13,108 matches
-
efect este referit în mod comun ca și pliere. Iar un alt nume pentru (frecvența Nyquist) este frecvența de pliere. Dedublarea se ivește oricând folosirea elementelor discrete, pentru a captura sau produce un semnal continuu, cauzează ambiguitate a frecvenței. Dedublarea spațială, particulară frecvenței unghiulare, se poate ivi la reproducerea unui câmp de lumină sau câmp de sunet cu elemente discrete, ca în afișoarele 3D sau sintetizarea câmpului de unde a sunetului. Această dedublare este vizibilă în imagini precum afișele cu tipărire lenticulară
Dedublare (procesare de semnal) () [Corola-website/Science/319753_a_321082]
-
undele dedublate sunt degradate și aspre cu un sonor bâzâind la frecvențe mai joase decât cea fundamentală. De notat că fișierul audio a fost codat folosind codecul Vorbis al Ogg, și ca atare este oarecum degradat. O formă de dedublare spațială se poate de asemenea ivi în rețelele de antene direcționale sau rețelele de microfoane folosite pentru estimarea direcției de sosire a unui semnal de undă, precum în explorarea geofizică prin undele seismice. Undele trebuie să fie eșantionate la mai mult
Dedublare (procesare de semnal) () [Corola-website/Science/319753_a_321082]
-
s-a format acum 4,6 miliarde de ani, se află la o distanță de cca. 290-300 milioane de km de Pământ, are o lungime de cca. 540 m, iar forma este oarecum similară cu cea a unui cartof. Sonda spațială , cunoscută în trecut sub numele de MUSES-C a fost lansată în data de 9 mai 2003 și a ajuns în preajma asteroidului la mijlocul lunii septembrie 2005. Acolo, a studiat forma, spinul, topografia, culoarea, compoziția, densitatea și istoria asteroidului. Primele observații au
Hayabusa () [Corola-website/Science/319716_a_321045]
-
cu o bilă de metal în suprafața asteroidului pentru a crea un nor de praf care să fie captat, dar din cauza unei erori a unui program de computer trimis de pe Pământ, vehiculul nu a efectuat această manevră. Și alte misiuni spațiale, de exemplu Galileo sau NEAR Shoemaker, au vizitat asteroizi, dar numai Hayabusa a reușit să aterizeze pe un asteroid și se revină pe Pământ. Hayabusa a aterizat de două ori pe asteroid, o dată rămânând cca. 30 de minute. La scurt
Hayabusa () [Corola-website/Science/319716_a_321045]
-
Zborul spațial utilizează "tehnologia spațială" pentru realizarea zborului navelor spațiale în spațiul cosmic. Zborul spațial este utilizat, prin transporturi și călătorii cosmice, în "explorarea spațială" ("observatoare spațiale", "sateliți de recunoaștere" și alți "sateliți de observare" a Pământului) precum și în "activități comerciale" ("telecomunicații
Zbor spațial () [Corola-website/Science/319787_a_321116]
-
Zborul spațial utilizează "tehnologia spațială" pentru realizarea zborului navelor spațiale în spațiul cosmic. Zborul spațial este utilizat, prin transporturi și călătorii cosmice, în "explorarea spațială" ("observatoare spațiale", "sateliți de recunoaștere" și alți "sateliți de observare" a Pământului) precum și în "activități comerciale" ("telecomunicații prin satelit" și
Zbor spațial () [Corola-website/Science/319787_a_321116]
-
Zborul spațial utilizează "tehnologia spațială" pentru realizarea zborului navelor spațiale în spațiul cosmic. Zborul spațial este utilizat, prin transporturi și călătorii cosmice, în "explorarea spațială" ("observatoare spațiale", "sateliți de recunoaștere" și alți "sateliți de observare" a Pământului) precum și în "activități comerciale" ("telecomunicații prin satelit" și "turism spațial"). Un zbor spațial
Zbor spațial () [Corola-website/Science/319787_a_321116]
-
Zborul spațial utilizează "tehnologia spațială" pentru realizarea zborului navelor spațiale în spațiul cosmic. Zborul spațial este utilizat, prin transporturi și călătorii cosmice, în "explorarea spațială" ("observatoare spațiale", "sateliți de recunoaștere" și alți "sateliți de observare" a Pământului) precum și în "activități comerciale" ("telecomunicații prin satelit" și "turism spațial"). Un zbor spațial este un zbor al unui
Zbor spațial () [Corola-website/Science/319787_a_321116]
-
Zborul spațial utilizează "tehnologia spațială" pentru realizarea zborului navelor spațiale în spațiul cosmic. Zborul spațial este utilizat, prin transporturi și călătorii cosmice, în "explorarea spațială" ("observatoare spațiale", "sateliți de recunoaștere" și alți "sateliți de observare" a Pământului) precum și în "activități comerciale" ("telecomunicații prin satelit" și "turism spațial"). Un zbor spațial este un zbor al unui corp zburător ce are loc în afara atmosferei Pământului, adică la
Zbor spațial () [Corola-website/Science/319787_a_321116]
-
Zborul spațial utilizează "tehnologia spațială" pentru realizarea zborului navelor spațiale în spațiul cosmic. Zborul spațial este utilizat, prin transporturi și călătorii cosmice, în "explorarea spațială" ("observatoare spațiale", "sateliți de recunoaștere" și alți "sateliți de observare" a Pământului) precum și în "activități comerciale" ("telecomunicații prin satelit" și "turism spațial"). Un zbor spațial este un zbor al unui corp zburător ce are loc în afara atmosferei Pământului, adică la cel puțin
Zbor spațial () [Corola-website/Science/319787_a_321116]
-
realizarea zborului navelor spațiale în spațiul cosmic. Zborul spațial este utilizat, prin transporturi și călătorii cosmice, în "explorarea spațială" ("observatoare spațiale", "sateliți de recunoaștere" și alți "sateliți de observare" a Pământului) precum și în "activități comerciale" ("telecomunicații prin satelit" și "turism spațial"). Un zbor spațial este un zbor al unui corp zburător ce are loc în afara atmosferei Pământului, adică la cel puțin 36.000 de metri deasupra suprafeței terestre, unde nemaiexistănd aer, obiectele zburătoare nu mai întâmpină prin frecare rezistența lui. Limita
Zbor spațial () [Corola-website/Science/319787_a_321116]
-
spațiale în spațiul cosmic. Zborul spațial este utilizat, prin transporturi și călătorii cosmice, în "explorarea spațială" ("observatoare spațiale", "sateliți de recunoaștere" și alți "sateliți de observare" a Pământului) precum și în "activități comerciale" ("telecomunicații prin satelit" și "turism spațial"). Un zbor spațial este un zbor al unui corp zburător ce are loc în afara atmosferei Pământului, adică la cel puțin 36.000 de metri deasupra suprafeței terestre, unde nemaiexistănd aer, obiectele zburătoare nu mai întâmpină prin frecare rezistența lui. Limita dintre zboruri aeriene
Zbor spațial () [Corola-website/Science/319787_a_321116]
-
zbor al unui corp zburător ce are loc în afara atmosferei Pământului, adică la cel puțin 36.000 de metri deasupra suprafeței terestre, unde nemaiexistănd aer, obiectele zburătoare nu mai întâmpină prin frecare rezistența lui. Limita dintre zboruri aeriene și zboruri spațiale este situată, conform Federației Internaționale de Aeronautică (FIA) la o înălțime de aproximativ 100 Km deasupra Pământului. Abia în secolul 20, când a luat naștere și s-a dezvoltat tehnica rachetelor, a devenit posibilă accelerații de durată atât de înalte
Zbor spațial () [Corola-website/Science/319787_a_321116]
-
Internaționale de Aeronautică (FIA) la o înălțime de aproximativ 100 Km deasupra Pământului. Abia în secolul 20, când a luat naștere și s-a dezvoltat tehnica rachetelor, a devenit posibilă accelerații de durată atât de înalte care să permită zborul spațial, și deci părăsirea Pământului pentru mai mult timp. Teoria zborului spațial a fost între alții, de rusul Constantin Țiolkovski (1857-1935) dezvoltată, care a găsit ecuația de bază a înălțării (ascensiunii) rachetelor. Deasemeni inginerul american R.H. Goddard a construit deja din
Zbor spațial () [Corola-website/Science/319787_a_321116]
-
deasupra Pământului. Abia în secolul 20, când a luat naștere și s-a dezvoltat tehnica rachetelor, a devenit posibilă accelerații de durată atât de înalte care să permită zborul spațial, și deci părăsirea Pământului pentru mai mult timp. Teoria zborului spațial a fost între alții, de rusul Constantin Țiolkovski (1857-1935) dezvoltată, care a găsit ecuația de bază a înălțării (ascensiunii) rachetelor. Deasemeni inginerul american R.H. Goddard a construit deja din 1910 mici motoare de rachetă, iar în 1936 a reușit să
Zbor spațial () [Corola-website/Science/319787_a_321116]
-
ecuația de bază a înălțării (ascensiunii) rachetelor. Deasemeni inginerul american R.H. Goddard a construit deja din 1910 mici motoare de rachetă, iar în 1936 a reușit să lanseze o rachetă cu combustibil lichid. Pentru a ajunge pe o orbită (cale) spațială, un corp pământesc trebuie să realizeze, raportat Pământului, o mare viteză pentru a învinge rezistența (de frecare) aerului și forța de atracție gravitațională a globului terestru. Această viteză, numită "prima viteză cosmică" este de 7,9 km/sec. sau 28
Zbor spațial () [Corola-website/Science/319787_a_321116]
-
terestră, deasupra unui punct al Pământului (cu abateri foarte mici), fiindcă în 24 de ore acesta face și el o rotație în jurul axei sale. Bineînțeles că nu toți sateliții sunt geostaționari ("fixați"), ei putând și să baleieze (cutreiere) pe traiectorii spațiale variabile deasupra suprafaței terestre în diferite scopuri. Dacă viteza unui corp lansat (satelit etc.) devine mai mare decât prima viteză cosmică, atunci el urmează o traiectorie de cerc alungit, elipsă. În cazul limită, când punctul cel mai îndepărtat al orbitei
Zbor spațial () [Corola-website/Science/319787_a_321116]
-
și a începe un zbor interastral este nevoie de o viteză față de Pământ de 11,2 km/sec. sau 40.000 km/oră. Puțin sub „a doua viteză” este situată așa-zisa viteză „de fugă" prin care un corp (sondă spațială) plecat de pe Pământ poate ieși din „atracția” terestră, dar rămâne totuși în Sistemul solar domeniul atracției Soarelui, mișcându-se ca un artificial planetoid. Este posibilă dirijarea prin semnale radio a unei sonde spațiale, comandându-se mici motoare propulsoare aflate la
Zbor spațial () [Corola-website/Science/319787_a_321116]
-
de fugă" prin care un corp (sondă spațială) plecat de pe Pământ poate ieși din „atracția” terestră, dar rămâne totuși în Sistemul solar domeniul atracției Soarelui, mișcându-se ca un artificial planetoid. Este posibilă dirijarea prin semnale radio a unei sonde spațiale, comandându-se mici motoare propulsoare aflate la bord, astfel încât ea să poate fie orientată spre una sau alta dintre planetele sistemului solar. Primul zbor pe o orbită spațială (cosmică) terestră a fost realizat prin satelitul sovietic „Sputnik” la 14.10
Zbor spațial () [Corola-website/Science/319787_a_321116]
-
un artificial planetoid. Este posibilă dirijarea prin semnale radio a unei sonde spațiale, comandându-se mici motoare propulsoare aflate la bord, astfel încât ea să poate fie orientată spre una sau alta dintre planetele sistemului solar. Primul zbor pe o orbită spațială (cosmică) terestră a fost realizat prin satelitul sovietic „Sputnik” la 14.10.1957, iar primul zbor uman a fost al cosmonautului Iuri Gagarin în Aprilie 1961. Primul zbor spre Lună al unui echipaj uman, a fost al americanilor astronauți Armstrong
Zbor spațial () [Corola-website/Science/319787_a_321116]
-
realizat prin satelitul sovietic „Sputnik” la 14.10.1957, iar primul zbor uman a fost al cosmonautului Iuri Gagarin în Aprilie 1961. Primul zbor spre Lună al unui echipaj uman, a fost al americanilor astronauți Armstrong și Aldrin cu vehiculul spațial „Eagle” la 20.07.1969. Multe din vehiculele spațiale sunt denumite rachete (cosmice). Singura parte a unei rachete cosmice care se reîntoarce pe Pământ, este cunoscută sub numele de capsulă spațială, în care se găsește aparatură de comandă, control și
Zbor spațial () [Corola-website/Science/319787_a_321116]
-
iar primul zbor uman a fost al cosmonautului Iuri Gagarin în Aprilie 1961. Primul zbor spre Lună al unui echipaj uman, a fost al americanilor astronauți Armstrong și Aldrin cu vehiculul spațial „Eagle” la 20.07.1969. Multe din vehiculele spațiale sunt denumite rachete (cosmice). Singura parte a unei rachete cosmice care se reîntoarce pe Pământ, este cunoscută sub numele de capsulă spațială, în care se găsește aparatură de comandă, control și de măsură (inclusiv datele de zbor și cercetare înregistrate
Zbor spațial () [Corola-website/Science/319787_a_321116]
-
fost al americanilor astronauți Armstrong și Aldrin cu vehiculul spațial „Eagle” la 20.07.1969. Multe din vehiculele spațiale sunt denumite rachete (cosmice). Singura parte a unei rachete cosmice care se reîntoarce pe Pământ, este cunoscută sub numele de capsulă spațială, în care se găsește aparatură de comandă, control și de măsură (inclusiv datele de zbor și cercetare înregistrate) și astronauți, în cazul navelor cosmice cu echipaj uman. Capsulele trebuie să fie asigurate în diferite moduri contra supraîncălzirii la reintrarea în
Zbor spațial () [Corola-website/Science/319787_a_321116]
-
R-7 de a se separa de navă. Atât cauza cât și momentul morții au fost dezvăluite abia în 2002. Experimentul a dovedit că pasagerii vii pot surpraviețui în spațiu si pot îndura starea de imponderabilitate, pregătind terenul pentru urmatoarele misiuni spațiale cu subiecți umani. După succesul înregistrat cu Sputnik 1, liderul sovietic Nikita Hrușciov iși dorea lansarea unui vehicul spațial pe 7 noiembrie 1957, dată ce reprezenta a 40-a aniversare a Revoluției din Octombrie. Un satelit sofisticat se găsea deja
Laika () [Corola-website/Science/318997_a_320326]
-
Experimentul a dovedit că pasagerii vii pot surpraviețui în spațiu si pot îndura starea de imponderabilitate, pregătind terenul pentru urmatoarele misiuni spațiale cu subiecți umani. După succesul înregistrat cu Sputnik 1, liderul sovietic Nikita Hrușciov iși dorea lansarea unui vehicul spațial pe 7 noiembrie 1957, dată ce reprezenta a 40-a aniversare a Revoluției din Octombrie. Un satelit sofisticat se găsea deja în construcție dar nu putea și nu va fi gata decât în luna decembrie; acest satelit va deveni ulterior
Laika () [Corola-website/Science/318997_a_320326]