14,879 matches
-
DAN, Pavel (3.IX.1907, Tritenii de Sus, j. Cluj - 2.VIII.1937, Cluj), prozator. Este fiul Nastasiei (n. Tescariu) și al lui Simion Dan, țărani. Începe în 1914 învățătura în localitatea natală, iar din 1919 este licean la Turda. Aici este remarcat și stimulat de profesorul Teodor Murășanu, care îi va publica din primele scrieri în „Pagini literare”, după ce D. debutase la Cluj, în 1930, în revista lui Victor
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
de răspândirea culturii în limba română. D.-L. este alcătuitor și traducător de manuale și cărți de cult (Octoih sau Catavasier, Buda, 1826, reeditat în 1829 și 1846; Viața domnului Isus Hristos... acum întâia oară din Sfânta Scriptură tradusă și cu învățături moralicești întocmită, 1831; Tâlcuiala evangheliilor, Buda, 1835; Epistolariul românesc, 1841), al unui îndreptar ortografic (Ortografia sau dreapta scrisoare pentru îndreptarea scriitorilor limbii române, 1818) și al unei gramatici. Gramatica românească pentru îndreptarea tinerilor (1822), una dintre primele gramatici românești, depășește
DIACONOVICI-LOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286749_a_288078]
-
parte. Fiul lui Dumnezeu. Fiul Omului (I-III, 1942-1943) aduce o schimbare atât în metodă, cât și în preocupări. D. se arată aici capabil să atribuie cercetării strict științifice o nouă perspectivă, străbătută de fiorul credinței. Viața lui Iisus și învățăturile Sale sunt redescoperite de un comentator care adesea ezită între adevărul Cărților Sfinte și propriile îndoieli. Tentativa se dovedește temerară, și rezultatele o situează între contribuțiile, pe această temă, de neocolit. SCRIERI: Galeria oamenilor politici, București, 1935; ed. București, 1991
DIAMANDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286759_a_288088]
-
fost un scriitor popular, mai ales datorită stilului său vioi, clar și accesibil. Era un colaborator apreciat al publicațiilor epocii: „Albina românească”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Dacia literară”, „Curierul românesc”, „Curier de ambe sexe”, „Propășirea”, „Zimbrul”, „Almanah pentru învățătură și petrecere”, „România literară”, „Revista română”. Poeziile lui, cu accent patriotic, satiric sau meditativ, sunt lipsite de pretenții. O comedie originală, nesemnată și netipărită, compusă prin anii 1835-1840, îl poate așeza pe autor printre primii noștri dramaturgi. Consacrat ca fabulist
DONICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286829_a_288158]
-
doftoricit și descântat, aveau o situație materială bună. D. urmează la o școală primară din Fălticeni patru clase, absolvite în anul 1892, când devine elev la gimnaziu și coleg de clasă cu E. Lovinescu. După un an renunță însă la învățătură și va fi, pentru puțină vreme, „scriitor” la primărie, apoi la percepție sau slujitor la un boier pe valea Șomuzului. Mihail Sadoveanu, încă de atunci unul dintre prietenii săi, îi va născoci numele literar. În 1897 pleacă la București, având
DRAGOSLAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286860_a_288189]
-
devreme, și acela prelucrare a ideii din După melci de Ion Barbu. Numai că D. găsește justificarea sacrificiului: „Și-aduc primăvara mai devreme/ pomii aceștia nebuni”. Amnios (1977) reunește poeme în versuri și poeme în proză. Este o „carte de învățătură pentru fiul meu Andrei”. Mama îi prezintă și îi făgăduiește lumea fiului încă nenăscut, prunc plutind în lichid amniotic ca într-o mare de lacrimi: „Nu vei fi niciodată mai aproape de mine ca acum, când nu pierd nici o mișcare a
DRAGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
, publicație care a apărut la București, între 1914 și 1933, cu subtitlul, foarte amplu, echivalent unui program, „Foaie pentru ridicarea poporului. Stând la îndemâna tuturor ce au de spus un cuvânt cinstit pentru învățătura neamului românesc în viața de toate zilele. Satul mai mult decât Statul. Un neam, un suflet și un hotar.” Director este Simion Mehedinți (Soveja). Dorește să fie o revistă independentă de orice orientare politică, „a poporului românesc, nu a partidelor
DUMINICA POPORULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286903_a_288232]
-
în orașul de pe Someș făcând și studii universitare. Este profesor, pentru scurt timp, la Școala Normală din București, profesor și director al Școlii Normale din Turnu Severin, profesor la Azilul „Elena Doamna” din București, la Școala Normală a Societății pentru Învățătura Poporului Român, din 1884 fiind și profesor suplinitor de limba română la Școala Normală; în 1893, primește numirea de profesor definitiv. În anul 1918, se retrage de la Școala Normală de Fete „Elena Doamna”, iar în 1921, de la Școala Normală de
DULFU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286896_a_288225]
-
1887; Etica sau morala filosofică, București, 1889; Noțiuni de estetică, București, 1891; Isprăvile lui Păcală. Epopee poporală în 24 cânturi, cu ilustrații de Jiquidi și Hlavsa, București, 1894; ed. București, 1907; Legenda țiganilor, cu ilustrații de Hlavsa, București, 1896; Foloasele învățăturii, București, 1902; Din lumea satelor, București, f. a.; Snoave, București, 1909; Cântece și povești, București, 1910; Gruia lui Novac. Epopee. Alcătuită din cântecele de vitejie ale poporului român, cu ilustrații de A. Murnu, București, 1913; Povestea lui Făt-Frumos, București, 1919; Visuri
DULFU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286896_a_288225]
-
astronomie, pasiunea constantă a cărturarului. Tot cu intenții moralizatoare și pedagogice, a alcătuit manuale, în spiritul celor tipărite de Heliade și Gr. Pleșoianu. Ele au în vedere educația religioasă (Manual creștinesc, 1836) sau morală (Școlaru sătean sau Cărticică coprinzătoare de învățături folositoare, 1840, Deprinderi asupra cetitului, 1840). G. a editat și unul dintre primele manuale de limba franceză (Dascăl pentru limba franțozească, 1832), a cărei învățare o recomanda pentru că este „rudă foarte de aproape cu limba noastră cea de obște”. Prin intermediul
GORJANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287317_a_288646]
-
poeții greci antici, precum și Numa Pompilie de Florian. Probabil că tot lui îi aparține și traducerea fragmentului intitulat Desfătările, după Fénelon, apărută în „Foaie pentru minte, inimă și literatură” (1846) și semnată Gherasim. SCRIERI: Școlaru sătean sau Cărticică coprinzătoare de învățături folositoare, București, 1840. Traduceri: Halima sau Povestiri mitologhicești arabești, I-IV, București, 1835-1838; ed. București, 1857; ed. Cluj, 1899. Repere bibliografice: Iorga, Ist.lit. XIX, I, 143-144; Adamescu, Ist. lit., 71-72, 346; Bogdan-Duică, Ist. lit., 223-225; C.M. Boncu, Școala prahoveană, București
GORJANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287317_a_288646]
-
arătat compatrioților mei?”). Călătoria ajunge astfel un mod esențial de revelare a identității în dublu sens: țara și propriul eu. În greoaiele lui veșminte orientale, hotărât să vadă tot ce ar fi demn de văzut, mereu avid de înțelegere și învățătură, G. caută și găsește pretutindeni exemple, modele. Asemenea unui edil, observă iscoditor, spre luare aminte, parcurile, străzile, casele, mijloacele de transport, spitalele, școlile, teatrele, muzeele, ca elemente ale organizării vieții comunitare. Nu neglijează nici felul cum se cultivă pământul sau
GOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287310_a_288639]
-
în care introduce maxime originale compuse de el. Din cele șase prefețe ale lui G., cele de mai mică importanță însoțesc un Catavasier (1784) - unde autorul aduce elogii marilor dascăli ai creștinătății -, apoi ediția de Cazanii din 1792 și Pravoslovnică învățătură (1794). Interesante prin ideile culturale și de filosofia istoriei, de inspirație iluministă, rămân textele ce prefațează un Antologhion (1786), un Triodion (1798) și o Loghică (1826). Prefața la Antologhion conține un scurt istoric, în stil hagiografic, al cărturarilor luminați - Damaschin
GRIGORE RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287354_a_288683]
-
scriere tipărită la Veneția în 1780. Monah învățat și episcop filosof, G. leagă preocupările iluministe ale cărturarilor de la Râmnic de renașterea națională propovăduită de Gh. Lazăr. SCRIERI: [Prefață] la Antologhion, București, 1786; [Prefață] la Cazanii, Râmnic, 1792; [Prefață] la Pravoslavnică învățătură, București, 1794; [Prefață] la Triodion, București, 1798; [Prefață] la Ioan Damaschinul, Loghică, București, 1826; Traduceri: Teofil, Cămara dreptei credințe, București, 1793; Ioan Damaschinul, Loghică, București, 1826. Repere bibliografice: Gh.I. Moisescu, Viața și activitatea episcopului de Argeș Grigore Râmniceanu (1822-1828), București
GRIGORE RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287354_a_288683]
-
fost înlăturat din scaunul mitropolitan în urma unui conflict, expus cu lux de amănunte în cartea Procesul și apărarea mea. Denunțarea complotului apocaliptic (1937). Ultimii ani de viață i-a trăit la mănăstirea Cernica, unde și este înmormântat. SCRIERI: Carte de învățătură despre legea lui Dumnezeu, Chișinău, 1908; Bucoavnă moldovenească, Chișinău, 1909; Carte de cetire cu științe din gramatica moldovenească, Chișinău, 1910; Istoria Novo Neamețkogo sveatovozneseskogo monastâria [Istoria mănăstirii Noul Neamț cu hramul Sfintei Înălțări], Chișinău, 1911; Despre post. Taina nunței sau
GROSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287373_a_288702]
-
natal. Se mută apoi cu școala la Turnu Măgurele, unde, după încheierea primului ciclu al școlarizării, este înscris la Gimnaziul „Sf. Haralambie” (1896-1902); aici e trecut în catalog cu numele Cristescu St. Florea. După absolvirea Școlii Normale a Societății pentru Învățătura Poporului Român, în București (1905-1906), este încadrat ca învățător la Școala de aplicație de pe lângă această instituție (1906-1911). Remarcat de mai-marii lui, este trimis în Bulgaria și Ungaria pentru a studia organizarea învățământului de acolo, la întoarcere C. consemnându-și impresiile
CRISTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286509_a_287838]
-
atinse de un suflu urmuzian. În piesa titulară, școlarizarea unui elev răsfățat necesită o permanentă campanie a familiei, care culminează cu o amplă mobilizare de forțe în vederea promovării bacalaureatului. Contrastul dintre nepăsarea și insolența elevului convins de inutilitatea absolută a învățăturii și comportamentul febril, cam prostesc, al părinților și rudelor, dar și comportamentul profesorilor din comisie, ale căror întrebări și manifestări sunt ridicole, întrețin interesul amuzat al cititorului. O variantă pentru scenă, comedia cu același nume, a fost pusă în repetiție
CREVEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
prin ore și toate împreună se rotesc, cu lumini schimbătoare, în apa ușoară și neagră, în apa sfințită a nopții”), alternează cu moralistul detașat și sceptic, pornit de la Psalmi și Cântarea Cântărilor, trecut prin dezabuzările culturii moderne și reîntors la învățătura iubirii („Puțini au harul de a trăi cum se cuvine clipa. Nu de-a se bucura mărunt, grăbit și speriat de ea, în umbra derizorie a morții, ci de a face din prezent, care e singura realitate, ceva mai mult
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
regimului comunist”. Nu se rezumă doar la texte proletcultiste clasice, deja examinate din această perspectivă, ci descoperă sectoare ignorate până acum, dar purtând pecetea contaminării de aceeași insidioasă propagandă, de la discursurile prezidențiale la benzile desenate: scenariile de film, cărțile de învățătură pentru pionieri, textele omagiale, romanele populare, poeziile patriotice și revoluționare, folclorul nou, piesele de teatru partinic, documentarele propagandistice, povestirile eroice pentru copii, antologiile și abecedarele. Te fascinează să citești în altă cheie texte care, sub masca onorabilității, au avut o
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
care promite o altă formă de democrație. Vocea inconfundabilă a lui Mihail Sadoveanu anunța, într-un timbru clasic, noua „facere”, după modelul sovietic. Iar intelectualul rafinat care era Mihai Ralea se oferea, deja pregătit, să primească și să disemineze noua învățătură: detașarea de singularitate, integrarea omului în grup (chiar prin conformism), participarea activă și adeziunea spirituală la colectivitate, integrarea voluntară și entuziasmă într-o organizare socialistă - o „servitute intelectuală” ce anunța cedările ulterioare ale unei importante categorii de intelectuali. Analizele celor
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
această retorică este încrederea în partidul care știe și face și în conducătorul acestuia. Numai el, Partidul și numai el, Conducătorul, cunosc calea cea bună, au secretul drumului inițiatic, dețin formulele magice ale cuceririi fericirii cu ajutorul metodei științifice, adică al „învățăturii” livrate de „forța conducătoare”. Totul este deci obiectiv, calculat, planificat, nu există putință de abatere. Această certitudine ar trebui să genereze convingeri ferme, ar trebui să confere tuturor un sentiment stenic de încredere și să mobilizeze la acțiune. Formula „să
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
făcut liceul la Iași, la fosta Academie Mihăileană (devenită Liceul Național; 1859-1867), unde i-a avut colegi de clasă pe A. D. Xenopol, Al. Lambrior, V. Conta, G. Panu, C. Dimitrescu-Iași, iar printre profesori pe Titu Maiorescu. În 1867, „finind cursul învățăturilor” liceale, solicită înscrierea în rândul „studenților regulați” ai Universității ieșene. După doi ani e numit profesor și director al gimnaziului atunci înființat la Piatra Neamț; fără voie mutat la Tecuci (1878-1880) și Iași (1880-1881), revine la Piatra Neamț, unde îl vizita I. L
HOGAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
arhimandritul Vartolomei Măzăreanul, „o școală duhovnicească” după modelul Academiei movilene de la Kiev, în care se predau, în afara cunoștințelor teologice, discipline proprii studiilor umaniste: gramatica, retorica, geografia și istoria. Pentru încurajarea unui număr cât mai mare de copii să meargă la învățătură, ca și pentru sprijinirea dascălilor, a întocmit și tipărit un abecedar cu titlul Bucvar sau Începere de învățătură (1755), în prefața căruia pledează pentru importanța învățăturii. În același spirit apare la Iași, în 1757, un Sinopsis adecă Adunare de multe
IACOV PUTNEANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287479_a_288808]
-
teologice, discipline proprii studiilor umaniste: gramatica, retorica, geografia și istoria. Pentru încurajarea unui număr cât mai mare de copii să meargă la învățătură, ca și pentru sprijinirea dascălilor, a întocmit și tipărit un abecedar cu titlul Bucvar sau Începere de învățătură (1755), în prefața căruia pledează pentru importanța învățăturii. În același spirit apare la Iași, în 1757, un Sinopsis adecă Adunare de multe învățături, lucrare alcătuită de mitropolit „din multe scripturi”. Pe lângă sfaturile destinate preoților despre felul cum trebuie oficiată liturghia
IACOV PUTNEANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287479_a_288808]
-
și istoria. Pentru încurajarea unui număr cât mai mare de copii să meargă la învățătură, ca și pentru sprijinirea dascălilor, a întocmit și tipărit un abecedar cu titlul Bucvar sau Începere de învățătură (1755), în prefața căruia pledează pentru importanța învățăturii. În același spirit apare la Iași, în 1757, un Sinopsis adecă Adunare de multe învățături, lucrare alcătuită de mitropolit „din multe scripturi”. Pe lângă sfaturile destinate preoților despre felul cum trebuie oficiată liturghia, I. combate, în unele paragrafe, superstițiile populare, cărora
IACOV PUTNEANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287479_a_288808]