13,496 matches
-
intenționeaz) s) construiasc) un nou drum și s)-l desființeze pe cel iordanian. Vestigiile din timpul lui Irod sunt tot ce-ți poți dori - coloane deformate, puternic afectate de trecerea timpului, mormântul lui Absalom, cu acoperișul rotund și un horn ciudat, care se Îngusteaz) spre vârf. Șiruri de morminte În toate direcțiile, la nesfârșit. Un lucru deosebit, care te poate obseda, Îl constituie Înmormântarea, bocetele și somnul de veci sub zidurile Ierusalimului, așteptând ca trompetele s) sune, anunțând venirea lui Mesia
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
În mână lui, polonicul nu p)rea mai mare decât o linguriț) pentru p)puși. Nu cred c) profesorului Werblowsky Îi place mai mult decat mie ceremonioasa cin) sabatic). Îmi reamintește (și el nu este, evident, r)spunz)tor de ciudatele gânduri care Imi trec mie prin cap) de un oarecare Jackie, un b)iețaș din clasa Întâi de la Devonshire Grammar School din Montréal, care m-a l)sat odat) perplex v)zându-l cum m)nânc) o prun) În timpul orei. A
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
frumoas). Este subțiric) și se mișc) foarte Încet. Cand se ridic) de pe scaun pare c) nu se mai sfârșește - are mai multe articulații decât un metru de tâmpl)rie. Vorbește rar, se bâlbâie. Pare a fi din alt) lume, un ciudat copil american de gr)diniț). Împreun) cu Y, locuiește Într-un cartier arab s)rac. Ei se ocup) de copii bolnavi, de b)trâni neputincioși, de animale r)nite. Nola Auerbach, soția lui John, s-a dus Într-o zi
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
stilul vechi. Se amuz) când Își amintește de vremurile de odinioar) cu Max Reinhardt, de spectacolele În scop caritabil la Operă din Manhattan. Ziaristul evreu și amatorul de distracții este acum unul dintre cei mai serioși înși, schimbat În mod ciudat. Omul harnic din proverbul lui Solomon ar putea sta În picioare În fața regilor; Weisgal, care este un om harnic, a f)cut mai mult decat s) stea În picioare În fața lor. El știe cum s)-i Încânte pe cei bogați
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
lui Dennis nu este prea mult confort. N-aș putea spune dac) este o colib) sau o magherniț). Casă este proprietatea Bisericii Ortodoxe Grecești, iar Dennis se duce personal, de trei ori pe an, s) pl)teasc) chiria unui funcționar ciudat - În parte avocat, În parte contabil - care Încearc) mereu s) profite de poetul-chiriaș. Sunt obiceiuri orientale, spune Dennis. Nu poți s) pui banii jos și s) ceri chitanță. Trebuie s) bei o cafea și s) faci slalom printre toate șmecheriile
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
cut asta. Experiență de viat) Îmi cere s) fiu circumspect fâț) de Kollek. Trebuie Ins) s) m) feresc s)-mi În)spresc percepțiile. E adev)rât c) lucrurile nu sunt ceea ce par a fi. Ins) ele pot deveni, În mod ciudat, exact ceea ce par. Cererea domnului Freudenthal a fost Îndeplinit); semaforul a fost mutat. Absolut autentic) la Kollek, f)r) adaosuri, este dragostea lui pentru Ierusalim. Nici m)car detractorii s)i nu neag) acest lucru. Creștinii și arabii pot s
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
de la University of Chicago, Marshall Hodgson, este comentat favorabil de specialiști. Acum, c) mi-a revenit cheful de citit, intenționez s) cump)r cele trei volume noi. Marshall era vegetarian, pacifist și quaker - un om fermec)tor și spiritual, foarte ciudat și nefericit. Avea p)reri contradictorii despre lume - de ce s-ar Îndr)gosti un pacifist de Islamul militant? Fetițele lui Marshall, gemene, sufereau de o boal) congenital) a sistemului nervos, care le-a fost, În cele din urm), fatal). Adesea
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
și o fâț), sunt Încânt)tori. Vin la mas) și ne examineaz) cu Îndr)zneal), dând târcoale prin camer) ca niște pui de lei. Se uit) În farfuriile noastre, s) văd) cum m)nânc) str)inii cotletul. Suntem niște creaturi ciudate și Îi facem s) râd). Conversația, ca de obicei, devine rapid serioas). La Ierusalim nu auzi prea multe discuții banale. Inflația, impozitele mari, programul de austeritate fac necesar) prestarea mai multor ore de munc). Ni se spune c) numeroase soții
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
vorbesc din experiență, eu am sentimentul profund că am fost format de contextul Institutului, de comunicarea Între prieteni, că ne inspiram unii pe alții, Învățam unii de la alții, că Într-un fel ne-am autoformat. În Institut, printr-un sistem ciudat, fără Îndoială determinat și de spiritul timpului, am fost noi Înșine inițiatorii unei autopedagogii, În numele nevoii de depășire a contextului de care, deja, voiam să ne eliberăm. Tu mi-ai propus Într-o zi să vorbim franțuzește pe malul Dâmboviței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
esențiale Pe Grotowski l-am Întâlnit pe scările teatrului „La Mama“. Era pentru prima oară când Îl vedeam fără anturajul social, direct, față În față. Când Îl cunoscusem la Wrocßaw, În timpul turneului nostru cu Turnul Eiffel, avea o ținută puțin ciudată - Îmbrăcat În negru, cu ochelari tot negri care Îi acopereau fața (părea că se ascunde de lume, de comunism?). Acum, la New York, l-am descoperit cu totul altfel. Prezența lui emană o forță ieșită din comun. Era În plină glorie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
valoare are emoția În teatru și, În particular - văzând cât de controlată este expresia trupului său, a vocii -, care este atitudinea actorului Nô față de sentiment, atunci când joacă. M-a privit atent și mi-a spus: „Voi, occidentalii, aveți o concepție ciudată. Ori sunteți prea prinși de emoție, ori o priviți din exterior, ca și cum nu aveți nimic de-a face cu ea. În teatru, la fel ca În zen, nu poate fi vorba de emoție, pentru că emoția În sine nu are nici o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
spațiu, În mișcare. Chiar și În momentul culminant din Medeea, când corul striga cu disperare, Încercând prin strigăt să oprească uciderea copiilor, exista un fel de exuberanță - exuberanța disperării. Până și spaima cea mai cumplită avea un fel de bucurie ciudată. Asta exista și În Troienele - de la primele sunete cu care venea grupul de soldați, care le aduceau pe prizoniere În spațiul de joc. Era disperare, violență, groază, o durere câteodată paralizantă, mai ales când Andromaca Își pregătea copilul de moarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Ninei releva sensul de mister descris În text. În Japonia există, ca și În alte culturi, credința că lacurile sunt locuite de monștri. Odată cu Înserarea, se producea o schimbare de lumină care ne afecta pe toți, dându-ne un sentiment ciudat. Lacul și-a pus amprenta și pe imaginea finală a spectacolului: Treplev Își distrugea manuscrisul și Îl arunca În lac, apoi se Împușca și dispărea printre siluetele plutitoare ale paginilor deșirate, albe, În contrast cu suprafața lucioasă, neagră a apei, care Îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cosmice. Citind studiile lui Martin Lings, descopăr un Shakespeare mult mai profund „contemporanul nostru“ decât În interpretarea - care mi se pare acum destul de schematică și reducționistă - a lui Jan Kott. După Iulius Cezar din primii ani de teatru, urmat de ciudata experiență proletcultistă de la Helsinki cu Măsură pentru măsură, trecând prin Cum vă place În versiunea În aer liber, printre copacii vii ai pădurii din Ardennes, mulți ani s-au scurs până am avut din nou ocazia să lucrez un Shakespeare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
am mai fost surprins când, câteva luni mai târziu, a sosit tot de la Met invitația să montez Faust. Surpriza a venit Însă când am ajuns În biroul directorial, unde Volpe și Maestro Levine mă așteptau, cu o expresie de Îngrijorare ciudată. „Ce-ai de gând să faci din Faust?“, mă interoghează sever Volpe, ca și cum eram un student la Regie care dădea examen. „Nu știu, dar sigur ceva surprinzător!“ „Știi, Faust nu e Cellini“, intervine Levine, „Cellini, o operă puțin cunoscută, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și-mi lăsam imaginația să se joace, În mii de direcții vagi, cu cearșafurile ca niște avalanșe de zăpadă și cu lumina firavă care părea că pătrunde prin acoperământul meu din penumbră, de la o imensă depărtare, unde Îmi Închipuiam animale ciudate, palide, rătăcind Într-un peisaj cu lacuri. Amintirea pătuțului meu, cu plasele laterale din sfori mițoase de bumbac, Îmi retrezește de asemenea plăcerea de a ține În mâini un anumit ou de cristal frumos, fermecător de solid, din granit Întunecat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
se Întâmplă și cu ceilalți copii mai speciali, copii minune - copilași frumușei, cu capete cârlionțate, care flutură baghete de dirijor sau Îmblânzesc piane uriașe, și care În cele din urmă ajung muzicieni de mâna a doua, cu priviri triste, boli ciudate și șezutul ușor diform, ca de eunuc. Dar chiar și așa, misterul individual Îl va chinui În continuare pe memorialist. Nu pot găsi nici În mediul Înconjurător, nici În ereditate instrumentul exact care m-a modelat, ruloul care a imprimat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
clipa când avântul lui mut l-a adus În sfârșit aproape de mașina care gonea pe lângă el. 5 Vechiul și noul, tenta liberală și cea patriarhală, o sărăcie fatală și o bogăție fatalistă s-au Împletit În mod fantastic În acel ciudat prim deceniu al secolului nostru. De mai multe ori pe parcursul unei veri se putea Întâmpla ca, În mijlocul prânzului, În luminoasa sufragerie cu multe ferestre, Îmbrăcată În panel de stejar, de la primul etaj al conacului nostru de la Vira, majordomul Alexei să
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
z ca un nor de furtună și k semănând cu merișorul. Întrucât există o interacțiune subtilă Între sunet și formă, eu Îl văd pe q mai maro decât k, În timp ce s nu este bleu deschis precum c, ci o combinație ciudată de azuriu cu sidef. Nuanțele apropiate nu se contopesc și diftongii nu au culorile lor distincte, decât atunci când sunt reprezentați printr-un singur caracter Într-o altă limbă (astfel litera rusească gri și pufoasă, cu trei tulpini, reprezentând sunetul sh
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o pelerină cu glugă, din stofă de lână maro-verzuie, pe care nenumărate picături de umezeală o prefăceau Într-un fel de ceață plutind În jurul ei. În timp ce se apropia pe sub copacii care picurau și mă zărea, fața ei căpăta o expresie ciudată, mâhnită, care ar fi putut semnifica ghinion, dar care eu știam că reprezintă sublima bucurie reținută, prevăzătoare, a vânătorului victorios. Înainte de a ajunge la mine, Își lăsa coșul jos, coborându-și brusc brațul și umărul și scoțând un oftat, simulând
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
gospodăria. Comanda totuși masa. Oftând ușor, deschidea un fel de album pe care i-l punea majordomul pe masa din sufragerie, după desert, și așternea pe hârtie, cu scrisul lui elegant și curgător, menu-ul pentru ziua următoare. Avea un obicei ciudat de a-și lăsa creionul sau stiloul să vibreze chiar deasupra hârtiei În timp ce se gândea la următorul șir de cuvinte. Mama dădea din cap, aprobând vag sugestiile lui sau făcea o grimasă. Gospodăria era cu numele pe mâna fostei ei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
puternică, folosind un papuc, o perie de păr, vârful unei umbrele, orice - chiar și bastonul unui polițist Îndatoritor - și scoțând nori de praf din turul pantalonilor lui Buster. Întrucât eu nu mâncasem niciodată bătaie, aceste poze Îmi sugerau o tortură ciudată, exotică, nu prea diferită de - să zicem - Îngroparea unei vrăjitoare cu ochii ieșiți din orbite, până la bărbie, În nisipul fierbinte al unui deșert, după cum era ilustrația de pe frontispiciul unei cărți a lui Mayne Reid. 4 Se pare că unchiul Ruka
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu strângere de inimă de acele incidente petrecute după-amiezile În salon - valetul nepregătit intrând cu cafeaua turcească, tata aruncându-i o privire (Întrebătoare și resemnată) mamei, apoi (dezaprobator) cumnatului lui Întins pe jos În calea valetului‚ apoi (cu curiozitate) spre ciudata vibrație a serviciului de cafea pe tava ținută de mâinile acoperite cu mănuși albe ale servitorului aparent stăpân pe el. Față de alte frământări mai stranii care l-au asaltat pe parcursul scurtei sale vieți, și-a căutat mângâierea - dacă Înțeleg eu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Rukavișnikov, pentru că era misterioasă și Îndepărtată. În salonul casei noastre de la țară, mama Îmi citea deseori În engleză Înainte de a merge la culcare. Când ajungea la un pasaj deosebit de dramatic, În care eroul urma să se confrunte cu o primejdie ciudată, poate chiar fatală, citea mai rar, lăsând pauze mari Între cuvinte pentru a le da mai multă greutate și, Înainte de a Întoarce pagina, Își așeza pe ea mâna Împodobită cu familiarul ei inel cu rubine roșii ca sângele de porumbel
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cărui vârstă o sincronizam cu cea a străunchilor mei și a bătrânilor servitori ai familiei, se căsătorise cu o tânără estoniană cam În aceeași perioadă când m-am căsătorit eu. Când am aflat aceste evoluții ulterioare, am suferit un șoc ciudat; parcă viața mi-ar fi știrbit drepturile creatoare, furișându-se dincolo de limitele subiective stabilite foarte elegant și economic de amintirile din copilărie pe care le credeam semnate și parafate. „Dar cu Iaremici ce s-a Întâmplat?“ l-am Întrebat pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]