13,226 matches
-
plăcerii. Acolo Înăuntru nu e niciodată liniște absolută, niciodată destul calm. Carnea vrea mereu să se rotunjească și creierul să afle mereu alte măști pentru trufie și viciu. CÎți stîlpi am bătut În sexul tău răbdător, cîte orașe te-am silit să naști, făcîndu-te părtașă la crimele mele zilnice. Deliciile Îngurgitării, gălbenușurile băute dimineața pe stomacul gol, alunecarea lor gîdilicioasă pe culoarul moale și zgîrcios al esofagului, papilele limbii excitate la umeda, tremurătoarea atingere cu corpul evanescent al stridiei - ce act
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cînd În cînd soarbe din cafea, apoi din politețe intervine cu o Întrebare: — Ei, bine, dar nu Înțeleg unde vrei să ajungi? Algazi e vădit iritat de detașarea superioară a interlocutorului său. Bate ritmic cu arătătorul În masă și se silește să vorbească Încet, nereușind decît să-și accentueze răgușala. Îți repet, mon cher, că problema Îmbolnăvirii cuvintelor e chiar mai gravă decît crimele săvîrșite În văzul lumii. Doctrina oficială se insinuează aproape imperceptibil În cuvinte alterîndu-le sensurile originare, ba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să fiu la Înălțime, cum se spune. Ucid cu milă și frică. Mă paralizează conștiința păcatului. Și totuși persist, inventez trucuri, găsesc metode, Îi scot din cotloane cu mătura sau cu cîrpa Îmbibată de apă, născocesc incendii, uragane, revărsări, Îi silesc să se apere, Îi aduc În cîmp deschis și lovesc. CÎtă viață zemuind sub pantoful meu. Pentru ce o fi fost zămislită și spre ce aspira În ciclurile ei de creștere și descreștere? Și toată această strădanie de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
trece. Noi toți care ne aflăm pe această planetă înaintăm și nu ne întoarcem niciodată. Adevărul este că nemișcarea e o idee, un vis. E gândul la prietenoasele, primitoarele lumini ce încă strălucesc în toate locurile pe care am fost siliți să le abandonăm. — Cum? — Nu. Doctorița Randle purta un pulover verde, cu cerbi sau reni roșii și pantaloni maro, de tweed, în carouri. — Doar că... până acum n-ai spus că ai un motan. Păi, acuma am unul. Când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nevoie de cea mai mult timp de adaptare, până și acea slabă pojghiță polenică de lumină avea să-mi fie de-ajuns ca să văd. Și odată ce reușeam să văd și să zăresc ușa, aveam să fiu în stare să-mi silesc picioarele să iasă din amorțeala lor adâncă și să fug. Ceva violent se izbi de celălalt capăt al sofalei, iar zdruncinătura puternică ce urmă mută totul din loc. M-am lăsat pe partea dreaptă, afundându-mi degetele în brațul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
beția primăverii; sau acea sub influența narcoticelor; în fine beția voinței, beția unei voințe suprasolicitante și dilatate. - Estențialul în beție este senzația de sporire a forței, și de plinătate. Această senzație ne face să împrumutăm lucrurilor ceva al nostru, le silim să ia de la noi, le siluim - acest procedeu se numește idealizare<footnote Ibidem, pp. 81-82 footnote>. Aceste forme de beție dezinhibă psihicul uman și dau o energie supradimensionată ce este transfigurată de către artist în actul creator, energie ce îl propulsează
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
MINISTERUL GROAZEI Traducere și note de PETRE SOLOMON POLIROM 2006 PARTEA ÎNTÎI Un om nefericit CAPITOLUL I MAMELE LIBERE „Nu trece nimeni fără autorizație.“ Micul duce I Dintrun oarecare motiv, Arthur Rowe simțise mereu o atracție irezistibilă față de bîlciuri, Îl sileau să se Îndrepte, ca o victimă neajutorată spre vuietul depărtat al fanfarelor și spre gheretele de tir, unde se trăgea la țintă cu gloanțe de lemn În cîte o nucă de cocos. Firește, nucile de cocos lipseau anul acesta, din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nu, căsătorit? E un lucru care mă frămîntă. — Nu, nu ești căsătorit, rosti ea Încet, de parcă ar fi vrut să fie foarte exactă, dar să nu-i spună mai mult decît era necesar. — Mă Îngrozea gîndul că aș putea fi silit să reiau o veche legătură cu cineva care-ar continua să țină la mine, dar la care nu mai țin deloc. Cineva despre a cărui existență mi s-ar vorbi, așa cum mi s-a vorbit despre Hitler. Firește, Însă, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Încă nu te-ai restabilit... iar ieri și chiar adineauri te-ai lăsat pradă unei ațîțări de care mă temeam și pe care speram s-o evit. Doctorul Îi atinse ușor mîneca pijamalei și adăugă: N-aș vrea să fiu silit să te internez ca alienat mintal... Dar știți bine că sînt la fel de sănătos la minte ca și dumneavoastră... — Și maiorul Stone credea la fel despre sine. Și totuși a trebuit să-l transfer În „Pavilionul special“... Avea o obsesie ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sub pulberea anilor. Simțea că-și descarcă sufletul vorbind. Îmi amintesc de Cartea isprăvilor de aur scrisă de o femeie pe nume Yonge... care a scris și Micul duce. Dacă dumneavoastră ați fi pe neașteptate smuls din lumea copilăriei și silit să vă exercitați meseria pe care-o aveți, ați rămîne și dumneavoastră perplex. Jones și cozonacul, pavilionul special, bietul Stone... tot ce se vorbește azi despre un individ pe nume Hitler... dosarele dumneavoastră, pline de fotografii Înfiorătoare... toată viața asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
rezonanța tulbure a amenințărilor lui Hilfe. Deodată, ușa se deschise, și Rowe lăsă perdeaua - abia atunci Își dădu seama ce Întuneric era. Anna veni lîngă el cu pași apăsați și-i spuse: Poftim, ai ceea ce doreai. Se vedea că se silea din răsputeri să nu plîngă, dar efortul acesta Îi urîțea fața - o urîțenie ce-l lega și mai mult de ea decît frumusețea. „Nu trebuie să fii fericit cu cineva ca să-l iubești, Își spuse, uimit de descoperirea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nu-s torturați. Nu?! se miră Hilfe. Crezi Într-adevăr? Vă Închipuiți că vă deosebiți atît de mult de noi? — Da. — Nu cred În deosebirea asta. Doar știu cum Îi tratăm noi pe spioni... Au să creadă că mă pot sili să vorbesc... mă vor sili să vorbesc... Mai bine fac un schimb cu dumneata, repetă el, ca un copil deznădăjduit. (Nici n-ai fi zis că era vinovat de atîtea asasinate.) Ascultă, Rowe, urmă el, Îți redau memoria. SÎnt singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
miră Hilfe. Crezi Într-adevăr? Vă Închipuiți că vă deosebiți atît de mult de noi? — Da. — Nu cred În deosebirea asta. Doar știu cum Îi tratăm noi pe spioni... Au să creadă că mă pot sili să vorbesc... mă vor sili să vorbesc... Mai bine fac un schimb cu dumneata, repetă el, ca un copil deznădăjduit. (Nici n-ai fi zis că era vinovat de atîtea asasinate.) Ascultă, Rowe, urmă el, Îți redau memoria. SÎnt singurul În măsură s-o fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Urlă. Brasseur li se alătură celorlalți; are paisprezece ani, e cel mai mare dintre elevii de-a șasea. Își scoate mădularul, care lui Bruno i se pare gros, enorm. Se așază deasupra și urinează pe obrazul lui. Ieri, l-a silit pe Bruno să i-o sugă, apoi să-i lingă curul; În seara asta, nu are chef. „Clément, ai o puță cheală, spune el, zeflemitor; trebuie ajutat părul să crească...” La un semn, ceilalți Îi ung sexul cu spumă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
noapte de martie a anului 1968, un pedagog l-a găsit dezbrăcat, plin de rahat, ghemuit În closetul din fundul curții. I-a dat o pijama și l-a dus la Cohen, pedagogul-șef. Bruno se temea că va fi silit să vorbească; se temea să-l pârască pe Brasseur. Cohen Însă, deși trezit din somn În toiul nopții, l-a primit cu blândețe. Spre deosebire de supraveghetorii din subordine, le vorbea elevilor cu dumneavoastră. Internatul din Meaux era al treilea prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
tactil era oarecare, dacă nu chiar dureros. Christiane, dimpotrivă, proceda cu atingeri ușoare, Își umezea regulat degetele, explora cu blândețe zonele sensibile. O femeie În tunică indiană trecu pe lângă ei și se așeză pe malul lacului. Bruno inspiră profund, se sili să nu ejaculeze. Christiane Îi surâse; soarele Începea să Înfierbânte. Bruno știu că a doua săptămână la Loc va fi foarte plăcută. Poate chiar se vor revedea, poate vor Îmbătrâni Împreună. Din când În când, ea Îi va dărui un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
patruzeci de ani, practic sunt una dintre ele. Îmbătrânesc În singurătate, vaginul lor e aproape mort. Vorbește cu ele cinci minute, ai să vezi că nu cred o iotă din poveștile astea cu chakra, cu cristale, cu vibrații luminoase. Se silesc să creadă, uneori chiar reușesc timp de două ceasuri, cât ține un atelier. Simt prezența Îngerului și floarea lăuntrică ce li se deschide În pântec; apoi atelierul se termină, iar ele se regăsesc singure, bătrâne și hâde. Fac crize de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
trăise câțiva ani; ar trebui s-o arunce, nu avea de gând să-și ia altă pasăre. Fugitiv, se gândi la vecina din față, redactoarea de la 20 Ans; n-o mai văzuse de luni de zile, probabil se mutase. Se sili să-și concentreze atenția asupra mâinilor, constată că tremurul se potolise puțin. Bruno rămânea nemișcat; tăcerea dintre ei mai dură câteva minute. 12 — Am cunoscut-o pe Anne În 1981, continuă Bruno cu un oftat. Nu era prea frumoasă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Nu știu de ce, m-am trezit, m-am Întors la rug. Mai erau vreo treizeci de inși care dansau, complet goi, În ploaie. Un tip m-a apucat cu brutalitate de umeri, m-a târât la rug și m-a silit să privesc ce rămăsese din cadavru. Se vedeau craniul, orbitele. Carnea era arsă incomplet, pe jumătate amestecată cu țărâna, părea o grămăjoară de mâzgă. Am Început să țip, tipul mi-a dat drumul, am izbutit să fug. Am plecat chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de vreo patruzeci de ani; insul era legat fedeleș, cu brațele În cruce, și urla de groază. În clipa când lama secționa sexul, David ejaculă În gura fetiței; apoi, apucând-o de păr, Îi Întoarse capul cu brutalitate și o sili să privească nesfârșitul plan fix cu ciotul care urina sânge. Mărturiile despre David se opreau aici. Poliția interceptase din Întâmplare matrița unui film video cu scene de tortură, David Însă, probabil prevenit, reușise să fugă la timp. Daniel Macmillan ajungea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Bunica fusese Îngropată Într-un sicriu; dar În țărâna proaspăt răscolită nu se vedeau decât bucăți de lemn, o scândură putredă și niște chestii albe mai puțin distincte. Când Își dădu seama ce avea În fața ochilor Își Întoarse brusc capul, silindu-se să privească În direcția opusă; era prea târziu. Văzuse craniul murdar de pământ, cu orbitele goale, de care atârnau șuvițe de păr alb. Văzuse vertebrele Împrăștiate, amestecate cu țărâna. Înțelesese. Continuând să Îndese rămășițele În sacul de plastic, groparul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
gândea ce pedeapsă să-i aplice lui Elvis, pe care-l ura În mod secret pentru numărul mare de imitatori pe care-i lăsase În urmă, geamurile zbârnâiră ușor. Când deschise gura - găsise o pedeapsă cumplită, dar dreaptă: să-l silească pe Elvis să asculte ultimul album al lui Ștefan Bănică Jr. -, câteva bubuituri Înfundate făcură ca podeaua să se clatine, și atunci, aproape simultan, ochii tuturor se Îndreptară spre marea pendulă. Limba sprințară a secundarului tocmai trecuse peste cea scurtă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fi mai diabolică pentru un bărbat, Întreb onorata instanță, decât să rămână captiv În fața unui dulap deschis, plin cu rochii de mărimea XXL?“ a spus Franz, făcând jucăuș semn cu ochiul onorabililor juzi. „Cred că fiecare dintre noi a fost silit măcar o dată să aștepte ore Întregi lângă o cabină de probă, răspunzând acelorași Întrebări: «Îmi stă bine?», «Nu mă face grasă?», « Oare au și pe lila?». Totul În viață depinde de toanele unei femei. Acest lucru ne arată că sicriul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
-i ridicase ușor linia farurilor. Nu ați fost, așadar, acolo să vedeți figura Înspăimântată a Annei când au apărut imaginile de arhivă cu Volkswagen T. Guevara, iar ea, până atunci atât de mândră În fața mașinetului plebeu, aidoma unui ou Fabergé silit să stea Într-un cofraj alături de banale produse galinacee, s-a ridicat În picioare și, tremurând, cu degetul ațintit În direcția ecranului, a spus: „E mașina mea!“ Pentru că, da!, liderul mișcării motorizate, denumit acum pe toate posturile de televiziune Mașinăția
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
uzură, șicanându-se reciproc pentru a se reduce la tăcere. Ca un făcut, tocmai când Iubitorii de Mașini Își efectuau exercițiile de concentrare, militarii Începeau antrenamentele de anduranță, cum ar fi rezistența la tortura unui tonomat care l-ar fi silit pe prizonier să asculte la nesfârșit, cu sonorul dat la maximum, hiturile anilor ’80. Nici ceilalți n-au rămas datori. Exact când Înaltul Comandament Militar stabilea datele esențiale ale atacului plănuit pentru ora 01.04, Isabella și cohorta ei au
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]