12,391 matches
-
interdependență dintre ursită-soartă și firul vieții este ilustrată prin intermediul paralelismului analogic, alternanța afirmativ / negativ dând în vileag pulsiunile trăirilor: "Eu nu cânt, că știu cânta, / Ci-mi mai stâmpăr inima, / Mie și cui m-asculta! Că și eu când mă supăr, Cu cântecul m-astâmpăr! / Și nu cânt, că știu cânta, / Ci mi-i dragă țara mea! Și nu cânt, că știu să cânt, / Ci mi-i drag acest pământ, / Cu cât cânt, atâta sânt!"207 Despărțirea de cei dragi, evocată
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de la răsărit, / În Rusalim au intrat, / Au întrebat în lung și-n lat / Despre noul împărat, / Care-acum s-au născut: / Steaua lui noi am văzut / Și-am venit din depărtare, / Să-i aducem închinare. / Iar Irod împărat, / Auzind, s-au supărat, / Pe crai iute i-a chemat / Și în taină i-a-nvățat: / Iute-n Vifleem plecați, / Pe Isus să mi-l aflați / Și, aflându-l, să-mi veniți, / Tot aicea să-mi vestiți, / Căci și eu voi să mă duc
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Hâș, uliule, de-acolo, / Nu cânta-n livada mea! / Da te du de-i cântă lui / Pe-o frunză de tămâiță, / La uș`șoară la temniță. Și pe-o frunză de marari, / La ușă de creminari! / Da cucul s-a supărat / Și de-acolo a zburat. / S-a-ntâlnit cu ceilalți, / Iaca ce-am pățit, măi frați: Am cântat lumea-mprejur / Și nime nu mi-a zis uli, / Dar s-a găsit o blastamată / Ca să-mi zică "uli" o dată!"317 Înainte de echinocțiul de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
încolo, el, dacă nu i-ai ucis capul, tot e viu. Șerpele, dacă îl ucizi, nu moare păn` ce nu asfințește soarele; să-l faci pământ, și el pân la asfințit tot se mișcă. Sf. Soare zice că tare se supără când vede că șerpele a mușcat pe vreun om, se întorcea cu fața, ca să nu vadă..."353 Șarpele înlesnește împlinirea dorințelor, dar numai în anumite sărbători; astfel, "săpătorul de comori trebuie însă să vadă în apă un șarpe alb; în contra
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o nevoie de sinceritate: „În fiecare convorbire sinceră este o fărîmă de adevăr” (Wladyslaw Loranc). * „Nu că m-ai mințit, ci faptul că nu te mai cred m-a cutremurat.” (Fr. Nietzsche) Bineînțeles, că nu atît minciuna În sine ne supără, cît faptul că cineva anume ne-a deziluzionat, făcîndu-ne să ne pierdem Încrederea În el. * „Graiul i-a fost dat omului ca să-și ascundă gîndirea.” (Talleyrand) Desigur, specificul activității sale de diplomat l-a făcut pe Talleyrand să accentueze acest
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
regale erau privite ca fiind reprezentanții lui Dumnezeu. A judeca un rege în acele timpuri era o adevărată ofensă împotriva divinității, iar condamnarea la moarte și executarea unui monarh era de-a dreptul o blasfemie. Teama de a nu-l supăra pe Dumnezeu s-a manifestat și printre membrii parlamentului britanic. Din cei 135 de membrii ai parlamentului, numai 68 au fost de acord cu condamnarea regelui la moarte. Cei care se împotriveau acestei decizii au fost opriți, din ordinul direct
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
copil timid și introvertit. Jean Heroard, medicul particular al lui Ludovic al XIII-lea oferă date deosebit de importante privind comportamentul său. În jurnalul zilnic, Heroard relatează scene violente, provocate de către tânărul Ludovic și care descriu un temperament coleric.„ Dacă este supărat, lovește, o zgârie pe guvernantă, și umplând-o cu lovituri de picior, urlă: « Am să vă ucid. Am să vă tai gâtul cu cuțitul. Am să vă străpung mâinile. »“ (trad. n.) Deși există mai multe documente care înregistrează biografia regelui
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
aici este povestea detaliată. Plimbarea, gustarea într-un loc acoperit de narcise galbene-totul a fost perfect. A sosit vremea cinei; friptura nu a ajuns la una sau două mese din cauza numărului mare de oaspeți sosiți pe neașteptate. Aceasta l-a supărat pe Vatel. A spus de mai multe ori: « Mi-am pierdut onoarea; este o umilință pe care nu o pot îndura». I-a spus lui Gourville: «Mi se învârte capul; nu am dormit de douăsprezece nopți; ajuta-mă să dau
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
pe lângă celălalt și nu Își adresează, unul altuia, nici un cuvânt. Sau, situația În care aceiași vecini stau unul lângă celălalt În autobuz și nu schimbă un cuvânt Între ei. Fiecare se va Întreba ce s-a Întâmplat, de ce s-a supărat celălalt pe el, ce anume a afectat relația dintre ei ș.a. Malinowski consideră că aceste situații de comunicare au o identitate proprie și le include În ceea ce el numește comunicare fatică; aceasta are doar o funcție socială, de confirmare a
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
nu avem răbdare să așteptăm un răspuns. O, cât suntem de grăbiți și de pretențioși! Ca niște copii fără de minte vrem, ca îndată ce deschidem gura, să ne facem părtași la ajutorul divin. Iar dacă dorințele noastre nu se împlinesc, ne supărăm, ne mâniem și adesea nu ne mai rugăm. Or, inima rugăciunii este răbdarea și stăruința unită cu nădejdea. De multe ori, Dumnezeu ne încearcă credința, cum a încercat-o Iisus pe femeia din Canaan, care se ruga să o scape
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
atitudinea și rugăciunea vameșului, om încărcat cu păcate, dar tocmai de aceea vine la templu. Este mânat de frământarea conștiinței, care îl face să nu îndrăznească să-și ridice ochii la cer, către Tatăl, pe care știa că L-a supărat prin faptele sale. „A stat deoparte și nu voia nici ochii să-și ridice către cer și își bătea pieptul zicând: Dumnezeule, fii milostiv, mie păcătosului”. Vameșul, în rugăciunea lui, își confruntă viața sa cu poruncile dumnezeiești și cere smerit
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
își bătea pieptul zicând: Dumnezeule, fii milostiv, mie păcătosului”. Vameșul, în rugăciunea lui, își confruntă viața sa cu poruncile dumnezeiești și cere smerit îndurarea lui Dumnezeu. Rugăciunea vameșului e o durere și trăiește această durere pentru că știe că L-a supărat pe Dumnezeu și s- a îndepărtat de El prin păcatele sale. Suspinul izbucnit dintr-o inimă plină de căință primește iertarea și dragostea milostivă a lui Dumnezeu. O comparație a stării lăuntrice a celor doi oameni impune o evaluare corectă
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
nu trebuie să înțelegem doar abținerea de la mâncare și băutură, pentru că ar însemna să ne îmbrăcăm sufletul doar cu o haină exterioară. Postul adevărat înseamnă abținerea de la toate relele, de la toate păcatele și fărădelegile, înfrângerea tuturor poftelor păcătoase prin care supărăm bunătatea lui Dumnezeu. Sf. Vasile cel Mare ne recomandă „înfrânarea limbii, lepădarea mândriei, îndepărtarea de pofte, clevetiri, minciuni și jurăminte mincinoase”, pentru a putea împlini voia lui Dumnezeu și a posti cu adevărat. Indiferent cine suntem, toți cât trăim pe
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
nu întârziem a ne ruga în orice clipă la Dumnezeu. Dumnezeu nu se lasă mult căutat și așteptat. „Așteptând am așteptat pe Domnul..., dar Domnul nu s-a lăsat așteptat”, spune psalmistul. El răspunde îndată chemării noastre. Dumnezeu nu se supără de rugăciunile curate, drepte și smerite. Dumnezeu nu alungă pe nimeni de la Sine și de la rugăciune. El nu se ascunde, nu se odihnește, nu lipsește de la întâlnirea mistică a răspunsului nostru, al omenirii, la iubirea Sa milostivă. Dumnezeu primește
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
minunate sunt lucrurile Tale, Doamne, toate întru înțelepciune le-ai făcut”. Vameșul vine la templu cu conștiința frământată, fapt care îl face să nu îndrăznească nici măcar să-și ridice ochii la cer, către Tatăl ceresc, căci știa că L-a supărat prin faptele sale. Stătea deoparte și își bătea pieptul zicând: „Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosul”. Să ne oprim o clipă la tâlharul care a fost răstignit de-a dreapta Domnului Hristos și care a fost primul dintre fiii oamenilor care a
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
greșesc nouă. De cele mai multe ori nu realizăm că noi nu suntem în stare să iertăm pe alții, dar îndrăznim să-l rugăm pe Dumnezeu să ne ierte pe noi. Dacă noi nu vrem să iertăm pe cei ce ne-au supărat fie prin cuvinte, fie prin faptele lor, atunci când rostim această rugăciune cerem, de fapt, direct lui Dumnezeu să ne pedepsească, nu să ne ierte, fiindcă noi nu iertăm pe cei care ne-au ofensat ori ne-au greșit. Și de
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
acela, suntem datori să-i cerem iertare. Dacă acesta nu vrea să ne ierte, nu este vina noastră, ci a lui. Dar să nu încetăm să-l rugăm pe Dumnezeu să aibă milă și de cei pe care i-am supărat și nu ne pot ierta. în acest caz avem conștiința curată și putem să rostim această rugăciune. Tertullian spune că a cincea cerere din Rugăciunea domnească „este o mărturisire a cererii de iertare”. Cine își cere iertare, acela își mărturisește
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
angajează în comentarii răutăcioase, făcând remarce nerelevante (dar agasante) care derutează oamenii. Această categorie are un umor sarcastic, un ton mușcător și clasica rotire a ochilor. Ei speculează teama celorlalți de ridicol sau de umilință publică. Perfizii atacă atunci când îi supără turnura evenimentelor; când acțiunile celorlalți interferează cu propriile lor planuri sau doar pentru a brava, pentru a fi în atenția celorlalți. Ei sunt centrați pe sarcină (și văd amenințată intenția de îndeplinire a sarcinii) sau pe relație, dorind să atragă
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Ei au numeroase motive pentru a nu cere ajutor, a nu dori să deranjeze pe nimeni, de a nu fi cauza unor evoluții negative. Nonasertivi, evitanți, nesiguri pe ei, acești oameni se tem să ia decizii de frică să nu supere pe cineva și/sau să intre în conflict. De regulă, se eschivează, amână orice hotărâre până când este prea târziu sau ia altcineva decizia în locul lor. În raport cu aceștia, nu sunt recomandabile: • tendința de a deveni nerăbdători; • starea de iritare, de enervare
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
se angajeze în conflict; • evitarea pasivă ("Refuz să intru în joc"); modalitățile uzuale sunt: ruperea unei relații, evitarea conflictului, tăcerea în momente cruciale, crearea de digresiuni care să distragă atenția, schimbarea subiectului sau dispariția din scenă; • evitarea agresiv-pasivă ("Dacă ești supărat(ă) pe mine, asta te privește"); este vorba despre acei oameni maeștri în a-i provoca pe alții și a lăsa totul baltă. Ei vor să aibă și un conflict, dar să se mențină deasupra evenimentelor; uneori, folosesc tactica "lovește
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
atunci când este vorba de oameni importanți pentru noi: rude, prieteni, colegi. • să-i acordăm celuilalt răgazul de a se explica: aceasta ar suprima posibilitatea ca noi să începem un monolog, ignorând faptul că și celălalt poate avea motive să fie supărat pe noi; • să ne concentrăm pe comportamentul care a generat iritarea noastră, să nu folosim atacul la persoană; de exemplu, în loc de "Ești un cretin (și jumătate)!" se poate spune "Mă enervezi când spui asta!"; după cum, în loc de "M-ai lucrat pe la
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
numește supărarea Eu-lui. J. Averill (apud Dryen, 2000, p. 36) a ajuns la concluzia potrivit căreia "noi ne provocăm mai frecvent stări de supărare nocivă în legătură cu activitățile persoanelor apropiate nouă, decât în legătură cu activitățile celor pe care nu îi agreăm"; ne supărăm mai frecvent pe cei care ne sunt dragi, decât pe cei care ne sunt indiferenți sau mai îndepărați din punct de vedere afectiv. Explicația ar fi faptul că "îi vedem mai des și, de aceea, acțiunile lor le comparăm frecvent
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Belgia proiectul unei afaceri comerciale în care s-ar fi implicat împreună cu mai mulți parteneri, cerându-i oficialului român sprijin și informații: Bukarest, 6 / 19 Noembrie 900 Domnului Ministru Român la Bruxelles - Belgique Cu multă recunoștiință îmi permit a vé supără prin scrisorile mele dese, dar în acelaș timp va rog Onor. Domnule Ministru, a mé erta fiind împins de nevoi, miserie și altele, a face acésta. Vé răspund dar Onor. Domnule Ministru la scrisórea On. Dstră. răspuns la scrisórea mea
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
fi de unde asocieri nocive ori de sancționarea unor erori, neglijențe sau eventuale deturnări de fonduri. Dacă apar totuși ocazii de afirmare, acestea sunt adesea fie Împotriva deontologiei subiectului, expunându-l unor compromisuri delicate, fie sunt dezamăgitoare. Sens: Dacă Jupiter se supără, o face fiindcă v-ați abătut de la drumul drept, din proprie voință, din orbire sau doar din zăpăceală. Străduiți-vă să respectați regulile și legile superioare ale vieții, să fiți fidel exigențelor personale profunde și să nu vă luați angajamente
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
tr.) Jeu de l’oie (lb.fr.) = jocul gâștei. Joc de societate În care se avansează cu pionii pe un traseu Înscris pe un carton, sărind dintr-o căsuță Într-alta În funcție de rezultatul aruncării cu zarul. De exemplu, „Nu te supăra frate!” este un jeu de l’oie. (n. tr.) Paul Webster, Saint-Exupery, viața și moartea Micului Prinț, Editura Félin, Paris, 1993. «Ucenicul vrăjitor” - numele unei balade scrise de Goethe În 1797, care a inspirat ulterior poemul simfonic cu același nume
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]