12,819 matches
-
cu iluminatul exterior al fațadei pentru care se utilizează aproximativ 100.000 becuri. Harrods are o istorie diferită de cea a altor magazine universale care s-au construit, ea urmând dezvoltarea firmei create de Charles Henry Harrod, un negustor de ceai și băcănie care în 1835 deschisese un magazin în cartierul Stepney din Londra. Magazinul lui Harrod, preluat ulterior de fiul său, Charles Digby Harrod, s-a mutat pe actualul amplasament de pe Brompton Road în 1849, la acea vreme o zonă
Centru comercial () [Corola-website/Science/303178_a_304507]
-
gumă de mestecat (comercializate mai ales pentru copii), dar și miere de albine, caramel, scorțișoară, molură, ghimbir, vanilie, lămâie, portocală, pin. Au mai fost încercate unele arome, dar fără mare succes comercial, cum ar fi cele de unt de arahide, ceai și chiar whisky. Unele paste nu au arome. Singurul scop al pastei multicolore e provizia unei aparențe alternative; nu dă nici un benficiu funcțional consumatorului. Această pastă se poate face prin includerea a două paste diferit colorate într-un fel neobișnuit
Pastă de dinți () [Corola-website/Science/302260_a_303589]
-
Sen no Rikyū (千利休 "Sen no Rikyū", "Sen Rikyū", n. 1522, d. 21 aprilie 1591) a fost un maestru al ceremoniei ceaiului din Japonia. S-a născut în Sakai (prefectura Osaka de azi) într-o familie de comercianți; tatăl său se numea Tanaka Yōhei iar mama Tomomi Tayuki. În copilărie numele său era Yoshiro, dar mai târziu preotul Dairin Soto i l-
Sen no Rikyu () [Corola-website/Science/302279_a_303608]
-
preotul Dairin Soto i l-a schimbat în "Sōeki", urmând ca regentul Hideyoshi să i-l schimbe din nou, în 1585, în Rikyū. Mai este cunoscut și sub numele Hōsensai. Rikyū s-a dovedit inegalabil nu numai în a prepara ceaiul (doar o parte din ceremonia ceaiului), ci și în a încorona acest act printr-o atitudine exemplară de meditație estetică. Lui i se datorează ingenioasa încifrare a artei ceaiului în formule care țin de wabi. El a propus patru principii
Sen no Rikyu () [Corola-website/Science/302279_a_303608]
-
schimbat în "Sōeki", urmând ca regentul Hideyoshi să i-l schimbe din nou, în 1585, în Rikyū. Mai este cunoscut și sub numele Hōsensai. Rikyū s-a dovedit inegalabil nu numai în a prepara ceaiul (doar o parte din ceremonia ceaiului), ci și în a încorona acest act printr-o atitudine exemplară de meditație estetică. Lui i se datorează ingenioasa încifrare a artei ceaiului în formule care țin de wabi. El a propus patru principii de bază, pe care un maestru
Sen no Rikyu () [Corola-website/Science/302279_a_303608]
-
Hōsensai. Rikyū s-a dovedit inegalabil nu numai în a prepara ceaiul (doar o parte din ceremonia ceaiului), ci și în a încorona acest act printr-o atitudine exemplară de meditație estetică. Lui i se datorează ingenioasa încifrare a artei ceaiului în formule care țin de wabi. El a propus patru principii de bază, pe care un maestru trebuie să le demonstreze in practică. Acestea sunt: De asemenea, Rikyū a stabilit un set simplu, compus din șapte reguli de bază, în
Sen no Rikyu () [Corola-website/Science/302279_a_303608]
-
El a propus patru principii de bază, pe care un maestru trebuie să le demonstreze in practică. Acestea sunt: De asemenea, Rikyū a stabilit un set simplu, compus din șapte reguli de bază, în fapt, instrucțiuni privind prepararea perfectă a ceaiului. În formulele concise ale maestrului se pot descoperi nu numai un model autentic de abordare a unei ceremonii complicate, ci, mai ales, reperele unui "modus vivendi" exemplar, modulat și dictat de legi estetice. Să nu uităm, așadar, că ritualul elaborat
Sen no Rikyu () [Corola-website/Science/302279_a_303608]
-
concise ale maestrului se pot descoperi nu numai un model autentic de abordare a unei ceremonii complicate, ci, mai ales, reperele unui "modus vivendi" exemplar, modulat și dictat de legi estetice. Să nu uităm, așadar, că ritualul elaborat al ceremoniei ceaiului provine din doctrina budismului zen, al cărui comandament central vizează contemplarea naturii interioare și armonizarea acesteia cu esența universală: integrarea perfecta a antropicului în cosmos.
Sen no Rikyu () [Corola-website/Science/302279_a_303608]
-
Dacă ceremonia ceaiului, ceremonia florilor, origami sunt atitudini și manifestări artistice mai ușor accesibile străinului dornic de a se apropia de cultura extrem-orientală, caligrafia cunoaște, firesc, o altă întâmpinare, fapt datorat specificului ei legat de caracteristicile unui anumit tip de scriere. Scrisul, una
Caligrafie () [Corola-website/Science/302277_a_303606]
-
înseamnă "intuiție" sau "meditație". La origine, ceea ce avea să devină zen-ul japonez, a fost un curent budist indian numit "Dhyăna", inițiat de celebrul călugăr Bodhidharma. În anul 520 d.Hr, Bodhidarma a călătorit în China, la Nanjing, unde a adus ceaiul și principalele idei ale acestei secte. Secta avea ca principiu fundamental ideea că se poate ajunge la iluminare prin meditație sau printr-o experiență spirituală numită "sambodhi". În acest sens, toată literatura budistă era ineficientă, iar venerarea unei divinități nu
Zen () [Corola-website/Science/302285_a_303614]
-
aflată în ascensiune în perioada Kamakura. Budismul Zen devenise religia favorită a clasei conducătoare japoneze, deoarece propăvăduia acceptarea ordinii stabilite de conducător. De asemenea, Zen-ul a influențat foarte mult arta japoneză, atât cea laică cât și religioasă, a introdus ceremonia ceaiului și a sporit dezvoltarea artelor marțiale. Cu toate acestea Zen-ul nu avea un canon, și nici un alt fel de literatură decât acele culegeri de anecdote biografice ale maeștrilor zeniști, deci o literatură deloc canonică. Dar, cu timpul au apărut culegeri
Zen () [Corola-website/Science/302285_a_303614]
-
Ceaiul verde este un tip de ceai obținut, spre deosebire de "ceaiul negru" din frunze nefermentate de Camelia sinensis. Diferența în producerea lui față de producerea ceaiului negru constă în faptul că procesul natural de fermentație este oprit. Imediat dupa cules, frunzele sunt trecute
Ceai verde () [Corola-website/Science/302319_a_303648]
-
Ceaiul verde este un tip de ceai obținut, spre deosebire de "ceaiul negru" din frunze nefermentate de Camelia sinensis. Diferența în producerea lui față de producerea ceaiului negru constă în faptul că procesul natural de fermentație este oprit. Imediat dupa cules, frunzele sunt trecute prin abur sau torefiate. Apoi frunzele
Ceai verde () [Corola-website/Science/302319_a_303648]
-
Ceaiul verde este un tip de ceai obținut, spre deosebire de "ceaiul negru" din frunze nefermentate de Camelia sinensis. Diferența în producerea lui față de producerea ceaiului negru constă în faptul că procesul natural de fermentație este oprit. Imediat dupa cules, frunzele sunt trecute prin abur sau torefiate. Apoi frunzele sunt uscate și
Ceai verde () [Corola-website/Science/302319_a_303648]
-
Ceaiul verde este un tip de ceai obținut, spre deosebire de "ceaiul negru" din frunze nefermentate de Camelia sinensis. Diferența în producerea lui față de producerea ceaiului negru constă în faptul că procesul natural de fermentație este oprit. Imediat dupa cules, frunzele sunt trecute prin abur sau torefiate. Apoi frunzele sunt uscate și rulate, astfel împiedicându-se fermentarea. Ceaiul verde este cunoscut și sub denumirile de "ceai
Ceai verde () [Corola-website/Science/302319_a_303648]
-
Camelia sinensis. Diferența în producerea lui față de producerea ceaiului negru constă în faptul că procesul natural de fermentație este oprit. Imediat dupa cules, frunzele sunt trecute prin abur sau torefiate. Apoi frunzele sunt uscate și rulate, astfel împiedicându-se fermentarea. Ceaiul verde este cunoscut și sub denumirile de "ceai nefermentat" și "ceai virgin". Ceaiul verde se diferențiază de cel negru și prin: Deși ceaiul e cunoscut și folosit de oameni de mii de ani, cultivarea lui n-ar fi început decât
Ceai verde () [Corola-website/Science/302319_a_303648]
-
ceaiului negru constă în faptul că procesul natural de fermentație este oprit. Imediat dupa cules, frunzele sunt trecute prin abur sau torefiate. Apoi frunzele sunt uscate și rulate, astfel împiedicându-se fermentarea. Ceaiul verde este cunoscut și sub denumirile de "ceai nefermentat" și "ceai virgin". Ceaiul verde se diferențiază de cel negru și prin: Deși ceaiul e cunoscut și folosit de oameni de mii de ani, cultivarea lui n-ar fi început decât prin anul 350 î.Hr, în Chină și
Ceai verde () [Corola-website/Science/302319_a_303648]
-
în faptul că procesul natural de fermentație este oprit. Imediat dupa cules, frunzele sunt trecute prin abur sau torefiate. Apoi frunzele sunt uscate și rulate, astfel împiedicându-se fermentarea. Ceaiul verde este cunoscut și sub denumirile de "ceai nefermentat" și "ceai virgin". Ceaiul verde se diferențiază de cel negru și prin: Deși ceaiul e cunoscut și folosit de oameni de mii de ani, cultivarea lui n-ar fi început decât prin anul 350 î.Hr, în Chină și prin anul 700
Ceai verde () [Corola-website/Science/302319_a_303648]
-
că procesul natural de fermentație este oprit. Imediat dupa cules, frunzele sunt trecute prin abur sau torefiate. Apoi frunzele sunt uscate și rulate, astfel împiedicându-se fermentarea. Ceaiul verde este cunoscut și sub denumirile de "ceai nefermentat" și "ceai virgin". Ceaiul verde se diferențiază de cel negru și prin: Deși ceaiul e cunoscut și folosit de oameni de mii de ani, cultivarea lui n-ar fi început decât prin anul 350 î.Hr, în Chină și prin anul 700 al erei
Ceai verde () [Corola-website/Science/302319_a_303648]
-
frunzele sunt trecute prin abur sau torefiate. Apoi frunzele sunt uscate și rulate, astfel împiedicându-se fermentarea. Ceaiul verde este cunoscut și sub denumirile de "ceai nefermentat" și "ceai virgin". Ceaiul verde se diferențiază de cel negru și prin: Deși ceaiul e cunoscut și folosit de oameni de mii de ani, cultivarea lui n-ar fi început decât prin anul 350 î.Hr, în Chină și prin anul 700 al erei noastre în Japonia. În Asia a fost vreme îndelungată considerat
Ceai verde () [Corola-website/Science/302319_a_303648]
-
anul 700 al erei noastre în Japonia. În Asia a fost vreme îndelungată considerat mai mult o plantă medicinala decât o băutură. În textele europene apare în 1559, la Veneția, sub numele de "chai cătai", ceea ce a dat numele de ceai. Istoria ceaiului începe cu trei mii de ani înainte: conform legendei primul care a descoperit întâmplător efectele lui benefice a fost împăratul chinez Sen-Nung. Ceaiul a fost introdus treptat, dar mai întâi că și condiment, sau fiert în mâncăruri. Cultul
Ceai verde () [Corola-website/Science/302319_a_303648]
-
al erei noastre în Japonia. În Asia a fost vreme îndelungată considerat mai mult o plantă medicinala decât o băutură. În textele europene apare în 1559, la Veneția, sub numele de "chai cătai", ceea ce a dat numele de ceai. Istoria ceaiului începe cu trei mii de ani înainte: conform legendei primul care a descoperit întâmplător efectele lui benefice a fost împăratul chinez Sen-Nung. Ceaiul a fost introdus treptat, dar mai întâi că și condiment, sau fiert în mâncăruri. Cultul ceaiului a
Ceai verde () [Corola-website/Science/302319_a_303648]
-
apare în 1559, la Veneția, sub numele de "chai cătai", ceea ce a dat numele de ceai. Istoria ceaiului începe cu trei mii de ani înainte: conform legendei primul care a descoperit întâmplător efectele lui benefice a fost împăratul chinez Sen-Nung. Ceaiul a fost introdus treptat, dar mai întâi că și condiment, sau fiert în mâncăruri. Cultul ceaiului a aparut doar în timpul dinastiei Han (206-220), atunci au început să-l aplice că medicament. Un poet cu numele Lu-Yü a pus bazele ritualului
Ceai verde () [Corola-website/Science/302319_a_303648]
-
Istoria ceaiului începe cu trei mii de ani înainte: conform legendei primul care a descoperit întâmplător efectele lui benefice a fost împăratul chinez Sen-Nung. Ceaiul a fost introdus treptat, dar mai întâi că și condiment, sau fiert în mâncăruri. Cultul ceaiului a aparut doar în timpul dinastiei Han (206-220), atunci au început să-l aplice că medicament. Un poet cu numele Lu-Yü a pus bazele ritualului de a bea ceai, în care el speră că a descoperit o armonie deosebită. Încetul cu
Ceai verde () [Corola-website/Science/302319_a_303648]
-
treptat, dar mai întâi că și condiment, sau fiert în mâncăruri. Cultul ceaiului a aparut doar în timpul dinastiei Han (206-220), atunci au început să-l aplice că medicament. Un poet cu numele Lu-Yü a pus bazele ritualului de a bea ceai, în care el speră că a descoperit o armonie deosebită. Încetul cu încetul au apărut și ceainăriile: mai întâi prin vânzătorii ambulanți pe urma au apărut și mici ceainării. Cand Marco Polo ajunge în Chină ceainăriile deja fac parte din
Ceai verde () [Corola-website/Science/302319_a_303648]