13,774 matches
-
fi, poate, mai greu să rămână. Să consiste. Să reziste (învechirii tehnicilor de fabricare). Fără valoare de emoție, ele n-ar mai avea curând decât valoare de document. Vorbind pentru timpul lor, dar pentru nimic altceva, și purtate de valul audiovizual, ele vor eșua întrucâtva devenind anacronice, privilegiu la care acced imaginile pe care le numim de artă fiindcă ne comunică fiorul imemorial (sau savoarea acelei pierderi pe care creierul nostru "reptilian" o păstrează în memorie). Oprire pe imagine așadar, oprire
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
dogma dublei naturi a lui Christos și de propria experiență misionară, Biserica creștină era bine plasată ca să înțeleagă ambiguitatea imaginii, în același timp supliment de putere și deturnare a spiritului. De unde ambivalența ei față de icoană, pictură, ca și astăzi față de audiovizual. Această oscilare nu este oare o înțelepciune? În fața Imaginii, agnosticul nu va fi niciodată destul de creștin. Occidentul are geniul imaginilor fiindcă, în urmă cu douăzeci de secole, în Palestina a apărut o sectă evreiască eretică având geniul intermediarilor. Între Dumnezeu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
al imaginii, păcat al cărnii: prin ochi oamenii se abat de la Ordine, fiți numai urechi pentru a rămâne supuși. Optica este păcătoasă: seducție și poftă, blestemul îndobitociților. Nu vă prosternați în fața impulsivei, turbulentei, prea înflăcăratei. Babilon-târfa e plină de provocări audiovizuale împotriva Adevărului rece al Scripturii. Vrăjitoarea farmecă momind, aspiră ca o ventuză, înmoaie și învăluie semnul viril și abstract într-o declivitate dulceagă. Imaginea este Rău și Materie, precum Eva. Nebuna casei* și Fecioara Nebună. Dăscăliță de eroare și falsitate
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Sfântului Atanasie și al Sfântului Chiril (doctorii Întrupării), care știe că ea intră în planul lui Dumnezeu. O cultivă. În secolul al XII-lea, el cere ca vitraliile și culorile schimbătoare proiectate de rozase în clarobscurul catedralelor primele noastre spații audiovizuale (orgă, cor și clopot) să "prefigureze Ierusalimul Ceresc" (Duby). În secolul al XVII-lea, iezuiții nu se mulțumesc să-i stimuleze pe pictori, nici să acorde imaginii un loc major în retorică; ei se ocupă activ de catoptrică și de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
s-o multiplice pe a sa? Când n-au vrut regii, de la Carol cel Mare încoace, să organizeze, influențeze sau controleze acest mijloc de influență? În fiecare săptămână se desfășoară, într-un castel din împrejurimi, un colocviu guvernamental despre "peisajul audiovizual". Cel animat în acest week-end de ministrul comunicării riscă doar să nu fie la fel de serios și substanțial precum "colocviul" despre imagini convocat de regenta Franței în 1562 la Saint-Germain-en-Laye: mai multe zile de discuții metodice opunându-i pe reformați și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
are două etimologii nedemonstrabile. Religare, a lega din nou, și relegere, a aduna. Nu le-am putea reconcilia, admițând că legătura simbolică stabilită între membrii unei societăți variază odată cu sistemul material de adunare a urmelor ei? Cultură orală, manuscrisă, tipărită, audiovizuală, informatică: tot atâtea coeziuni sociale. Țesutul conjunctiv al societăților umane nu este același dacă mirabilia și memorabilia acestora sunt încredințate unei memorii colective, unui suport vegetal rar sau foarte abundent, unei benzi magnetice sau unor cipuri electronice. Și dacă am
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
prea multe amănunte, în trei părți deosebite din pricina fățișei deosebiri care există între ele de la renașterea acestor arte și până în secolul nostru."* Vasari, Le Vite de' più eccelenti pittori, scultori ed architettori Cele trei cezuri mediologice ale umanității scrisul, tiparul, audiovizualul decupează în timpul imaginilor trei continente distincte: idolul, arta, vizualul. Fiecare cu legile lui. Confuzia între ele este cauza unor inutile neplăceri. Prima reperare Ne vom ocupa aici doar de cronologie: cel mai sumar, dar și cel mai necesar dintre procedeele
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
sau scandal). După cum se potrivește unui obiect de cult; unui subiect de delectare; în fine, unui obiect de uimire sau de distracție. IMAGERIA ARE CA... ÎN LOGOSFERĂ (după scriere) REGIMUL IDOL ÎN GRAFOSFERĂ (după tipar) REGIMUL ARTĂ ÎN VIDEOSFERĂ (după audiovizual) REGIMUL VIZUAL PRINCIPIU DE EFICACITATE (SAU RAPORT CU FIINȚA) PREZENȚĂ (transcendentă) Imaginea este vizionară REPREZENTARE (iluzorie) Imaginea este văzută SIMULARE (numerică) Imaginea este vizionată MODALITATE DE EXISTENȚĂ VIE Imaginea este o ființă FIZICĂ Imaginea este un lucru VIRTUALĂ Imaginea este
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
CULT SFÂNTUL (Vă ocrotesc) FRUMOSUL (Vă plac) NOUL (Vă surprind) INSTANȚĂ DE GUVERNARE 1) CURIALĂ = împărat 2) ECLEZIASTICĂ = mănăstiri și catedrale 3) SENIORIALĂ = Palatul 1) MONARHICĂ = ACADEMIE 1500-1750 2) BURGHEZĂ = SALON + CRITICĂ + GALERIE → 1968 MEDIA/MUZEU/PIAȚĂ (arte plastice) PUBLICITATE (audiovizual) CONTINENT DE ORIGINE ȘI ORAȘ-PUNTE ASIA BIZANȚ (între Antichitate și creștinătate) EUROPA FLORENȚA (între creștinătate și modernitate) AMERICA NEW YORK (între modern și postmodern) MOD DE ACUMULARE PUBLICĂ: tezaur PARTICULARĂ: colecție PRIVATĂ/PUBLICĂ: reproducere AURĂ CARISMATICĂ (anima) PATETICĂ (animus) LUDICĂ
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
vacarm omniprezent, iar bebelușul încă orb ascultă deja. Imaginea este anterioară cuvântului, dar sunetul este anterior imaginii. Există revoluții ale privirii, dar totul sugerează că nu poate exista ceva echivalent în auz. Auzul este arhaic prin origine și constituție. Or, audiovizualul temperează detașarea optică printr-un atașament sonor, într-o combinație instabilă în care partea de audio tinde să preia comanda. Tehnic, putem tăia sonorul televizorului, lucru pe care nu-l putem face la cinema. Însă a existat și încă poate
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
unei estetici originale, după exemplul materialului fotofilmic de altădată? "Noile imagini", cantonate până acum în efectele speciale, genericele televizate sau jocurile video, oferă, indiscutabil, exaltante posibilități ludice, ironice și fantastice, reînviind miraculosul vechilor texte prin trucaje impecabile. Integrând abstracția în audiovizual. Un nou baroc la orizont? Invocarea acestor noi imagini împotriva vechilor tabuuri ale autenticității, misterului și sufletului nu ar fi un ritual fără rost. Dar orizontul ar putea fi înșelător. În practică, deocamdată, noile imagini au față de cele vechi inconvenientul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ochiului. Un om care are cablu și zapează este un vrăjitor fericit, fiindcă este în sfârșit eficace: sare de la un continent la altul cât ai clipi din ochi. Trecând de pe hartă în departamentul de electromenaj al marilor magazine (raionul de audiovizual), planeta Pământ a fost în același timp miniaturizată și domesticită. Ea poate fi de acum livrată la domiciliu, ca un frigider sau un aspirator. Imaginea video imaterială reactivează virtuțile "colosului" arhaic. O imagine fără autor și autoreferentă se plasează automat
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
virtuale, Celălalt devine o specie pe cale de dispariție, iar imaginea devine propria-i imagine. Narcisism tehnologic, adică repliere corporativă a "comunicării" în nucleul ei, funcționare în buclă a marii prese, mimetism galopant al mediului, aliniere spontană a organelor scrise sau audiovizuale unele după altele. Reluarea autentifică minciuna și o face să ia din nou avânt, creând din toate bucățile, creând din nimic un eveniment sau un mare om. Vizualul se comunică, nu are altă dorință decât pe sine. Vertijul oglinzii: media
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
o țară, un oraș, o regiune pe atlas (sau un tabel cronologic pentru a situa un eveniment), cum se făcea odinioară în documentarele din seria Connaissance du monde sau în actualitățile Pathé-Gaumont? Acest lucru ar întrerupe "efectul de real". În audiovizual nu există spațiu geografic semnificativ, ci doar signaletic și abstract: harta meteo (sau geografia egoistă). Aparat ideologic, deci narcisist, televiziunea atestă o apartenență. Promotor al evadărilor, mentale și fizice, cinematograful ne rupe de rădăcinile noastre (făcându-ne să fim ceva
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
o intervenție mai urgentă, o informație de ultim minut, o voce mai bine timbrată. "Mai repede, vă rog, trece timpul." Audiența ar putea zapa dacă i s-ar cere atenție și argumentul ar fi dezvoltat. Ca și fericirea democratică, adevărul audiovizual este o iminență mereu neîmplinită. Promo-ul unui film mare este înlocuit la t-1 de promo-ul unui al doilea film mare, care la rândul lui... Vizualul ne iubește, dar preferă coitus interruptus. Pentru binele nostru, fără îndoială, și ca să ne
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
arăta decât indivizi particulari în contexte particulare, nu categorii sau tipuri. Ea ignoră universalul. Prin urmare, trebuie numită nu realistă, ci nominalistă: real este doar individul, restul nu există. Lucru cu atât mai valabil pentru imaginea TV, condamnată la gros-plan. Audiovizualul este, în sensul propriu și neutru, idiovizual. Franța, Umanitatea, Capitalul sau Burghezia, Justiția sau Educația publică nu vor intra niciodată în telejurnal, dar vor ajunge acolo cutare francez, cutare om, un antreprenor sau un sfânt anume. "Toți oamenii se nasc
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
orice îndoctrinare", "lipsite de orice prejudecată", "îndepărtate de orice catehism" și "solid sprijinite pe real". E verosimil, dar oare, făcând asta, ele nu au înlocuit un catehism cu altul? Adică dogmele și prejudecățile textului tipărit cu cele ale imaginii video? Audiovizualul nu are nevoie să catehizeze pentru a îndoctrina. Primatul spontaneității asupra reflecției, al individului asupra colectivului, prăbușirea utopiilor și a marilor narațiuni, promovarea prezentului pur, retragerea în spațiul privat, glorificarea corpului etc.: între caracteristicile atât de lăudate sau vituperate ale
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
oameni simpli. Că, fără televiziune, alegătorul mediu, care nu mai citește, n-ar ști nimic despre programele și partidele concurente. Se vor lăuda, de asemenea, efectele ei de calm și toleranță. Depasionând urile colective, reduse la înfruntări personale și retorice, audiovizualul diminuează nivelul de isterie, înlocuiește diatriba cu dialogul, excomunicarea cu comunicarea, loviturile în figură cu duelul oratoric 112. Este așadar "instrumentul cel mai democratic al societăților democratice" și "un formidabil mijloc de comunicare între oameni" (Dominique Wolton). Adaptată providențial unui
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
afișări". Separație crescândă între durata lungă a strategiilor necesare în mod rațional și goana de pe o zi pe alta a practicilor de informare în masă. Televiziunea (care, în teză, îi mobiliza pe cei indiferenți), ștergând diferențele dintre toți actorii scenei audiovizuale, devine aici un factor de indiferență civică (iar în Statele Unite, unde campaniile electorale tind să se reducă la spoturi publicitare plătite de treizeci de secunde, abținerea este masivă). De asemenea, instrumentul care în teză împărțea responsabilitatea se transformă aici în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ține ea, într-adevăr, de o dispoziție plebiscitară? Izolatorul nostru de masă are solide calități bonapartiste și cezaric (iar triumful lui n-a corespuns întâmplător cu declinul parlamentelor și-al partidelor, cu consolidarea executivelor și a unei anumite tehnocrații). Satul audiovizual agrarizează, în felul lui, societățile postindustriale. Ultimul stadiu al comunicării se întâlnește astfel cu "mijloacele de comunicație proaste" din Franța parcelară și rurală de la 1848, așa cum o descria Marx în Optsprezece brumar, și care permiteau ca țăranilor să li se
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
spiralei, că, descalificându-i pe tribunul tunător sau pe conducătorul carismatic, îndepărtând Furia, Rictusul sau Perioada în favoarea banalului și tonului calm, micul ecran promovează cam peste tot în lume acest cald-rece insolit: cezarismul comod sau intimismul autoritar. Se cunosc metastazele comunicării audiovizuale asupra limbii publice sau obligațiile francezei videosferice: fraze de mai puțin de opt cuvinte, polisilabicele sacrificate monosilabicului, prioritatea termenilor afectivi (prieten, iubire, sentiment etc.) și dinamici (construcție, progres etc.). Teleevanghelistul folosește maxim cinci sute de cuvinte; la fel și liderul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
surse standard (Visnews în primul rând) care inundă ecranele din aproape toate țările, în special din cele mai sărace. "Comunicarea este liberă", nu accesul la piața de informații. Costul extraordinar de mare al transmisiilor electronice și al locului în peisajul audiovizual național și a fortiori mondial agravează și mai mult monopolurile tradiționale ale agențiilor de presă ("În fiecare zi, peste un miliard de oameni își întemeiază judecata de valoare în materie de evenimente internaționale pe informațiile oferite de Associated Press"). Pretutindeni
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
misiune beneficia deja de această poziție de invidiat, cea a privitorului în afara vederii, dar încerca să facă din ea un mijloc de cunoaștere, chiar de comunicare cu două sensuri, fie și numai stând destul de mult timp pe teren. Excursiile noastre audiovizuale în zonele de penumbră sunt rapide ca incursiunile unui comando și noi facem comentariul acestor descoperiri. Emisfera sudică nu ia vederi, ci este prinsă în ale noastre. Ne-am legitimat și totodată sublimat în "datorie de ingerință" dreptul exclusiv de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
singuri (departe de grup). Perioadele de criză, simulată sau nu, strâng legăturile comunitare, înfierbântă corpul social, împing la regrupare tribală. Radiourile și televiziunile sunt mai bine dotate pentru a fi cutii de rezonanță. Polul comunicare prevalează asupra polului informare, precum audiovizualul, care atașează mai mult, asupra tiparului, care detașează. În timpul războiului din Golf, lipiți de micul ecran, am "participat" mult, dar n-am aflat aproape nimic. Și tocmai de aceea. Comunicarea liniștește, informarea deranjează. Avem nevoie de amândouă, iar jurnalismul are
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
micului ecran, balansându-ne ad vitam aeternam de la o extremă la alta, între teza homo a iconodulelor și teza pseudo a iconoclaștilor. Dacă icoana este sau nu validă, și în ce limite, acesta rămâne nucleul logic al dezbaterilor contemporane despre audiovizual. Cum să înțelegi actualitatea fără să iei față de ea o distanță de cel puțin două secole? Douăsprezece teze despre noua ordine și o ultimă întrebare " Dacă omul n-ar închide câteodată complet ochii, Ar ajunge să nu mai vadă ceea ce
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]