13,247 matches
-
și acolo ne stropesc cu apă rece și nici aceia n-au permis, să ne aducă de mâncare. În casele noastre distrug totul, adeseori consumă vin peste măsură, îndeosebi în iarnă (1725 -1726), atâta vin au vărsat, că în casă umblau prin vin... de multe ori ne-au silit să jucăm desculți, flămânzi și setoși, dacă n-am vrut ne-a bătut executorul neamț». În Arpașul de Sus: «când vin executorii, peste măsură beau, benchetuiesc, ne bat, strigă și ne leagă
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
și 9 bani. Oricărui executor care vine în sat trebuie săi dăm și 10 ferii, (o ferie reprezintă cca., o jumătate de litru) dacă le poate bea». În afară de acești executori, - care într-un ținut unde nu se produce deloc vinul, umblau totdeauna turmentați printre iobagi, bătându-și joc de ei, mai existau și alți delegați sau comisari care cercetau satele pentru diferite anchete și fiindcă se purtau omenos, iobagii le dădeau mâncare, băutură, fân și ovăz la caii lor «căci nu
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
confesiune romano-catolică din Cârțișoara, de etnie maghiară și germană. Aceștia erau urmașii coloniștilor aduși ca muncitori la glăjăria de la Bâlea și la curtea grofului Teleky. La construirea ei, au contribuit și românii ortodocși. Epitropii Guia Ferencz și Guia Iosif au umblat în multe județe din Transilvania pentru ajutoare bănești. Construită din piatră de râu și cărămidă, este acoperită cu țiglă solzi, turnul și încăperea anexată bisericii fiind acoperite cu tablă. Este construită în stil romanic, în formă de navă, cu turnul
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
izvor.// Căci sîntem păstorii turmei/ ai turmei de țîțe și craci»“. La un moment dat, maică -mea, care-și băga nasul peste tot, mi-a descoperit poeziile. Nu mi-a zis nimic, dar eu mi- am dat seama că se umblase în dosarul meu. În plus, nefericirea asta cu „țîțe și craci“ dispăruse. Cred că maică-mea a fost puțin șocată și a luat-o să i-o arate cuiva, probabil vreunui medic psihiatru care să-i spună ce se întîmplă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
vezi ? Oamenii ăștia au avut probleme serioase, de viață și de moarte, și tu vii cu mofturi literare ! ? Ne place și nouă Sorescu cu «M-am îmbol năvit de moarte, într-o zi, cînd m-am născut», dar aici nu umblăm cu texte de-ăstea. Viața - nu vezi ? - e mai dură ca literatura !“. Tipul nu s-a lăsat intimidat. Cel mai nefericit moment din viața lui a fost, într-ade văr, cînd s-a născut, pentru că are o chestie congeni tală la inimă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și un basc cu un țum buruc foarte mare. Altfel, era simpatic și spunea povești drăguțe : „Vă pleacă părinții la servici și voi rămîneți singuri acasă. Vă jucați, vă mai uitați la televizor, vă faceți temele, dar frățiorul mai mic umblă cu chibriturile în camera lui și mai întîi aprinde covorul, apoi și perdeaua și apoi ia casa cu totul foc... Sau părinții voștri pleacă cu mașina la munte, merg ce merg și ajung acolo sus, pe serpentine la Transfăgărășan, și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mașinii și nu mai avea cum să se dea în lături și începea să strige disperat. Îl luai, atunci, din plin ! La un moment dat, ochiră un grup de fete care nu se prinseseră încă de faptul că prin curte umbla mașinuța bușitoare. Se îndreptară spre ele și, cînd ajunseră, le izbiră cum trebuie. Numai că una, care își dăduse seama din vreme, o rupsese la fugă și scăpase nevătămată. Văzînd asta, Cristi se desprinse numaidecît din mașinuță și se luă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
montasem o zgardă din aceea specială, și puricii au găsit de cuviință să migreze de pe el în apartamentul socrilor mei (rămînînd, în continuare, și pe el destui). Altfel, Otto e un băiat liniștit, stă tot timpul în casă și nu umblă după pisici. Are agorafobie - cred că de la ieșirile care se sfîrșeau mereu nefericit - și nu depă șește în ruptul capului pragul apartamentului. De aceea nu umblă după pisici. Are opt ani și, deși nu l-am castrat, e în continuare
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
destui). Altfel, Otto e un băiat liniștit, stă tot timpul în casă și nu umblă după pisici. Are agorafobie - cred că de la ieșirile care se sfîrșeau mereu nefericit - și nu depă șește în ruptul capului pragul apartamentului. De aceea nu umblă după pisici. Are opt ani și, deși nu l-am castrat, e în continuare virgin. Acum, după cum spuneam, e la socri, la Botoșani, unde a rămas dintr-o vară cînd nu mai aveam unde să-l lăsăm. Oamenii sînt singuri
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
este coercitivă, dură și în multe cazuri necruțătoare. Aici nu funcționează pedagogia duhului blândeții, nici permisivitatea, nici mila. Greșelile sunt sancționate prompt și aspru. Dacă, de exemplu, nu îți lucrezi bine pământul pentru că îndrăgești umbra și somnul, atunci mănânci prost, umbli cu pantalonii rupți în fund și privești cu jind la cei ce au belșug pe masă și avuție în casă. Sau, dacă la vremea școlii primare și gimnaziale ai preferat jocul și trândăveala, iar școala ai abandonat-o, înseamnă că
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
sunt neuitate. La unsprezece ani, el devenea elev al prestigiosului Liceu Național. Relatare pe cinci pagini de fină notație psihologică anticipând pe Sadoveanu din Anii de ucenicie mai mic cu șase ani -, discipol al aceluiași liceu. "Cum trebuie oare să umble cineva cu lucrul acesta delicat și fragil", care este sufletul copilului? Internat câțiva ani într-un "Pensionnat de garçons Amédée Weitzecker" denominativ relevând ambianța franceză -, până când familia se instalează în Iași, preadolescentul se simte stingher. La acel "admirabil "Liceu Național
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de caiete, de borcane cu dulceață, el a dus cândva imponderabila sarcină a tristețelor, a bucuriilor, a visurilor și a iluziilor mele... Călătoria aceasta a fost totuși una din cele mai frumoase din câte am făcut vreodată. Pân-atunci nu umblasem decât cu trăsura, pe drumuri de țară și pe drumuri de munte; căci Piatra nu dobândise calea sa ferată decât de prea puțin timp. Fusesem la Târgul Neamțului, la Roman, la Bicaz, la Bălțătești, la mănăstiri, dar niciodată cu trenul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
lucruri esențiale, bunăoară sufletul copilului și legile lui. Se pare c-ar exista pe lume educatori care nu și-au pus niciodată întrebările aceste: Ce e sufletul copilului? E oare el altfel decât sufletul omului matur? Cum trebuie oare să umble cineva cu lucrul acesta delicat și fragil? Căci un suflet de copil e în adevăr un lucru delicat și fragil... Fiindcă nimeni nu m-a învățat să iubesc lucrurile care formau obiectul datoriilor mele școlare, fiindcă toată lumea-mi vorbea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
adresându-se pe cât de uimită pe atât și de amuzată soțului său. N-ai crede că ne găsim la...? Și rosti numele, pe care nu mi-l mai amintesc, al unei localități neînsemnate din Nordul Africei: Mazagran, Meligrah, Gemilah...). Așa umblau și acolo, ți-aduci aminte? liberi... "Non. C'est extraordinaire..." Nu mi-am închipuit un singur moment că explozia aceasta ar fi cuprins în ea cea mai mică răutate sau spirit de ofensă, la adresa noastră. Sunt dimpotrivă sigur că veselia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
timbre de pe toate continentele. Aceste timbre le-am văzut însă mult mai târziu. Până atunci nu am văzut la el decât timbrele care erau în circulație și pe care le adunam și eu. Nici verii mei nu aveau voie să umble la colecția de timbre a tatălui lor. Dacă eram inițiat în colecții de timbre poștale puteam să am o colecție mai mare. Vă întrebați cum? În vacanța de vară când Daniel Ștefan s-a mutat cu toată familia la Reșița
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
săi blureze fața lui Vadim Tudor și să i transforme vorbele în beepuri, când acesta apare la o emisiune încheiată la toți nasturii, cum e considerată cea a Gabrielei Vrânceanu Firea de la Antena 3, unde tribunul spune că Traian Băsescu umblă cu două spitale mobile după el, pentru că nu poate rezista două ore fără să se branșeze la organe artificiale, sau că Mircea Dinescu are un sifilis cronic. Nimeni nu se gândește să-i protejeze măcar pe copii de pornogra fiile
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
avut vreo relație cu vreun bărbat. La un moment dat, am întrebato de ce nu șia găsit și ea pe cineva, iar răspunsul ei a invocat iarăși puterea exemplului: „Ce-ar fi zis cei din sat dacă doamna învățătoare ar fi umblat cu cineva? Nu se putea una ca asta!“ Și, pentru că nu se putea una ca asta, a înfruntat singură greutățile vieții și mizeriile pe care i le făceau comuniștii pentru că soțul îi murise pe frontul de Est. A făcut sacrificii
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
pea ei și a crescut în sondaje. Voiculescu la fel. Trăim întro vreme a cacealmalei - ceea ce pentru unii mai mult ca sigur că e foarte excitant. (2006) Butaforiile „de calitate“ Secetă mare la televiziuni pe timpul verii, monșer! Prin deșertul ăsta umblând eu, ca soldatul la datorie, dau duminica trecută peste emisiunea Zigzag cu Ion Cristoiu, de la Antena 2. (Nu, nu am descoperito acum, o știu de mult, dar niciodată nu am rezistat să mă uit la ea mai mult de un
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Șase. Nu știu din ce rațiune, cineva a vrut să facă din umilul consilier Cristian Popescu un supererou. Superman sau Batman nu putea fi pentru că nul ajuta fizicul (și, pe de altă parte, ar fi fost și destul de dificil să umble pe stradă cu mantie sau mascat), așa că, dacă tot trebuia să poarte un nume, iau spus Piedone. Dar masca sau mantia sunt, până la urmă, accesorii ne semnificative pentru un astfel de personaj. Cel mai important lucru, fără de care nici un supererou
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
nimic de la muntele său. El Își Împinge stînca fără să mai spere nimic pentru că nu-și mai amintește nimic. O apatie de acest gen trebuie că era Întipărită pe fețele puținilor locuitori care, În perioada de disoluție a imperiului roman, umblau prin Roma, Într-un oraș, cum s-a spus, mult prea mare pentru ei, plin de monumente și ruine pe care nu le puteau Înțelege și, de aceea, nici apăra. SÎnt convins că dimineața m-ar prinde măcinînd aceleași gînduri
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mării. E și singurul loc unde el poate deosebi bucuria de durere și unde se teme de necunoscut. Aici aroganța se destramă și sîngerează o tristețe nelămurită. Călcîiul Îl va costa viața pe Ahile, dar gloria sa adevărată e să umble ca și cum ar fi și acolo invulnerabil. De abia din acest moment Începe eroismul său; după ce vom afla că vitejia triumfă asupra părții din el care Îl va omorî Acum, Ahile nu mai e o statuie nepăsătoare, ci un om viu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
sînt, de ce mă aflu aici, și de ce coboară asupra mea vulturul. Atunci n-ar mai avea nevoie să mă țină legat În lanțuri de stîncă. M-ar putea elibera, deoarece aș rămîne robul indiferenței mele, lîngă un vultur inexplicabil. Aș umbla ducîndu-mi stînca peste tot... Dar vulturul Îmi rupe rana abia Închisă. Și Îmi aduce aminte din nou: eu sînt cel care am furat din Olimp focul! Aș fi putut să fac asta și pe urmă să le cer zeilor iertare
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
doar l-am văzut pe Dionysos strîngînd În pumn un bulgăre de țărînă În care sîngele era amestecat cu lumina. Dar atunci n-am Înțeles gestul lui. Iar acum, soarele acesta În amurg Îmi umple parcă mîinile de sînge. Și umblu iarăși cu sîngele Himerei pe mîini. Mi le frec cu nisip, dar sîngele nu se curăță. Nisipul nu uită decît ceea ce vrea el. Ar fi trebuit să știu acest lucru cînd eram tînăr. Acum sînt bătrîn și sînt prea obosit
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
acestui moment? Nu, nu se poate, mi-am spus mereu cît am stat pe insula Lemnos...) Așadar, chiar dacă Heracles este un semizeu, muncile lui aparțin unui om care sîngerează, schimbă lucrurile prin efort, nu numindu-le altfel. Pe urmele lui umblăm printr-o lume de zei, dar făcută astfel Încît omul poate transforma pămîntul Într-un paradis. Heracles alungă monștrii sau Îi ucide, după care se odihnește sprijinit În măciuca sa acoperită În parte de pielea leului din Nemeea și ținînd
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pedepsit astfel ar Înțelege ce Înseamnă să deschizi ochii și să nu vezi nimic viu În jur... pustiu, fluturi de piatră, păsări de piatră, animale de piatră, oameni de piatră, o, cum mi-aș dori ochii tulburi ai lupului Lycaon... Umblu cu speranța că Într-o zi voi Întîlni pe cineva care să nu se Înfricoșeze de mine și de singurătatea mea. Dar aș implora-o În zadar pe Atena. Ochii ei vineți nu cunosc mila. Nu mă pot apropia de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]