13,240 matches
-
vitralii. Astfel, este surprinzătoarea lipsa oricărei mențiuni la masacrele din zonele Drillais, La Fauconnière și Les Royards din comuna La Gaubretière unde au fost omorîți peste 500 de localnici. Un număr mare de vitralii prezintă pe conducătorii militari ai „armatei catolice și regale” nume care sub care era cunoscută armata răsculaților din Vendée. De obicei vitraliile ilustrează un eveniment legat de conducătorul respectiv care a avut loc în localitatea unde se află vitraliul. Aceste vitralii caută să mențină vie memoria acestor
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
de Bonchamps (1760-1793) a fost un general care luptase în războiul de independență al Statelor Unite. Își avea reședința în castelul său La Baronnière de lângă Saint-Florent-le-Vieil, unul din locurile în care a izbucnic revolta din Vendée. Bonchamps s-a alăturat armatei catolice și regale și a participat la bătăliile de la Bressuire, Thouars, Nantes, Clisson, Saint-Christophe-du-Ligneron și La Tremblaie. Grav rănit în bătălia de la Cholet este dus la Saint-Florent-le-Vieil. Aflând că 5.000 de soldați republicani, închiși în biserică, urmau să fie executat
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
bătăliile de la Thouars, Fontenay, Saumur, Torfou, Tiffauges și La Tremblaye. A fost rănit la Cholet, murind ca urmare a rănilor sale la 4 noiembrie 1793. Dintre vitrqliile dedicate lui Lescure se menționează: Jacques Cathelineau (1759-1793) a fost generalisim al armatei catolice și regale din Vendée. A participat la bătăliile de la Jallais (12 martie 1793), Chemillé (14 martie 1793), Cholet (14 martie 1793), Beaupréau (23 aprilie 1793), Thouars (5 mai 1793), La Châtaigneraie (14 mai 1793) , Fontenay (16 mai 1793), Montreuil-Bellay și
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
fiind transportat la Saint-Florent-le-Vieil unde a murit la 14 iulie 1793. A fost înmormântat în capela Saint-Charles din localitate. Există mai multe vitralii care ilustrează activitatea generalului Cathelineau. Maurice Joseph Gigost d'Elbée (1752-1794) a fost numit generalisim al armatei catolice și regale din Vendée după moartea lui Jacques Cathelineau. A participat la bătăliile de la Coron, Beaulieu și Luçon. Grav rănit în bătălia de la Cholet a fost transportat întâi la Beaupréau apoi la Noirmoutier. Făcut prizonier, a fost condamnat la moarte
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
piața publică din localitate, unde fusese dus pe scaun, deoarece cele 14 răni ale sale nu-i permiteau să stea în picioare. : Henri du Vergier, conte de La Rochejaquelein (1772 - 1794) a fost unul din cei mai activi generali ai armatei catolice și regale din Vendée. A luat parte la bătăliile de la Thouars, Fontenay-le-Comte, Saumur, Luçon, Cholet, Entrammes, Fougères, Granville, Angers și Le Mans. În octombrie 1793, în vârstă de doar 21 de ani a fost numit generalisim al armatei catolice și
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
armatei catolice și regale din Vendée. A luat parte la bătăliile de la Thouars, Fontenay-le-Comte, Saumur, Luçon, Cholet, Entrammes, Fougères, Granville, Angers și Le Mans. În octombrie 1793, în vârstă de doar 21 de ani a fost numit generalisim al armatei catolice și regale. A fost ucis în bătălia de la Nuaillé, lângă Cholet la 28 ianuarie 1794, fiind împușcat de un grenadier republican care se predase, în momentul în care La Rochejaquelein se apleca să-i ia arma. Dintre vitraliile care îl
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
1753-1796) a fost un conducător militar de primă importanță în timpul războiului din Vendee. A luat parte la bătăliile de la Fontenay, Cholet, Saumur, Beaupréau, Laval, Entrammes și Granville. În 1794, îi succede lui Henri de La Rochejaquelein în calitate de general șef al Armatei Catolice și Regale. Este prins de republicane, condamnat la moarte de o comisie militară și împușcat la Angers, în 25 février 1796. Generalul Stofflet este prezentat în câteva vitralii importante : Jean Perdriau (1746-1793) este unul din primii conducători ai răscoalei din
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
Vendée. François de Lyrot de La Patouillère sau cei care au fost executați de republicani în partea inițială a războiului, înainte de a participa la operații militare importante, cum era Jacques Guerry du Cloudy, primul comandant al "armatei creștine" (nume anterior armatei catolice și regale). De asemenea, nu apar generalii care au avut dispute cu ceilalți generali, fiind considerați de unii susținători ai revoltei a fi trădători ai cauzei, printre care Charles-Henri-Félicité Sapinaud de la Rairie, Antoine-Philippe de La Trémoïlle, principe de Talmont și Gaspard
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
orașul Fontenay-le-Comte. În 1793, dorind să șteargă toate denumirile care aminteau de vechiul regim, Convenția Națională a schimbat numele orașului în Fontenay-le-Peuple. Ca toate capitalele de departamente, Fontenay-le-Comte era un centru republican și ca atare o țintă a trupelor armatei catolice și regale. Orașul a fost cucerit la 25 mai 1793 dar este abandonat de trupele regale doar după trei zile rămănând până la sfârșitul războiului un punct de sprijin al operațiilor militare republicane. Un vitraliu al bisericii Saint Pauvin din Le
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
al bisericii Saint Pauvin din Le Pin-en-Mauges, realizat de Jean Clamens în 1897 este dedicat acestei victorii. O scenă a vitraliului dedicat războiului din Vendée din biserica Saint-Jacques din Pouzauges realizat de Roger Degas în 1950) prezintă rugăciunea soldațiilor armatei catolice și regale înaintea bătăliei de la Fontenay-le-Comte. Vitraliul numit "Fuga lui Santerre" din biserica din Vihiers prezintă o scenă puțin uzuală din timpul bătăliei din Vihiers și anume la fuga generalului republican Antoine Joseph Santerre în fața atacului trupelor armatei catolice și
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
armatei catolice și regale înaintea bătăliei de la Fontenay-le-Comte. Vitraliul numit "Fuga lui Santerre" din biserica din Vihiers prezintă o scenă puțin uzuală din timpul bătăliei din Vihiers și anume la fuga generalului republican Antoine Joseph Santerre în fața atacului trupelor armatei catolice și regale. Generalul Santerre comandase garda republicană în momentul execuției regelui Ludovic al XVI-lea. Insurgenții juraseră că îl vor prinde pentru a-l închide într-o cușcă de fier. În ziua de 18 iulie 1793, trupele armatei catolice și
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
armatei catolice și regale. Generalul Santerre comandase garda republicană în momentul execuției regelui Ludovic al XVI-lea. Insurgenții juraseră că îl vor prinde pentru a-l închide într-o cușcă de fier. În ziua de 18 iulie 1793, trupele armatei catolice și regale concentrate la Coron, comandate de generalii Henri Forestier și Piron de La Varenne, au atacat trupele republicane staționate la Vihiers, comandate de generalul Santerre. Fiindu-i treamă ca insurgenții din Vendée să nu-și îndeplinească amenințarea, generalul Santerre a
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
Clamens în anul 1900, este singurul care prezintă imaginea unui general republican, și îl prezintă într-o situație rușinoasă. La 12 iulie 1790, Adunarea Națională Constituantă votase “Legea despre Constituția Civilă a Clerului” care avea scopul de a reorganiza biserica catolică din Franța transformând preoții din parohii în „funcționari publici ecleziastici”. La 29 noiembrie 1790 un alt decret obliga toți preoții să presteze jurământ că recunosc și se vor supune prevederilor acestei legi. Cei care refuzau, numiți „preoți refractari” urmau să
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
să presteze jurământ că recunosc și se vor supune prevederilor acestei legi. Cei care refuzau, numiți „preoți refractari” urmau să fie supuși diferitor măsuri restrictive. Au urmat o serie de alte măsuri împotriva preoților refractari. La 24 noiembrie 1793 cultul catolic a fost intezis în Franța și bisericile au fost închise. Preoții refractari au continuat să celebreze ilegal mesa în păduri sau în diferite case particulare. Aceste mese erau un mijloc pentru populația din Vendée să-și păstreze religia și să
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
ghilotină la 21 februarie 1794, purtând încă odăjdiile din momentul în care fusese arestat și rostind cuvintele de la începutul slujbei ""Introibo ad altare Dei, ad Deum qui laetificat iuventutem meam"". Părintele Noël Pinot a fost beatificat, ca martir, de biserica catolică în 1926, fiind serbat în ziua de 21 februarie, ziua execuției sale. Fiind considerat una din personalitățile ecleziastice cele mai marcante care au murit în timpul războiului din Vendée, există numeroase vitralii care îl comemorează pe fericitul Noël Pinot. Guillaume Repin
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
la toți cetățenii. Canonicul Repin a refuzat din nou să presteze jurământul, fiind închis împreună cu alți preoți în vârstă într-o fostă școală a congregației "Frații Doctrinei Creștine", cunoscută sub denumirea la Rossignolerie. Preoții arestați au fost eliberați de armata catolică și regală în momentul cuceririi orașului Angers în 17 iunie 1793. Totuși, în momentul contra-atacului trupelor republicane, bătrânul canonic era prea în vârstă pentru a se retrage cu trupele regaliste. În 24 decembrie 1793 canonicul Guillaume Repin a fost capturat
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
evidență, ca și vitraliul anterior, faptul că persecuțiile anticreștine din Vendée nu au încetat odată cu terminarea "Terorii" și cu căderea lui Maximilien de Robespierre ci au continuat cu mulți ani după aceea. Unele vitralii scot în evidență activitatea preoților armatei catolice și regale în temperarea soldaților și în asigurarea respectării moralei creștine, contrastând cu acțiunile violente ale soldaților republicani. Un exemplu al unei asemenea vitraliu este cel al capelei Notre-Dame-de-Hautefoy din Saint-Paul-du-Bois, executate de atelierul de sticlărie Paul Barthe și Maurice
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
Saint-Paul-du-Bois, executate de atelierul de sticlărie Paul Barthe și Maurice René Bordereau în 1957. Vitraliul este dedicat abatelui Jacques Bouchet, născut în 1767 la Charensal. Bouchet s-a preoțit în 1791 dar și-a desfășurat apostolatul în ilegalitate, susținând armata catolică și regală. A murit la Moulins în 1838. Vitraliul arată o scenă care a avut loc în localitate, când Massicot, șef al unității militare din Saint-Paul-du-Bois și câțiva soldați din armata generalului Stofflet se confruntă cu abatele Bouchet, care îi
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
păcatelor pentru martirii duși la execuție spre La Meignane. Numeroase vitralii sunt dedicate altor victime ale represiunii din Vendée. Сele patru doamne ale familiei de la Sorinière, unele din victimele civile cele mai cunoscute ale represiunii republicane din Vendée sunt: Biserica catolică le-a declarat martire ale credinței și au fost beatificate de papa Ioan Paul al II-lea la 19 februarie 1984, fiind celebrate în ziua de 1 februarie. Deși Marie de la Dive era cumnata celor trei surori și cele patru
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
latine, care pune stăpânire întotdeauna pe ceea ce e mai aproape, precum o cangrenă. Basileul se străduia să-și țină cuvântul. Geoffroy de Villehardouin, mareșal de Champagne, autorul cronicii despre cucerrea Constantinopolului, arăta că Theodor I intra în luptă cu oștirea catolică la orice ocazie potrivită. Și, chiar dacă succesele reale ale Imperiului de Niceea, în conflictul armat cu latinii, trebuie calificate ca modeste, primul lui împărat a reușit să-i apere independența și să înfăptuiască reforme serioase, creând baza pentru Reconquista grecească
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
în ciuda proporțiilor lor mai reduse, pot fi puși în același rând cu Iustinian și cu Vasile Bulgarochtonul. În pofida unui șir de insuccese, în anii 1205-1214, grecii au oprit înaintarea continuă spre Răsărit a cruciaților. Pământul ardea, literalmente, sub picioarele cotropitorilor catolici, războiul împotriva latinilor s-a transformat într-un război al întregului popor. La început, forțele reale ale lui Laskaris erau infime, însă curajul ținea piept cu demnitatea numărului și fierului. De pildă, în timpul asediului fortăreței Lentianon (1212), grecii mâncau pielea
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
și doi frați (Rahel Victoria, Volf sau Valerian William (1892), Charlotta, Clara Lala și Norbert Buby. Paulina Iancu era orfană de amândoi părinții din copilărie și frații ei mai mari, celibatari, o predaseră spre creștere și educare călugărițelor unei mănăstiri catolice. În cele din urmă, de teamă că ea va părăsi credința strămoșilor și se va creștina, au retras-o de acolo și au măritat-o cu Nisim Moreno Levi, care era din aceeasi generație ca ei, mai vârstnic decât ea
Jacob Levy Moreno () [Corola-website/Science/316742_a_318071]
-
apăra pe cei drepți, nevinovați și lipsiți de ajutor. Creștinii au datoria de a lua sabia pentru o cauză dreaptă dacă guvernul le-o cere — prin această doctrină se deosebește anabaptismul Schwertler de cel Stabler. Și după ruptura de Biserica Catolică Hubmaier a continuat să creadă în virginitatea perpetuă a Mariei și să-i acorde titlul de theotokos ("Apologia" 9-10).
Balthasar Hubmaier () [Corola-website/Science/316771_a_318100]
-
Potocki și-a asasinat de 3 ori vizitiul în preajma mănăstirii, de fiecare dată fără succes, fapt ce l-a convins de sacralitatea locului. Această a condus la mai multe danii din partea acestuia precum și la intervenția pe langă Papă (Pototki fiind catolic) că Sfanțul Iov să fie canonizat și de biserică Apuseana. Potocki a murit în 1782, fiind îngropat în Catedrală Adormirii a cărei construcție o finanțase. În 1604 intra în comunitatea monastica Ivan Zalizo, cunoscut mai târziu că Sfanțul Iov al
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
e denumirea unui scandal care a izbucnit după ce poliția Statului Pontific a răpit, la data de 23 iunie 1858, un copil evreu, Edgardo Mortara, de 6 ani, din familia lui de la Bolonia, ca să fie crescut ca creștin catolic și Papa Pius al IX-lea a refuzat să-l elibereze. Părinții au fost informați că-și pot recăpăta fiul numai dacă se convertesc la catolicism. Edgardo Mortara s-a născut la 27 august 1851 ca fiul negustorului evreu Salomone
Afacerea Edgardo Mortara () [Corola-website/Science/316836_a_318165]