131,726 matches
-
Main sediul Bancii Centrale Europeane. În 1997, Kohl a primit Premiul Viziune pentru Europa prin eforturile sale de unificare a Europei. La finalul anilor '90, popularitatea lui Kohl a scăzut din cauza creșterii șomajului. Acesta a fost învins la limită în alegerile federale din 1998 de către Prim-ministrul din Saxonia Inferioară, Gerhard Schröder. a continuat drumul reconcilierii franco-germane începute de cancelarul german Konrad Adenauer și de președintele francez Charles de Gaulle. La 22 septembrie 1984, a avut loc o întâlnire între cancelarul Kohl
Helmut Kohl () [Corola-website/Science/302102_a_303431]
-
Societății. Fiecare stat putea avea până la 3 reprezentanți și un singur vot. Adunarea se întrunea la Geneva, iar după primele sesiuni din 1920, următoarele sesiuni se desfășurau în septembrie, o dată pe an. Funcțiile speciale ale Adunării cuprindeau admiterea noilor membri, alegerile periodice ale membrilor non-permanenți ai Consiliului, alegerile cu Consiliul judecătorilor Curții Permanente și controlul bugetului. În practică, Adunarea devenise forța de coordonare generală a activității Societății. Consiliul Societății funcționa ca un organ executiv care controla activitatea Adunării. Consiliul era compus
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
reprezentanți și un singur vot. Adunarea se întrunea la Geneva, iar după primele sesiuni din 1920, următoarele sesiuni se desfășurau în septembrie, o dată pe an. Funcțiile speciale ale Adunării cuprindeau admiterea noilor membri, alegerile periodice ale membrilor non-permanenți ai Consiliului, alegerile cu Consiliul judecătorilor Curții Permanente și controlul bugetului. În practică, Adunarea devenise forța de coordonare generală a activității Societății. Consiliul Societății funcționa ca un organ executiv care controla activitatea Adunării. Consiliul era compus din reprezentații principalelor puteri aliate (Marea Britanie, Franța
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
creat "Confederația partidele socialiste ale Comunității Europene". Congresul a adoptat, de asemenea, o rezoluție privind politica socială, inclusiv dreptul la muncă, securitatea socială , democrația și egalitata în economia europeană. În 1978, Confederația Partidelor Socialiste a adoptat primul Manifest Comun pntru alegeri. Acesta s-a axat pe mai multe obiective, printre care cele mai importante fiind asigurarea dreptul la muncă decentă, lupta contra poluării, abolirea discriminării, protecția consumatorilor și promovarea păcii, a drepturilor omului și a libertăților civile. Congresul de la Luxemburg din
Partidul Socialiștilor Europeni () [Corola-website/Science/302111_a_303440]
-
mod democratic printr-un PEȘ prezidențiale primar au loc în ianuarie 2014. Partidul Socialist European (PSE) își organizează următorul Congres la București pe 28 și 29 septembrie 2012. Aceste congrese sunt organizate la doi ani și jumătate, o dată în anul alegerilor europene și o dată la jumatatea mandatului. Congresul de la București din septembrie urmărește să aleagă un nou lider și să pregătească alegerile europene din 2014. Acest congres urmează, de asemenea, să adopte un proces prezentat de socialiști ca fiind "mai democratic
Partidul Socialiștilor Europeni () [Corola-website/Science/302111_a_303440]
-
București pe 28 și 29 septembrie 2012. Aceste congrese sunt organizate la doi ani și jumătate, o dată în anul alegerilor europene și o dată la jumatatea mandatului. Congresul de la București din septembrie urmărește să aleagă un nou lider și să pregătească alegerile europene din 2014. Acest congres urmează, de asemenea, să adopte un proces prezentat de socialiști ca fiind "mai democratic și mai transparent" pentru alegerea candidatului acestora la Președinția Comisiei Europene în 2014. Socialiștii speră să îi poată succedă lui Jose
Partidul Socialiștilor Europeni () [Corola-website/Science/302111_a_303440]
-
jumatatea mandatului. Congresul de la București din septembrie urmărește să aleagă un nou lider și să pregătească alegerile europene din 2014. Acest congres urmează, de asemenea, să adopte un proces prezentat de socialiști ca fiind "mai democratic și mai transparent" pentru alegerea candidatului acestora la Președinția Comisiei Europene în 2014. Socialiștii speră să îi poată succedă lui Jose Luis Barroso beneficiind de eșecul dreptelor europene de a scoate Europa din criză. Organizare acest congres la București, după alegeri extrem de contestate în România
Partidul Socialiștilor Europeni () [Corola-website/Science/302111_a_303440]
-
și mai transparent" pentru alegerea candidatului acestora la Președinția Comisiei Europene în 2014. Socialiștii speră să îi poată succedă lui Jose Luis Barroso beneficiind de eșecul dreptelor europene de a scoate Europa din criză. Organizare acest congres la București, după alegeri extrem de contestate în România este destul de controversat.
Partidul Socialiștilor Europeni () [Corola-website/Science/302111_a_303440]
-
non gubernat"" ("Regele domnește dar nu guvernează"). Federația avea un parlament, "Seimul", ca și un "Senat" și un rege ales. Regele a fost obligat să respecte drepturile cetățenești specificate în Articolele Henriciene ca și în "pacta conventa" negociate în momentul alegerilor. Puterea monarhului era limitată în favoarea clasei nobililor. Fiecare nou nou rege trebuia să fie de acord cu "Articolele Henriciene", care erau baza sistemului politic polonez, (care includea garanții nemaiîntâlnite pentru libertățile religioase). De-a lungul timpului, "Articolele Henriciene" au fost
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
acord cu "Articolele Henriciene", care erau baza sistemului politic polonez, (care includea garanții nemaiîntâlnite pentru libertățile religioase). De-a lungul timpului, "Articolele Henriciene" au fost unite în "pacta conventa", angajamente specifice pe care și le lua regele ales. Din momentul alegerii, regele era efectiv partenerul aristocrației și era permanent supervizat de senatori. Fundamentul federației, "Libertatea de Aur" (în limba poloneză "Złota Wolność", un termen folosit din 1573), includea: Provinciile federației se bucurau de o largă autonomie. Fiecare voievodat avea propriul său
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
senatori. Fundamentul federației, "Libertatea de Aur" (în limba poloneză "Złota Wolność", un termen folosit din 1573), includea: Provinciile federației se bucurau de o largă autonomie. Fiecare voievodat avea propriul său parlament (sejmik), care era investit cu o mare putere, inclusiv alegerea posełilor (deputaților) pentru Seimul național și conferirea anumitor drepturi și instrucțiuni politice de vot. Marele Ducat al Lituaniei avea propria armată, buget și instituții de conducere. Libertatea de Aur a creat un stat care era neobișnuit pentru acea vreme. Poate
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
dispărut de pe scena țarii în 1572, echilibrul fragil în care se afla Uniunea a început să se distrugă. Puterea a început să treacă de la guvernul central în mâinile nobililor. În momentele în care aveau posibilitatea să-și manifeste preferințele pentru alegerea unui nou rege, șleahticii alegeau mai degrabă candidați străini, care nu ar fi fondat o altă dinastie puternică. Această politică a dus la alegerea în fruntea statului ori a unor regi total incapabili sau în veșnic conflict cu nobilii. Mai
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
guvernul central în mâinile nobililor. În momentele în care aveau posibilitatea să-și manifeste preferințele pentru alegerea unui nou rege, șleahticii alegeau mai degrabă candidați străini, care nu ar fi fondat o altă dinastie puternică. Această politică a dus la alegerea în fruntea statului ori a unor regi total incapabili sau în veșnic conflict cu nobilii. Mai mult, în afara unor excepții notabile ca cea a principelui transilvănean Ștefan Bathory (1576-1586), regii de origine străină erau înclinați să subordoneze interesele Uniunii statale
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
atras simpatia universală a moldovenilor. La 3 septembrie 1990, Mircea Snegur este numit președinte al RSS Moldova de către Sovietul Suprem al acestei republici. De la 3 septembrie 1990 deține funcția de Președinte al Republicii Moldova, până la 1 decembrie 1996, când a pierdut alegerile în fața lui Petru Lucinschi. Fost activist al Partidului Comunist, Snegur a susținut proclamarea independenței Republicii Moldova și a acționat pentru recunoașterea noului stat de către Occident. La 27 august 1991, Parlamentul adoptă Declarația de Independentă prin care Rep. Moldova este proclamată „stat
Mircea Snegur () [Corola-website/Science/302112_a_303441]
-
că independența Rep. Moldova a fost pregătită de clasa politică, de intelectualitatea și de întreg poporul cu mult înainte de puciul de la Moscova. "Procesul de dobândire a independenței a pornit de la proclamarea limbii române drept limba de stat, în 1989, de la alegerile democratice din 1990 și de la declararea suveranității. Mai mult, Chișinăul era împotriva referendumului anunțat de Mihail Gorbaciov, în care cetățenii trebuiau să se pronunțe asupra păstrării Uniunii Sovietice. Am fost unica republică care a boicotat acest referendum, ceea ce însemna clar
Mircea Snegur () [Corola-website/Science/302112_a_303441]
-
Rus, Ucrainean, Găgăuz sau Bulgar"". Această poziție l-a determinat să se declare potrivnic reunificării imediate cu România, și a dus la separarea sa de Frontul Popular în octombrie 1991 și la decizia sa de a candida ca independent în alegerile prezidențiale de la 8 decembrie 1991. Neavând oponenți, el a câștigat cu un procent de 98,17% din voturi, cu toate eforturile Frontului Popular de a boicota alegerile. De asemenea, alegerile au fost boicotate și de autoritățile separatiste din stânga Nistrului. În
Mircea Snegur () [Corola-website/Science/302112_a_303441]
-
în octombrie 1991 și la decizia sa de a candida ca independent în alegerile prezidențiale de la 8 decembrie 1991. Neavând oponenți, el a câștigat cu un procent de 98,17% din voturi, cu toate eforturile Frontului Popular de a boicota alegerile. De asemenea, alegerile au fost boicotate și de autoritățile separatiste din stânga Nistrului. În decembrie 1991, președintele Mircea Snegur semnează actul prin care Republica Moldova devine stat membru (fondator) al Comunității Statelor Independente (CSI). La 2 martie 1992 Republica Moldova devine membră cu
Mircea Snegur () [Corola-website/Science/302112_a_303441]
-
și la decizia sa de a candida ca independent în alegerile prezidențiale de la 8 decembrie 1991. Neavând oponenți, el a câștigat cu un procent de 98,17% din voturi, cu toate eforturile Frontului Popular de a boicota alegerile. De asemenea, alegerile au fost boicotate și de autoritățile separatiste din stânga Nistrului. În decembrie 1991, președintele Mircea Snegur semnează actul prin care Republica Moldova devine stat membru (fondator) al Comunității Statelor Independente (CSI). La 2 martie 1992 Republica Moldova devine membră cu drepturi depline al
Mircea Snegur () [Corola-website/Science/302112_a_303441]
-
Elțîn. Din păcate, cu toate eforturile autorităților moldovene, Transnistria și orașul Tighina continuă să se afle sub controlul autorităților separatiste de la Tiraspol. Unul dintre motivele acestei situații o constituie staționarea în regiunea transnistreană a Armatei a XIV-a ruse. La alegerile parlamentare din februarie 1994, și la cele locale din aprilie 1995 Partidul Democrat Agrar din Moldova (PDAM), sprijinit de președintele Snegur, membru al acestei formațiuni, a obținut împreună cu aliații săi o victorie confortabilă. Noua majoritate parlamentară a adoptat la 29
Mircea Snegur () [Corola-website/Science/302112_a_303441]
-
august 1995 Mircea Snegur a fost ales președinte al Partidului Renașterii și Concilierii din Republica Moldova, care a fost înființat de către susținătorii săi. Cu această formațiune, dar și cu sprijinul unei largi alianțe a partidelor de opoziție, Mircea Snegur candidează la alegerile prezidențiale din 17 noiembrie 1996, avându-i ca principali contracandidați pe premierul Andrei Sangheli și pe președintele Parlamentului, Petru Lucinschi. În primul tur de scrutin, desfășurat la 17 noiembrie 1996, Mircea Snegur se clasează pe primul loc cu 38,75
Mircea Snegur () [Corola-website/Science/302112_a_303441]
-
17 noiembrie 1996, Mircea Snegur se clasează pe primul loc cu 38,75% din voturi, urmat de către președintele Parlamentului, Petru Lucinschi cu 27,66% din voturi. Totuși, Lucinschi a câștigat cu 54,02% din voturi în turul al doilea al alegerilor prezidențiale din 1 decembrie 1996, în fața lui Mircea Snegur, beneficiind de susținerea forțelor de centru și de stânga. La 15 ianuarie 1997, Mircea Snegur cedează oficial puterea noului președinte ales al Republicii Moldova, Petru Lucinschi. Experimentul primului șef de stat, Mircea
Mircea Snegur () [Corola-website/Science/302112_a_303441]
-
Republicii Moldova, Petru Lucinschi. Experimentul primului șef de stat, Mircea Snegur, de a înființa un partid politic puternic a fost soldat cu eșec. Partidul Renașterii și Concilierii, pe care l-a constituit Snegur, a intrat în zona partidelor neparlamentare, odată cu pierderea alegerilor prezidențiale și a pârgiilor administrative de influență asupra electoratului. La alegerile parlamentare din 22 martie 1998, Partidul Renașterii și Concilierii din Moldova a participat în componența Blocului Electoral "Convenția Democrată din Moldova". La alegerile parlamentare de la 25 februarie 2001, Partidul
Mircea Snegur () [Corola-website/Science/302112_a_303441]
-
a înființa un partid politic puternic a fost soldat cu eșec. Partidul Renașterii și Concilierii, pe care l-a constituit Snegur, a intrat în zona partidelor neparlamentare, odată cu pierderea alegerilor prezidențiale și a pârgiilor administrative de influență asupra electoratului. La alegerile parlamentare din 22 martie 1998, Partidul Renașterii și Concilierii din Moldova a participat în componența Blocului Electoral "Convenția Democrată din Moldova". La alegerile parlamentare de la 25 februarie 2001, Partidul Renașterii și Concilierii a obținut 5.79% de voturi (91 894
Mircea Snegur () [Corola-website/Science/302112_a_303441]
-
în zona partidelor neparlamentare, odată cu pierderea alegerilor prezidențiale și a pârgiilor administrative de influență asupra electoratului. La alegerile parlamentare din 22 martie 1998, Partidul Renașterii și Concilierii din Moldova a participat în componența Blocului Electoral "Convenția Democrată din Moldova". La alegerile parlamentare de la 25 februarie 2001, Partidul Renașterii și Concilierii a obținut 5.79% de voturi (91 894 de voturi) ceea ce nu i-a permis să depășească pragul electoral de 6%. În dorința de a crea o formațiune politică puternică, capabilă
Mircea Snegur () [Corola-website/Science/302112_a_303441]
-
Independenților din Republica Moldova (AIRM), s-a format Partidul Alianța "Moldova Noastră". În ziua constituirii sale, la PAMN a aderat Partidul Democrat-Popular din Moldova. Președinte al noului partid, a fost ales Serafim Urechean, pe atunci primarul general al municipiului Chișinău. În cadrul alegerilor parlamentare din 6 martie 2005 a mers împreună cu Partidul Democrat din Moldova (PDM) al lui Dumitru Diacov și cu Partidul Social-Liberal (PSL) în cadrul Blocului "Moldova Democrată", obținând 23 mandate de deputat (dintr-un număr de 34 mandate obținute de întregul
Mircea Snegur () [Corola-website/Science/302112_a_303441]