14,490 matches
-
a avut loc. Richard a acuzat-o pe Elizabeth că a complotat "să-l ucidă și să-l distrugă". Gloucester a preluat tronul pentru el și pe 25 iunie 1483 i-a executat pe cei doi frați ai Elizabethei la Castelul Pontefract, în Yorkshire. Într-un act al Parlamentului, Titulus Regius, el a declarat copiii fratelui său concepuți cu Elizabeth Woodville ca fiind nelegitimi pe motiv că fratele său avusese un precontract cu văduva Lady Eleanor Butler, fiind considerat un contrat
Elizabeth Woodville () [Corola-website/Science/321392_a_322721]
-
planurile lui Henric să fie doar discutate. Elizabeth Woodville a murit la Abația Bermondsey pe 8 iunie 1492. Cu excepția reginei care aștepta nașterea celui de-al patrulea copil și a Ceciliei de York, fiicele ei au participat la funeraliile de la Castelul Windsor: Anne de York ( viitoarea soție a lui Thomas Howard, Duce de Norfolk), Catherine din York (viitoarea contesă de Devon) și Bridget din York (călugăriță la Dartford Priory). Testamentul Elizabethei Woodville a fost specificat într-o ceremonie simplă. Trupul Elizabethei
Elizabeth Woodville () [Corola-website/Science/321392_a_322721]
-
Norfolk), Catherine din York (viitoarea contesă de Devon) și Bridget din York (călugăriță la Dartford Priory). Testamentul Elizabethei Woodville a fost specificat într-o ceremonie simplă. Trupul Elizabethei a fost depus lângă soțul ei Eduard, în Capela St George de la Castelul Windsor. Cu Sir John Grey: Cu regele Eduard al IV-lea:
Elizabeth Woodville () [Corola-website/Science/321392_a_322721]
-
îl forțează pe Severin Norby (n. 147 - d. 1530), duce de Von Gotland să invadeze regiunea Blekinge într-o încercare de a se schimba oridinea dela cetatea de Scaun din ținutul Gottorf. Adunând țăranii din regiunea guvernată, el va ataca castelul Karnan din Helsingborg. Armata lui Frederik concentrată în ținutul Scania respinge cu eficiență gloata de 8000 de tărani adusă de Soren, iar generalul Johannis Rantau îl învinge la bătălia dela Lund din aprilie 1525. În urma bătăliei, răsculații au dat bir
Frederic I al Danemarcei () [Corola-website/Science/321409_a_322738]
-
dublu, împreună cu "The Kar-Chee Reign" a lui Avram Davidson. Deși este una dintre cărțile aparținând universului Hainish, narațiunea conține o serie de elemente aparținând genului fantezie eroică. În călătoria sa pe o planetă înapoiată, Rocannon întâlnește lorzi care trăiesc în castele și poartă săbii, precum și alte rase asemănătoare zânelor și piticilor. Romanul poate fi catalogat ca science fantasy sau planetary romance. În acest roman apare termenul "ansiblu", care desemnează un aparat ce permite comunicarea cu viteze superluminice. El a ajuns să
Lumea lui Rocannon () [Corola-website/Science/321421_a_322750]
-
baracă rezervată și încălzită, la marginea lagărului propriu-zis. El s-a reîntâlnit cu Léon Blum, Édouard Daladier și cu generalul Gamelin sosiți cu avionul cu o zi în urmă. După o lună, la 1 mai 1943, a fost transferat la castelul Itter, în Tirolul austriac, castel de ținea de lagărul de concentrare Dachau, însoțit de generalul Gamelin, de Daladier, de Paul Reynaud, de Jean Borotra și de Marcel Granger (nepotul generalului Giraud). El a obținut permisiunea aducerii direct din Franța, a
Léon Jouhaux () [Corola-website/Science/321505_a_322834]
-
marginea lagărului propriu-zis. El s-a reîntâlnit cu Léon Blum, Édouard Daladier și cu generalul Gamelin sosiți cu avionul cu o zi în urmă. După o lună, la 1 mai 1943, a fost transferat la castelul Itter, în Tirolul austriac, castel de ținea de lagărul de concentrare Dachau, însoțit de generalul Gamelin, de Daladier, de Paul Reynaud, de Jean Borotra și de Marcel Granger (nepotul generalului Giraud). El a obținut permisiunea aducerii direct din Franța, a secretarei sale Augusta Bruchlen care
Léon Jouhaux () [Corola-website/Science/321505_a_322834]
-
Katherine (Irene) Kurtz (n. 18 octombrie 1944) este autoarea a numeroase române fantasy, cele mai renumite fiind acelea din seria Deryni. Deși s-a născut în America, în ultimii ani, până de curând, a locuit într-un castel din Irlanda. Actualmente trăiește în Virginia. Este prietena cu Anne McCaffrey și conversează frecvent online cu fanii ei. A fost membră a "Swordsmen and Sorcerers' Guild of America (ȘAGA)", un grup de autori de fantezie eroica fondat în anii '60
Katherine Kurtz () [Corola-website/Science/321522_a_322851]
-
că urmașii unui monarh britanic ar trebui să se căsătorească cu familii protestante, regina Victoria a sugerat o întâlnire cu Prințesa Elena Friederike, fiica Prințului de Waldeck și Pyrmont. La 27 aprilie 1882, Leoplod și Elena s-au căsătorit la Castelul Windsor. Au avut o căsnicie scurtă și fericită. În 1883, Leopold a devenit tată când soția sa a născut o fetiță, Alice. A murit la scurt timp după nașterea fiului său, Charles Edward. La 27 martie 1884 a alunecat și
Leopold, Duce de Albany () [Corola-website/Science/316332_a_317661]
-
murit, iar ea a devenit moștenitoare prezumptivă. Regele William al III-lea a murit la 23 noiembrie 1890, iar Prințesa Wilhelmina a devenit regina Olandei. Wilhelmina fiind minoră, mama ei, Emma, a fost numită regentă. Wilhelmina a fost educată la castelul Het Loo, unde a fost izolată de către mama sa, care i-a impus un regim de lucru foarte strict. Pe tot timpul regenței, Emma și-a ținut fiica închisă ca într-o “colivie”, ferind-o de orice contact cu persoanele
Wilhelmina a Țărilor de Jos () [Corola-website/Science/316321_a_317650]
-
continuând lupta din exil. Revine în țară la 5 mai 1945, după capitularea Germaniei. Din motive de sănătate, la 4 septembrie 1948, după o domnie de aproape 58 de ani, abdică în favoarea unicei sale fiice, Juliana, și se retrage la castelul Het Loo, dedicându-se pasiunii ei, pictura. Wilhelmina moare la castelul Het Loo la vârsta de 82 de ani, la 28 noiembrie 1962, și este înmormântată în cripta familiei regale olandeze, la Nieuwe Kerk în Delft, la 8 decembrie.
Wilhelmina a Țărilor de Jos () [Corola-website/Science/316321_a_317650]
-
după capitularea Germaniei. Din motive de sănătate, la 4 septembrie 1948, după o domnie de aproape 58 de ani, abdică în favoarea unicei sale fiice, Juliana, și se retrage la castelul Het Loo, dedicându-se pasiunii ei, pictura. Wilhelmina moare la castelul Het Loo la vârsta de 82 de ani, la 28 noiembrie 1962, și este înmormântată în cripta familiei regale olandeze, la Nieuwe Kerk în Delft, la 8 decembrie.
Wilhelmina a Țărilor de Jos () [Corola-website/Science/316321_a_317650]
-
călugărițe amplasată în satul Miclăușeni din județul Iași. La mănăstire se poate ajunge pe drumul de la Iași spre Roman (DN 28); imediat după intersecția de pe partea stângă spre satul Butea, se face încă o dată la stânga prin pădure pe drumul spre Castelul Sturdza. a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, la numărul 1439, având codul IS-II-a-B-04199 și fiind formată din 3 obiective: În anul 1752, vornicul Ioan Sturdza (1710-1792) a ridicat aici un conac boieresc cu
Mănăstirea Miclăușeni () [Corola-website/Science/316348_a_317677]
-
trup îngeri Mihail și Gavriil care din temelie sau ziditu de dumnealui Ioan Sturze vel-vornic fiul Sandului Sturze vel-logofătu la leat 1782"". În prezent, vechea pisanie se află încastrata în zid într-o încăpere de la parterul aripii de est a Castelului Sturdza. Între anii 1821-1823, marele logofăt Dimitrie Sturdza (1756-1846), fiul lui Ioan Sturdza, și soția sa Elenco, au reconstruit biserica de curte în stil neoclasic, așa cum poate fi văzută astăzi. El a înzestrat-o cu o frumoasă catapeteasmă în stil
Mănăstirea Miclăușeni () [Corola-website/Science/316348_a_317677]
-
de Ecaterina Cantacuzino (1873-1953), fiica lui Gheorghe și a Mariei Sturdza, care a luat cu ea odoarele bisericii construite de marele logofăt Dimitrie Sturza la 1823. Ea a refuzat inițial să evacueze biblioteca de mare valoare pe care o adăpostea castelul, predând ulterior Episcopiei Romanului două inventare ale bibliotecii și apoii donându-le. Rămasă văduvă și neavând copii, Ecaterina Cantacuzino s-a călugărit spre sfârșitul vieții sub numele de maica Macrina. La data de 21 aprilie 1947, ea a donat Episcopiei
Mănăstirea Miclăușeni () [Corola-website/Science/316348_a_317677]
-
ulterior Episcopiei Romanului două inventare ale bibliotecii și apoii donându-le. Rămasă văduvă și neavând copii, Ecaterina Cantacuzino s-a călugărit spre sfârșitul vieții sub numele de maica Macrina. La data de 21 aprilie 1947, ea a donat Episcopiei Romanului Castelul Miclăușeni, plus parcul de 30 hectare de pădure care-l înconjoara, biserica ctitorită de părinții săi (Gheorghe Sturdza și Maria Sturdza, fiica lui Ion Ghica) și toate dependințele, cu scopul de a fi amenajată aici o mănăstire de maici. La
Mănăstirea Miclăușeni () [Corola-website/Science/316348_a_317677]
-
cu scopul de a fi amenajată aici o mănăstire de maici. La data de 1 mai 1953, autoritățile comuniste au desființat așezarea monastică, iar maicile au fost mutate la Schitul Cozancea din județul Botoșani, domeniul intrând în proprietatea statului. Biserica castelului a fost transformată în biserică parohială. În perioada regimului comunist, la această biserică a slujit preotul Nicanor Racu (1897-1982), nașul de călugărie al maicii Macrina. Ecaterina Cantacuzino a murit la Schitul Cozancea în 1953, iar osemintele ei au fost aduse
Mănăstirea Miclăușeni () [Corola-website/Science/316348_a_317677]
-
pelerini și loc de desfășurare de activități culturale multiple. Astăzi, viețuiesc aici 35 de călugărițe. În afara programului liturgic, maicile își desfășoară activitatea în diferite ateliere: de pictură a icoanelor, de încondeiere a ouălor, de croitorie și broderie. În anul 2001, Castelul Sturdza a fost retrocedat Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. Prin Hotărârea Guvernului nr. 1170 din 2 octombrie 2003 s-a stabilit, printre altele, realizarea unor reparații de urgență la Castelul Sturdza (satul Miclăușeni, județul Iași) și a unor lucrări de peisagistică
Mănăstirea Miclăușeni () [Corola-website/Science/316348_a_317677]
-
de încondeiere a ouălor, de croitorie și broderie. În anul 2001, Castelul Sturdza a fost retrocedat Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. Prin Hotărârea Guvernului nr. 1170 din 2 octombrie 2003 s-a stabilit, printre altele, realizarea unor reparații de urgență la Castelul Sturdza (satul Miclăușeni, județul Iași) și a unor lucrări de peisagistică în zonele adiacente. În anul 2004, obținând o finanțare de la Banca Mondială, în valoare de aproximativ 2,4 milioane de lei (adică 685.700 euro), Mitropolia Moldovei și Bucovinei
Mănăstirea Miclăușeni () [Corola-website/Science/316348_a_317677]
-
județul Iași) și a unor lucrări de peisagistică în zonele adiacente. În anul 2004, obținând o finanțare de la Banca Mondială, în valoare de aproximativ 2,4 milioane de lei (adică 685.700 euro), Mitropolia Moldovei și Bucovinei a început restaurarea castelului și a dependințelor. S-au efectuat lucrări de consolidare și restaurare a clădirii și dependințelor, urmând să se mai execute lucrări generate de infiltrarea apei subterane, finalizarea zugrăvelilor interioare și exterioare, respectiv restaurarea picturii. În prezent, lucrările de restaurare au
Mănăstirea Miclăușeni () [Corola-website/Science/316348_a_317677]
-
Datele primite părând favorabile declanșării unei noi ofensive spre țara sfântă, Papa a trimis în Franța, unde Foulque de Neuilly propovăduia de doi ani războiul împotriva necredincioșilor, pe cardinalul Petro din Capua, care, în fața unor seniori de seamă, adunați la castelul Ecry sur Aisne cu ocazia unui turnir, a proclamat cruciada. Deși cronicarul Villehardouin, martor al evenimentelor, ne încredințează că: inimile oamenilor erau profund mișcate, nu se poate să nu constatăm deosebirea dintre modul în care a fost anunțată cruciada a
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
se face văzut și înțeles, la Ecry a fost o biată adunare a unor nobili veniți la o serbare, cu soțiile și slujbașii lor, prilej de care s-a folosit legatul papal pentru a se achita de misiunea sa, capela castelului dovedindu-se, în acest scop, suficient de încăpătoare. Din fericire, sau cum se exprima cronicarul din mila lui Dumnezeu s-a întâmplat ..., ca printre cei dornici să se remarce într-o cruciadă, să se afle Thibaud baron de Champagne și
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
10 decembrie 1688 împreună cu fiul ei. Fiica cea mare a lui Iacob, Mary, împreună cu soțul său, William de Orange au fost invitați de Wings să preia tronul. În exil, ca oaspeți ai regelui Ludovic al XIV-lea al Franței la Castelul din Saint-Germain-en-Laye, Mary a născut o fiică, Louisa Maria Teresa Stuart, care a murit de variolă la vârsta de nouăsprezece ani. Regina Mary a murit la Saint-Germain-en-Laye de cancer la sân. Mormântul ei a fost distrus în timpul Revoluției Franceze.
Mary de Modena () [Corola-website/Science/316447_a_317776]
-
zaruri. La 14 noiembrie 1501, băiatul ei în vârstă de 15 ani, Arthur, s-a căsătorit cu Catherine de Aragon, fiica lui Ferdinand al II-lea de Aragon și Isabellei I de Castilia, iar cei doi au fost trimiși la castelul Ludlow, reședința tradițională a Prințului de Wales. Cinci luni mai târziu, Arthur a murit subit în aprilie 1502. Vestea morții lui Arthur i-a cauzat lui Henric al VII-lea o mare durere, temându-se pentru dinastia sa. Elisabeta de
Elisabeta de York () [Corola-website/Science/316449_a_317778]
-
Europei inclusiv Altona, Paris și Londra. Îm timpul absenței sale, Caroline Matilda a trezit atenția prin plimbările sale din Copenhaga; acest lucru era considerat scandalos, nobilele daneze mergeau numai cu trăsura în oraș. Caroline Matilda și-a petrecut vara la Castelul Frederiksborg cu copilul ei nou născut înainte de a reveni în toamnă la Copenhaga. Regele a revenit în capitală la 12 ianuarie 1769 aducând cu sine pe Johann Friedrich Struensee ca medic regal, care mai târziu va deveni ministru. El l-
Caroline Matilda de Wales () [Corola-website/Science/316484_a_317813]