14,708 matches
-
două sau trei genii!”, afirmă Nietzsche, Într-un „elan reacționar” tipic unor formule ce-i poartă pecetea și care i-au creat atâtea suferințe În timpul vieții. Cităm Însă această maximă extrem de radicală deoarece, dincolo de „eroarea” ei, ea conține un adevăr adânc, atât este de adevărat că spiritele mari, profetice, cum a fost filosoful neamț, au dreptate chiar atunci când „se Înșală”! Am avut tentații, aplecări și chiar „accese” individualiste din pubertate. Nu susțin că ele reprezintă „adevărul” și nici că eu am
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Eros, În zeul iubirii, credeam și-mi doream cu multă ardoare o prietenie cu cineva, altcineva, de vîrsta mea sau nu, de un sex sau altul. Și apoi, Întreaga mea tinerețe luptătoare, În literatură, a fost Îmbibată de această necesitate adâncă, de acest miracol, al unei legături strînse, profund intime, Între două persoane care nu cultivă relații sexuale și, dacă e adevărat că această nevoie - misterioasă, neprofitabilă! - mi-a adus nu puține dezamăgiri și răni care s-au vindecat greu, e
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
liberă, nu i se acorda suficientă importanță! -, În ura sa față de creștinism mă diferențiez de ideile sale. Creștinismul este cel mai mare mit al Europei și cele vreo cele două milenii de când noi, europenii, ne hrănim din el, În sensul adânc, spiritual, dar și În cel moral și cultural, sunt suficiente ca să-l contemplăm și din alt unghi decât o făcea filosoful de la Sils-Maria. E adevărat, Însă, că eu sunt În deplin acord cu el atunci când afirmă că nu trebuie deposedată
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fost Înzestrat de zei - răutăcioși și amabili În același timp - și cu capacitate analogică, nu numai deductivă, iar, cum o spuneam, marii poeți sau marii profeți - uneori e același lucru! - au fost Înzestrați și cu darul presimțirii, al acelei intuiri adânci, al acelei recunoașteri a unui „lucru” pe care nu l-au Întâlnit niciodată! Da, nu cumva aceste enorme cantități de gaze, explozii și materie inertă Își află În mine scopul lor ultim sau chiar și intermediar? Pentru a folosi, Încă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
asupra profilului psihic uman, a cărui perfecțiune nu putea consta doar din „clasicul echilibru” numit și „apolinic”, ci trebuia să i se adauge și latura numită „dionisiacă”. Dimensiune care conținea tocmai acele elanuri, numite azi abisale, care țin de instinctualitatea adâncă, nu rareori creatoare, În varii domenii, dar și de imaginație „debordantă”, capacitate analogică, „desfrânare, beție și dans”, adică o anume, insistentă, capacitate de a depăși granițele acelui bun-simț care uneori e o frână, un adversar al noului, cel ce se
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
molozurile unor ideologii extreme, de stînga sau de dreapta, care au făcut din el marele mentor, dar și neobositul diavol! (E adevărat că nici pe solul cultural românesc nimic nu m-a ajutat să-l descopăr pe Nietzsche, În sensul adânc al acestei noțiuni - o descoperire cu valoare de revelație și de ghid cultural absolut, de legitimare a propriilor pulsiuni și presimțiri obsesive ideatice!Ă Interesantă, nu-i așa, această speculație existențială, pe care, sunt convins, nu sunt singurul care o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
inamicul te dezamăgește sau te Înșală, nemulțumirea și revolta vor fi la Întâlnire! Dar dacă o face „al tău”, cel În care ai crezut, cu un plus de credință și poate de naivitate, furia se poate transforma În cea mai adâncă dezamăgire, acolo unde rodește uneori cinismul. Și aceasta s-a văzut curând: Ion Iliescu, care În toamna lui ’96 trecea drept un valid „cadavru politic”, a fost ales și chiar de unii care Îl combăteau Înverșunat, iar marele Partid al
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și „Românul, ortodoxul patetic”, că aceștia și alți câțiva au făcut din pușcăriile mizerabile, de un primitivism sălbatec medieval, ale comunismului autohton, tocmai „cheia și unealta” mântuirii, o mântuire care În fiecare din cazurile de mai sus lua o altă, adâncă formă umană. Încât, după o jumătate de secol de stridente și false „victorii și eroi” cu duiumul, noi, Românii, să constatăm cu o stupoare ce se Învecinează cu uimirea tembel-infantilă că cei care au păstrat cu adevărat demnitatea umană și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
psihicului anesteziat și Încordat - eliberat de stimulii cotidieni, deconcertanți și superficiali adeseori! - scene și figuri care „ar fi putut să se Întâmple”, dar „interesul” nu constă În veridicitatea acestora, ci În capacitatea lor de a semnifica semne și sensuri mai adânci, revelatorii cu adevărat asupra a ceea ce numim existență și viață sau experiență psihică. În secolul trecut, unii scriitori, dar și sute și sute de tineri - mai ales americani, fugind În Nepal, la poalele Himalaiei și inhalând droguri - se grăbeau să
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și credințe! Eu cred - și unora li se va părea absurd și paranoic acest lucru! - că un artist, un creator, mai ales când crede sau ambiționează să fie de „prima mărime” În ciuda tuturor regulilor de bun simț, În ciuda celor mai adânci instincte ale supraviețuirii, trebuie să desfidă pornirile de acomodare și adaptare, rămânând fix și stabil În optica sa, solidar cu motivele și obsesiile care i-au apărut În acea fază timpurie a formării și creației când spiritul creator are intuițiile
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu bazându-se sau făcând uz de propriile calități și forțe, ci „apăsând” pe alții, urcându-se În „cârca altora”. Iar pentru aceasta, vor avea nevoie Întotdeauna, acești resentimentari - resentimentari nu Într-un sens curent și banal, ci În acela adânc, abisal, descris de Nietzsche! -, de indivizi și categorii sociale sau etnice pe care să-i declare inferiori, dacă nu de-a dreptul nocivi. Cât de teribilă și de „fioros adevărată” a fost această descoperire psihologică a autorului lui Dincolo de bine
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mult, nu foarte mult; un fizic și un metabolism normal, ascultător, câteva aventuri lirice sau erotice - toate În umbra unei miliții care veghează! - și pânda, pânda perpetuă, de zi și de noapte, o pândă aproape animalică, resuscitată brusc din straturile adânci ale paleo-genealogiilor umane. Am fost brusc aruncați Într-o pădure umană și În formele unor animaloide inferioare și „vinovate”, pradă celor ce poartă „alte” Însemne, decretate de o putere superioară, ieșită din neant, care Înlocuiește meritul și prestigiul nu numai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
că acest lucru nu ne „dă pace” și ne Întoarce, o dată și Încă o dată, Într-un cerc al Îndoielii și speranței, din nou spre „posibilitatea” și a unui alt „sens”, diferit chiar și de cel religios, mitic, această „neliniște”, „preocupare adâncă” pe care o numim obsesie nu este oare un semn... un semn al existenței reale a acestui lucru, a acestui scop, sens ce scapă simțurilor, experienței și logicii noastre cea de toate zilele? Un sceptic ar putea râde și ne-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o singură propoziție. „Dacă aș fi știut!...” sau „Dacă aș mai avea un an, o săptămână, un ceas!...” Nu, aproape nimeni nu e pregătit pentru acel ultim ceas și poate și În acest fel trebuie Înțeles unul dintre cele mai adânci și originale versuri ale Eminescului, cu care se deschide Oda În metru antic: Nu credeam să’nvăț a muri vreodată!... E adevărat, aici Biserica și textele sfinte ne ajută pregătindu-ne, dar... cât de puțini sunt În stare să le
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
în cei trei ani câți mi-au trebuit să termin romanul. Ce n-am spus nimănui a fost că această carte fusese scrisă în mare parte în timpul nopții, când spiritul acestui descreierat mă vizita trezindu-mă uneori din cel mai adânc somn indus de Xanax. Atunci când am realizat, spre oroarea mea, ce voia personajul de la mine, am încercat să-i rezist, însă romanul s-a încăpățânat să se scrie până la final. Mi s-a rupt filmul în repetate rânduri timp de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
restul în cană și am urcat agale spre camera lui Robby, să văd dacă era bine. În timp ce mă apropiam de ușa camerei lui, am observat zgârieturile de care pomenea azi-dimineață. Erau concentrate la baza ușii, dar cu toate că nu păreau foarte adânci, vopseaua chiar fusese jupuită și m-am gândit că probabil fusese opera lui Victor, încercând să intre. Nimeni din cei prezenți la petrecere nu urcase la etaj, dar gândul m-a dus la perna sfâșiată din camera lui Sarah și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
prin baie în camera surorii sale (conform propriei declarații, se pare că și ea era în toiul propriului coșmar), apoi a deschis ușa ei și s-a uitat pe coridor să vadă ce producea zgârieturile de pe ușa lui, niște șanțuri adânci în partea inferioară dreapta. (La un moment dat, declara Robby, se temea că visează toate astea.) Robby n-a văzut nimic atunci când s-a uitat pe coridor din cadrul ușii surorii sale. (Notă: aplicele de pe coridor pâlpâiau și, conform celor spuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
din partea Direcției Muzeului . O fostă elevă a mea, mi l a copiat În mai multe exemplare, pe care le-am distribuit la cei cari au dorit. A fost un gest modest din partea mea către Dvs., dar cu o semnificație mai adâncă, cu dorința de a vă strecura În suflet o mică recunoștință pentru tot ce ați făcut pentru mine. Aceeași recunoștință o port În sufletul meu și D-lui V. Ciurea, care m-a Îndemnat să fac bustul „Maior Ioan” pentru
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
citation author=”MILORD Nicolae” loc=”(Piatra-Neamț)” data =”1973 (30.XII.1972, șt. poștei)”> Mult stimate și apreciate Domnule Dimitriu, Cu inima deschisă Își iau sborul cele mai frumoase și calde urări de fericire și bucurie spre D-stră, omul de cultură adâncă și plin de pasiuni nobile. De aceea urările pentru 1973 vin sincere, din sufletul unui artist care iubește oamenii și știe să aprecieze generozitatea și pasiunile puse În educarea tineretului. Am primit de la Dl. Balan desenele lui A. Băeșu și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Eugen Lovinescu (la micul bacalaureat). Colegi - A. Băeșu - pictorul și atâția cunoscuți sau citindu-le operele. Vă sunt adânc recunoscător pentru amabilitatea cu care ne-ați primit vizitând această emoționantă icoană - ce reprezintă „Casa oamenilor de seamă” din Fălticeni. Cu adâncă recunoștință pentru toți cei ce-au păstrat, cules, donat și recuperat după vitregia „vremurilor de bejenie” ce-au trecut În decursul unui veac până azi când au ieșit iar la lumina tuturor! Al D-Voastră Dumitru Țanu București, Sectorul 2
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
spus: 7.000. În cazul În care sunteți amatori luați imediat legătura cu noi pentru a vă face, la rândul nostru, legătura cu P. Neamț și a mai lua și alte valori. Aștept, deci, hotărârea Dv. În acest sens. Cu adâncă stimă, D. Văcariu </citation> <citation author=”VĂCARIU Dumitru” loc=”Iași” data=”20 mai 1974”> Mult stimate Domnule Dimitriu, Îmi pare bine că vă pot fi de folos. Necazul mare este Însă că această treabă trebuie puțin urgentată, la cererea expresă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
cu verdeață, e cu parter, etaj și o mansardă. Ferestre multe și mari, obloane date de pereți. Livadă la nord, o pajiște netedă, asemenea unui covor persan, în partea de est. Alei pitorești de plopi și carpeni deschid o priveliște adâncă, învăluită într-o ușoară pâclă, în care vezi sclipind la soare un viaduct întins peste râul Garonne. În depărtare, la limita ținutului Landes, o linie de chiparoși limitează podgoriile domeniului. Vizităm casa scriitorului în grupuri de 15 persoane, la intervale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
intelectuali, muzicieni, artiști în țara sa care se opun oficialităților de la Viena. Dubravka Ugrešic observă că, de fiecare dată când vorbește cu cineva dintr-o țară estică, „naționalistă”, intelectualii respectivi îi răspund: „Nu înțelegeți problemele noastre, istoria noastră, specificul, motivele adânci. E complicat să transpui definiții abstracte pe un teren concret“. „Așa se justifică toate extremismele“ - zice ea. Are dreptate, însă la fel de adevărat este faptul că nu poți împărți automat lumea în alb și negru. După căderea Cortinei de Fier, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
UNESCO. Castelul, întins pe o arie de 20 ha, are două porți principale și trei construcții imbricate una în alta: partea „de sus” - citadela care domină întreaga așezare, folosită ca mănăstire, este situată pe o colină despărțită printr-un șanț adânc, cu un podeț de acces, de prima curte, mai largă -, apoi partea „de mijloc“, unde se afla Palatul Marelui Maestru, și castelul „de jos“, cunoscut și cu numele polonez Przedzamcze, cu ziduri puternic fortificate. Traversăm curtea inferioară, împrejmuită cu clădiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
înșiră pe două coloane denumirile sovietice ale localităților din județ și numele lor originare, în lituaniană și germană. Observ că localitatea ce mai veche este datată cu 1263. Se pare că memoria refulată aici, la Kaliningrad, păstrează straturi mult mai adânci decât epoca prusacă... Cealaltă revistă, Zapad Rossii („Vestul Rusiei”), are un aspect mai profesionist, seamănă cu Novîi Mir, bine-cunoscuta revistă moscovită. Găsesc aici texte ale colegilor noștri de tren din Rusia. Alexei Varlamov („Ivan Susanin”, cum l-am poreclit noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]