122,471 matches
-
deținut și funcția de prim-ministru al Uniunii Sovietice. Ideologia marxist-leninistă ca interpretare a lui Stalin este adeseori numită și stalinism. Sub Stalin, care a înlocuit Noua Politică Economică (NEP) cu planurile cincinale, (introduse în 1928) și agricultura individuală cu agricultura cooperatistă, Uniunea Sovietică a fost transformată dintr-o societate țărănească într-o mare putere industrială mondială la sfârșitul celui de-al patrulea deceniu, țara sa devenind a doua putere economică din lume. Agricultura sovietică, care a fost exploatată pentru finanțarea
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
introduse în 1928) și agricultura individuală cu agricultura cooperatistă, Uniunea Sovietică a fost transformată dintr-o societate țărănească într-o mare putere industrială mondială la sfârșitul celui de-al patrulea deceniu, țara sa devenind a doua putere economică din lume. Agricultura sovietică, care a fost exploatată pentru finanțarea industrializării, a continuat să fie subdezvoltată pe toată durata deceniului. Colectivizarea a trebuit sa facă față opoziției generalizate a chiaburilor, în fapt, cei mai harnici și gospodari oameni ai satelor, având ca rezultat
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
limitată a pieței în contextul economiei socialiste, a fost înlocuită cu un plan cincinal hotărât de la centru, la sfârșitul celui de-al treilea deceniu. Acesta presupunea un program extrem de ambițios de industrializare forțată, ghidată de stat, și de colectivizare a agriculturii. În ciuda poticnelilor și greșelilor de început, primele două planuri cincinale au dus la o rapidă industrializare, pornind de la o bază economică foarte scăzută. Uniunea Sovietică, catalogată în general ca cea mai săracă națiune din Europa în 1922, se industrializa acum
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
reală. Era, în primul rând, cazul muncii aproape gratuite a prizonierilor din lagărele de muncă. Iar în al doilea rând, erau frecventele "mobilizări" ale comuniștilor și ale membrilor de Komsomol pentru diferite proiecte de construcție. Regimul lui Stalin a colectivizat agricultura. Teoria care justifica colectivizarea era aceea că se vor înlocui fermele mici, nemecanizate și ineficiente cu ferme puternic mecanizate, care vor produce recolte cu mult mai multă eficiență. Colectivizarea a însemnat schimbări sociale dramatice, de o amploare nemaivăzută de la abolirea
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
britanic în 1961 pentru a forma "Republica Federală a Camerunului". A fost redenumită "Republica Unită a Camerunului" în 1972, și "Republica Camerun" în 1984. Față de alte state africane, Camerunul se bucură de o relativă stabilitate politică și socială, permițând dezvoltarea agriculturii, drumurilor și căilor ferate, precum și a unei puternice industrii petroliere. În ciuda unor reforme politice, puterea rămâne totuși în mâinile unei oligarhii etnice. "Articol principal: Istoria Camerunului" Primii locuitori ai Camerunului au fost pigmeii Baka. Ei au fost aproape în totalitate
Camerun () [Corola-website/Science/298083_a_299412]
-
Niger, în timp ce Logone curge spre nord în Lacul Ciad. Doar o parte a Lacului Ciad aparține Camerunului. Restul aparține Ciadului, Nigeriei și Nigerului. Suprafața lacului variază în funcție de precipitațiile de sezon. În general, resursele naturale ale Camerunului sunt mai degrabă potrivite agriculturii și industriei forestiere decât industriei. Solurile și climatul din sud încurajează cultivarea extensivă a culturilor de cacao, cafea și banane. În nord, condițiile naturale favorizează culturile de bumbac și arahide. Pădurea tropicală dinspre sud are mari rezerve de cherestea, dar
Camerun () [Corola-website/Science/298083_a_299412]
-
și datoria externă. Cu toate acestea, datorită resurselor sale de petrol și condițiilor agricole favorabile, Camerun are în continuare una dintre cele mai puternice economii din Africa subsahariană. În ciuda unei urbanizări accelerate, cea mai importantă activitate economică în Camerun rămâne agricultura de subzistență, care antrenează practic întreaga populație rurală. "Articol principal: Demografia Camerunului" Profilul demografic al Camerunului este format de circa 250 de grupuri etnice distincte, care ar putea fi clasificate în cinci mari grupuri regional-culturale: "Articol principal: Cultura Camerunului" Triburile
Camerun () [Corola-website/Science/298083_a_299412]
-
de creștere de 6,4%. Economia cambodgiană are însă nevoie de sprijin, în condițiile în care 50% din populație este sub 21 de ani, fiind localizată în zonele rurale. Majoritatea satelor cambodgiene nu au nici măcar infrastructura de bază. Sectoare economice: agricultură:35%; industrie:30%; servicii: 35% Rata șomajului este de 2,5%. Forța activă de 7 milioane. Produse exportate: haine, lemn, cauciuc, orez, pește, tutun, încălțăminte. În 2006, turiștii străini au depășit 1,7 milioane iar în 2007 au fost 2
Cambodgia () [Corola-website/Science/298082_a_299411]
-
administrație, învățământ și afaceri și vorbită ca primă limbă de 30 % din locuitori), Quechua și aymara. Bolivia este una din cele mai sărace națiuni din America de Sud, cu o adâncă prăpastie între elita bogată și miile de țărani care practică o agricultură de subzistență pe majoritatea ținuturilor înalte, sterile, din jurul La Pazului. Începând cu 1985 s-au luat măsuri de reducere a cheltuielilor guvernamentale și de liberalizare a comerțului, astfel că a început o perioadă dificilă de restructurări. Creșterea economică actuală este
Bolivia () [Corola-website/Science/298079_a_299408]
-
Alte ramuri includ industria alimentară și în special pe cea producătoare de cafea, industria textilă și a lemnului, a confecțiilor, tutunului și artizanatul. Industria ilicită de droguri (există plantații de coca din care se obține cocaina) furnizează 15 % din venituri. Agricultura (inclusiv fondul forestier și piscicol) furnizează 21 % din PIB. Principalele culturi sunt: cafeaua, coca, bumbacul, porumbul, trestia de zahăr, orezul, cartoful, lemnul. Resursele provenite din agricultură sunt suficiente pentru a asigura alimentarea populației. Bolivia exportă metale, hidrocarburi, cafea, soia, zahăr
Bolivia () [Corola-website/Science/298079_a_299408]
-
droguri (există plantații de coca din care se obține cocaina) furnizează 15 % din venituri. Agricultura (inclusiv fondul forestier și piscicol) furnizează 21 % din PIB. Principalele culturi sunt: cafeaua, coca, bumbacul, porumbul, trestia de zahăr, orezul, cartoful, lemnul. Resursele provenite din agricultură sunt suficiente pentru a asigura alimentarea populației. Bolivia exportă metale, hidrocarburi, cafea, soia, zahăr și lemn, în principal în Argentina, SUA, Marea Britanie, Peru și Brazilia, importând alimente, petrol și bunuri de consum din SUA, Brazilia, Japonia, Argentina, Germania și Chile
Bolivia () [Corola-website/Science/298079_a_299408]
-
Țara oamenilor integri". Independența față de Franța a venit în 1960. Instabilitatea guvernamentală dintre anii 1970 și 1980 a fost urmată de alegeri democrate în anii 1990 la care au participat mai multe partide. Câteva sute de mii de muncitori din agricultură migrează spre sud în fiecare an în Côte d'Ivoire și Ghana în căutarea locurilor de muncă. Locuitorii din sunt cunoscuți că Burkinabé (pronunțat /bɚˈkiːnəbeɪ/ burr-KEE-na-bay). "Articol principal: Istoria Burkinei Fâso" Până la venirea francezilor în zonă, istoria Burkinei Fâso este
Burkina Faso () [Corola-website/Science/298081_a_299410]
-
octombrie. Râurile, care în majoritate curg spre sud în Ghana nu sunt navigabile, iar statul nu are ieșire la mare. "Articol principal: Economia Burkinei Fâso" Burkina Fâso este o țară săracă, predominant agrara, având peste 85% din populatie lucrând în agricultură și cultivând doar 10% din suprafața. Restul suprafețelor sunt alcătuite din pășuni și păduri, iar în subsol s-au descoperit minerale (nichel, mangan, plumb, fosfați). Cu toate acestea dezvoltarea industrială este strâns legată de agricultură. Burkina Fâso se confruntă cu
Burkina Faso () [Corola-website/Science/298081_a_299410]
-
85% din populatie lucrând în agricultură și cultivând doar 10% din suprafața. Restul suprafețelor sunt alcătuite din pășuni și păduri, iar în subsol s-au descoperit minerale (nichel, mangan, plumb, fosfați). Cu toate acestea dezvoltarea industrială este strâns legată de agricultură. Burkina Fâso se confruntă cu problema a șomajului, peste 3 milioane de locuitori căutându-și de lucru în Coasta de Fildeș. "Articol principal: Demografia Burkinei Fâso" Populația Burkinei Fâso are o medie de vârstă de sub 17 ani, cu o speranță
Burkina Faso () [Corola-website/Science/298081_a_299410]
-
și Cotonou. Nordul țării cuprinde în cea mai mare parte savană și podișuri semiaride. Clima în Benin este caldă și umedă, cu precipitații relativ reduse, deși există două anotimpuri ploioase (aprilie-iulie și septembrie-noiembrie). Economia Beninului rămâne subdezvoltată și dependentă de agricultura de subzistență, cultura bumbacului, și comerțul regional. Creșterea economică s-a stabilizat la aproximativ 5% în ultimii șase ani, dar explozia demografică a anulat cea mai mare parte a acestui progres. Inflația a scăzut în ultimii ani. Pentru a mări
Benin () [Corola-website/Science/298077_a_299406]
-
mai mult accent pe turism, să faciliteze dezvoltarea de noi sisteme de procesare a alimentelor și produselor agricole, și să încurajeze tehnologii moderne de comunicație. Politica de privatizare din 2001 ar trebui să continue îm domeniile telecomunicațiilor, apei, electricității și agriculturii. Clubul de la Paris și creditorii bilaterali au detensionat situația datoriilor externe, în același timp îndemnând la accelerarea reformelor structurale. Parlamentul Beninului are de 83 de locuri și se numește Adunarea Națională ("Assemblée Nationale"), pentru care se țin alegeri la fiecare
Benin () [Corola-website/Science/298077_a_299406]
-
și costurilor mari de transport. Cu toate că libertatea exprimării este apărată de constituție, guvernul a interzis în mod regulat acest drept și la sfârșitul lui 2006 s-au semnalat unele acte de cenzurare a mass-mediei. Tradițional economia Ciadului se bazează pe agricultură, peste 85% din populația de astăzi fiind ocupată în acest sector economic. Principalele produse agricole sunt bumbacul, guma arabică, sorgul, trestia de zahăr și tutunul. Animalele crescute frecvent sunt bovine, caprine, ovine și cameline. O timidă producție de țiței a
Ciad () [Corola-website/Science/298087_a_299416]
-
0,13% mozaici. 8,3% chilieni se declară atei sau agnostici. Conform ultimului recensământ, 13 090 113 chilieni sunt rezidenți în zonele urbane, reprezentând 86,59% din populația națională. Doar 13,41% locuiește în zona rurală. Aici, ocupațiile principale sunt agricultura și zootehnia, concentrate fiind în zona centru și sud a țării, în Maule (33,59%), în Araucanía (32,33%) și Los Lagos (31,56%). Regiunile cu grad mare de urbanizare sunt situate în zonele extreme ale țării: Tarapacá (94,06
Chile () [Corola-website/Science/298085_a_299414]
-
în partea de nord, fiind apreciat de turiștii străini pentru arhitectura incașă, Lacul Higland, Valea Lunii, Munții Anzi (cu stațiunile de sporturi de iarnă) și stațiunile de pe litoralul de la Oceanul Pacific. Insula Paștelui reprezintă un important punct de atracție pentru străini. Agricultura și creșterea vitelor sunt principalele activități ale sectorului, concentrate în zona centru-sud a țării. Exportul fructelor și legumelor ating cote istorice datorită deschiderii către piețele europene și asiatice, începând cu 1990. În Chile se înregistrează o creștere exponențială în piscicultură
Chile () [Corola-website/Science/298085_a_299414]
-
permanente, în timp ce judecătorii instanței naționale sunt numiți de către Consiliul de participare socială, pentru un termen de nouă ani. </div> Economia Ecuadorului a depins foarte mult pe exportul de resurse, cum ar fi petrolul, peștele, creveții, lemnul și aurul. În plus, agricultura produce o gamă largă de produse: banane, flori, cafea, cacao, zahăr, fructe tropicale, ulei de palmier, miez de palmier, orez, trandafiri și porumb. Fluctuațiile prețurilor de pe piața mondială pot avea un impact semnificativ pe piața internă. Industria este în mare
Ecuador () [Corola-website/Science/298095_a_299424]
-
doar pentru a crea iluzia de libertate religioasă. Este de tip centralizat, neizbutind să producă îndeajuns de multă hrană și produse de consum pentru cetățeni, fiind bazată pe industria grea (siderurgică, constructoare de mașini, industrie chimică și textilă) și pe agricultură. În cooperativele agricole se cultivă orez, porumb, orz și legume. Statul are bogate resurse subterane de minerale, printre care cărbune, fier și magneziu pe care le exportă în cantități mari în Republica Populară Chineză, cel mai important partener comercial al
Coreea de Nord () [Corola-website/Science/298090_a_299419]
-
cuprinde jumătatea estică a Insulei Mari a Țării de Foc și numeroase insule vecine (ca, de exemplu, Isla de los Estados). Argentina a fost populată înainte de sosirea exploratorilor spanioli. Existau triburi nomade care se ocupau, în special, cu vânatul și agricultura. În februarie 1516, navigatorul spaniol Juan Díaz de Solís, căutând un traseu spre Indiile de Est a acostat în estuarul Rio de la Plata și a revendicat noile teritorii în numele Spaniei. În 1526, un navigator italian, Sebastian Cabot, a oprit în
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
unor imigranți sirieni din provincia La Rioja. Deși puțini ca număr, în mod disproporționat, imigranții englezi au jucat un rol foarte important în construcția statului modern argentinian. Anglo-argentinienii s-au aflat, adesea, în poziții influente în transportul feroviar, industrie și agricultură. Statutul istoric al acestora a fost complicat de reducerea influenței pe care o aveau în economie odată cu regimul Peron și naționalizarea companiilor britanice după 1940, iar, mai recent, de războiul Falklands din 1982. Populația indigenă recunoscută oficial în țară, conform
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
Constituției din 1853, Argentina este o republică federală, condusă de un președinte asistat de un consiliu de miniștri. Puterea legislativă este formată de un congres național constituit din Senat și Camera Deputaților. Economia argentiniană se bazează, în primul rând, pe agricultură, dar, în ultimele decenii, s-a dezvoltat mult industria extractivă (datorită zăcămintelor de cărbune și petrol) și industria manufacturieră (prelucrarea produselor petroliere, textilă, chimică, alimentară). Exportul Argentinei se bazează pe produsele agricole (carne, cereale, lână). Importurile constau în echipamente tehnologice
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
este împădurit. Majoritatea pădurilor se află în centru, est și vest. Herțegovina are o climă mediteraneană mai uscată, cu un relief predominant carstic. Nordul Bosniei (Posavina) conține terenuri agricole fertile de-a lungul râului Sava, în zona practicându-se intensiv agricultură. Aceste zone fac parte din Câmpia Parapanoncă ce se întinde în Croația și Șerbia vecine. Țara are doar 20 kilometri de ieșire la mare, în jurul orașului Neum din cantonul Herțegovina-Neretva. Deși orașul este înconjurat de peninsule croate, conform legislației internaționale
Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/298080_a_299409]