Maria Luisa de Parma () [Corola-website/Science/320054_a_321383]
-
soțul și se crede că a avut mulți iubiți însă nu există nici o dovadă că Maria Luisa a avut vreun iubit. Zvonurile spuneau că primul ministru Manuel de Godoy a fost amantul său vreme îndelungată. Maria Luis a fost o regină nepopulară și de asemenea, a avut o reputație proastă în istorie, în special din cauza presupuselor sale aventuri și a sprijinului său politicii pro-franceze care nu s-a dovedit bună pentru Spania. În 1792, la sugestia ei, s-a creat Ordinul
Maria Luisa de Parma () [Corola-website/Science/320054_a_321383]
-
nepopulară și de asemenea, a avut o reputație proastă în istorie, în special din cauza presupuselor sale aventuri și a sprijinului său politicii pro-franceze care nu s-a dovedit bună pentru Spania. În 1792, la sugestia ei, s-a creat Ordinul reginei Maria Luisa, ordin acordat numai femeilor. Maria Luisa nu s-a înțeles cu nora ei Prințesa Maria Antonia de Napole și Sicilia, deoarece prințesa a încercat să-i submineze puterea, ghidată de mama ei, Maria Carolina. După mai multe avorturi
Maria Luisa de Parma () [Corola-website/Science/320054_a_321383]
-
Charlotte a Spaniei (; ) (25 aprilie 1775 - 7 ianuarie 1830) a fost regină a Portugaliei ca soție a regelui Ioan al VI-lea. Charlotte a fost fiica cea mare a regelui Carol al IV-lea al Spaniei și a soției lui Maria Luisa de Parma. S-a născut la Aranjuez. A fost cel
Charlotte de Spania () [Corola-website/Science/320055_a_321384]
-
Spania pentru a încuraja relațiile diplomatice dintre țările străine. La 8 mai 1785 s-a căsătorit oficial (consumată la 9 ianuarie 1790 la Lisbona) cu viitorul Ioan al VI-lea, rege al Portugaliei, Braziliei și Algarves, al doilea fiu al reginei Maria I a Portugaliei și al regelui Petru al III-lea al Portugaliei. În 1788, când fratele mai mare al soțului ei, José, Prinț al Braziliei, a murit, Ioan a devenit primul în linie la tronul mamei sale. Curând el
Charlotte de Spania () [Corola-website/Science/320055_a_321384]
-
ținuți de Napoleon în Franța. Ea însăși s-a considerat ca fiind moștenitoarea familiei ei capturate. Se presupune că printre planurile ei a fost și acela de a trimite armatele să ocupe Buenos Aires și nordul Argentinei iar ea să devină "Regina din La Plata". Forțele portughezo-braziliene au reușit să anexeze doar Cisplatina, care a fost ținută în Imperiul după 1822 și s-a separat în 1828 ca Republica Uruguay. Când familia regală portugheză a revenit în Portugalia în 1821 după o
Charlotte de Spania () [Corola-website/Science/320055_a_321384]
-
alianță cu fiul ei cel mai mic, Miguel, care împărtășea opiniile conservatoare ale mamei sale. În 1824, folosindu-se de poziția lui Miguel de comandant al armatei, au preluat puterea și l-au ținut prizonier pe rege în palat, unde regina a încercat să-l facă să abdice în favoarea lui Miguel. Totuși, regele a primit ajutor britanic și și-a recăpătat puterea; în cele din urmă fiul său a părăsit țara. De asemnea, regina a plecat într-un scurt exil. Regele
Charlotte de Spania () [Corola-website/Science/320055_a_321384]
-
ținut prizonier pe rege în palat, unde regina a încercat să-l facă să abdice în favoarea lui Miguel. Totuși, regele a primit ajutor britanic și și-a recăpătat puterea; în cele din urmă fiul său a părăsit țara. De asemnea, regina a plecat într-un scurt exil. Regele Ioan al VI-lea a trăit la Palatul Bemposta iar regina Charlotte în Queluz. Deși ea a locuit acolo în liniște, ea s-a îmbrăcat excentric și a dezvoltat un comportament excentric. Cu
Charlotte de Spania () [Corola-website/Science/320055_a_321384]
-
Totuși, regele a primit ajutor britanic și și-a recăpătat puterea; în cele din urmă fiul său a părăsit țara. De asemnea, regina a plecat într-un scurt exil. Regele Ioan al VI-lea a trăit la Palatul Bemposta iar regina Charlotte în Queluz. Deși ea a locuit acolo în liniște, ea s-a îmbrăcat excentric și a dezvoltat un comportament excentric. Cu toate acestea, fiul lor cel mare, Petro, lăsat în urmă ca regent în Brazilia, a fost proclamat și
Charlotte de Spania () [Corola-website/Science/320055_a_321384]
-
soțul pe patul de moarte și a început zvonul că soțul ei a fost otrăvit de către francmasoni. Împăratul Braziliei a devenit și împăratul Portugaliei, dar știind că acest lucru este imposibil, Pedro a abdicat in Portugalia și a desemnat-o regină pe fiica sa cea mare, Maria, care avea șapte ani și pe care a logodit-o cu fratele său mai mic, Miguel. Între timp, fiica Charlottei, Infanta Isabel Maria, a fost regentă în Portugalia. Aproximativ doi ani mai târziu, mica
Charlotte de Spania () [Corola-website/Science/320055_a_321384]
-
pe fiica sa cea mare, Maria, care avea șapte ani și pe care a logodit-o cu fratele său mai mic, Miguel. Între timp, fiica Charlottei, Infanta Isabel Maria, a fost regentă în Portugalia. Aproximativ doi ani mai târziu, mica regină a ajuns în Gibraltar pentru a afla că unchiul și logodnicul ei nu numai că a înlăturat regența dar s-a autoproclamat rege al Portugaliei. Regina Charlotte a murit sau s-a sinucis la Palatul Queluz la vârsta de 54
Charlotte de Spania () [Corola-website/Science/320055_a_321384]
-
Infanta Isabel Maria, a fost regentă în Portugalia. Aproximativ doi ani mai târziu, mica regină a ajuns în Gibraltar pentru a afla că unchiul și logodnicul ei nu numai că a înlăturat regența dar s-a autoproclamat rege al Portugaliei. Regina Charlotte a murit sau s-a sinucis la Palatul Queluz la vârsta de 54 de ani.
Charlotte de Spania () [Corola-website/Science/320055_a_321384]
-
Allingham, H.G. Wells, E.C. Bentley, Agatha Christie, C.B. Fry, Walter Goodman, E. Nesbit, W.W. Jacobs, Rudyard Kipling, Arthur Morrison, Dorothy L. Sayers, Georges Simenon (traduceri), Edgar Wallace, Max Beerbohm, P.G. Wodehouse, Dornford Yates și chiar Winston Churchill. Până și Regina Victoria a Mării Britanii - care a fost elevă pictorului peisagist William Leighton Leitch - a autorizat publicarea unuia dintre desenele sale făcute pentru unul dintre copiii săi. Pe langă multele povestiri de toate genurile (polițiste, romantice, de aventuri, de anticipație etc.
Strand Magazine () [Corola-website/Science/320058_a_321387]
-
crezut că problema succesiunii era rezolvată și în biserici s-au ținut rugăciuni. Totuși curând semnele s-au dovedit a fi false. Datorită temperamentului ei vesel era plăcută și a devenit centrul curții regale, fiind denumită "Mica Ducesă". În contrast cu timida regină, Sophia Magdalena a Danemarcei, "Ducesa Lotta" era plină de viață, plină de duh și cochetă și era persoana femină cu cea mai mare influență de la curte. A participat la teatrul amator, care deținea un rol important la curtea regală a
Hedwig Elizabeth Charlotte de Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/320104_a_321433]
-
era cea mai frumoasă fiică a regelui, nu s-a căsătorit niciodată. În 1753 s-a sugerat să se căsătorească cu cumnatul ei, Ferdinand al VI-lea al Spaniei; soția acestuia Barbara a Portugaliei era grav bolnavă. În ciuda bolii sale, regina Spaniei a supraviețuit încă cinci ani. În 1765, fratele ei mai mare, Delfinul, a murit de tuberculoză la vârsta de 36 de ani. După izbucnirea Revoluției franceze, îngrozite de noile legi revoluționare împotriva Bisericii Catolice, Victoria și sora sa mai
Prințesa Victoria a Franței () [Corola-website/Science/320129_a_321458]