13,360 matches
-
Victor-Viorel Ponta (n. 20 septembrie 1972, București) este un om politic român cu origini albaneze și italiene, care a deținut funcția de prim-ministru al României din 7 mai 2012 până la demisia sa în 4 noiembrie 2015. a fost președinte al Partidul Social Democrat din 2010 până în 2015 și deputat de . A fost copreședinte al Uniunii Social-Liberale, alături de liberalul Crin Antonescu. În 1995 a absolvit Facultatea de Drept a Universității din București
Victor Ponta () [Corola-website/Science/303931_a_305260]
-
() este un politician român, de profesie preot ortodox. Între 2000-2004 a fost ministru al agriculturii în guvernul Năstase (PSD). În legislatura 2004-2008 a fost senator de Timiș din partea PSD. În perioada octombrie-decembrie 2008, în urma demisiei lui Nicolae Văcăroiu, a fost președinte al Senatului României. La alegerile legislative din 2008 a obținut un nou mandat de senator de Timiș. În data de 22 decembrie 2008 a fost învestit în funcția de ministru al agriculturii în primul
Ilie Sârbu () [Corola-website/Science/303932_a_305261]
-
printr-o serie vastă de inițiative legislative și prin poziția de membru al Comisiei de Agricultură, Silvicultură și Dezvoltare Rurală. În Senat cunoaște o ascensiune rapidă, devenind în 2006 Secretar al Senatului și Membru al Biroului Permanent ca apoi, în urma demisiei Președintelui Nicolae Văcăroiu, Ilie Sârbu să fie ales Președinte al Senatului României, pe data de 28 octombrie 2008. Totodată, la alegerile parlamentare din noiembrie 2008, domnul Ilie Sârbu câștigă un al doilea mandat de senator în Colegiul nr. 4, circumscripția
Ilie Sârbu () [Corola-website/Science/303932_a_305261]
-
Din 2004 Ilie Sârbu este senator al circumscripției electorale nr. 37 Timiș și membru al Comisiei de Agricultură, Silvicultură și Dezvoltare Rurală. În Senat cunoaște o ascensiune rapidă, devenind în 2006 secretar al Senatului și membru al Biroului Permanent. În urma demisiei lui Nicolae Văcăroiu, Ilie Sârbu a fost ales președinte al Senatului României, pe data de 28 octombrie 2008. În 2015, a demisionat din Senat pentru a activa la Curtea de Conturi. În data de 27 decembrie 2003 a suferit un
Ilie Sârbu () [Corola-website/Science/303932_a_305261]
-
În data de 20 aprilie 2013 a fost ales în funcția de vicepreședinte PSD pentru regiunea Nord-Vest, compusă din 6 județe. A fost numit ministru al transporturilor în iunie 2014, după retragerea de la guvernare a Partidului Național Liberal și după demisia lui Dan Șova. Ca ministru, a supervizat elaborarea master planului de transport, un document ce asumă în numele României priorități pentru proiecte de infrastructură pe termen mediu și lung, document care la plecarea din funcție nu era încă definitivat, un proiect
Ioan Rus () [Corola-website/Science/303933_a_305262]
-
fuziunea PDSR cu PSDR. În 2003, a devenit secretar-general al Organizației de Femei Social-Democrate (OFSD). La alegerile parlamentare din 2004, a obținut un mandat de deputat de Vâlcea. În 2005, a fost aleasă președintele OFSD. În 2007, și-a dat demisia din Parlament și a obținut un mandat de deputat în Parlamentul European, fiind realeasă în 2009. În perioada 2001 - 2004 s-a remarcat în cadrul funcției de președintă a Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, având rang de Secretar de Stat, în
Rovana Plumb () [Corola-website/Science/303934_a_305263]
-
doilea după Revoluție, alături de Mircea Lucescu). După ce a ratat calificarea în grupele Ligii Campionilor în sezonul 2007-2008, Rednic a demisionat, iar în octombrie 2007 a revenit pe banca tehnică la Rapid București. Aici a rezistat doar șase luni, înaintându-și demisia în martie 2008. În vara aceluiași an a preluat din nou pe Dinamo având ca țintă câștigarea titlului de campion și calificarea în premieră pentru clubul alb-roșu în grupele Ligii Campionilor. Deși a condus în campionatul 2008-09 până pe final, Dinamo
Mircea Rednic () [Corola-website/Science/304284_a_305613]
-
locuri de muncă. În 1925 a obținut doctoratul cu tema „Frederic cel Mare și literatura germană”. Studiul și l-a finanțat din propriile venituri ca jurnalist și critic de teatru pentru ziarul „Neue Leipziger Zeitung”. În 1927 și-a dat demisia și în același an s-a mutat la Berlin unde, sub pseudonimul „Berthold Bürger” a continuat să scrie în același ziar („Neue Leipziger Zeitung”). Mai târziu a publicat și sub multe alte pseudonime (precum „Melchior Kurtz”, „Peter Flint” sau „Robert
Erich Kästner () [Corola-website/Science/304301_a_305630]
-
parlamentari. Într-un discurs către națiune de pe 6 octombrie, președintele a luat atitudine și față de sovietele regionale care i s-au opus. Marea majoritate a acestora au fost dizolvate. Valeri Zorkin, președintele Curții Constituționale, a fost silit să-și dea demisia. Președintele Sindicatelor Independente a fost de asemena atacat, iar Elțin a profitat de moment pentru a anula multe dintre drepturile sindicatelor, astfel încât să slăbească legăturile dintre lideri și membrii de rând al sindicatelor. Pe 12 octombrie, președintel a emis un
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
Cecenia în septembrie 1999, o acțiune bine primită de populația rusă), cât și a noului prim-ministru, Vladimir Putin. Acesta din urmă era considerat în toate mediile politice ca cel mai potrivit urmaș la funcția de Președinte al Federației Ruse. Demisia din funcția de președinte a lui Elțin și numirea lui Putin se pare că a fost de asemenea în defavoarea comuniștilor. Datorită tuturor acestor fapte, nimeni în Rusia sau în străinătate nu a mai fost surprins când, la alegerile prezidențiale ruse
Ghennadi Ziuganov () [Corola-website/Science/304335_a_305664]
-
Președintelui României, trecând în rezervă din cariera militară cu gradul de general. Din această funcție a demisionat la 21.07.2006, nu din cauza dispariției lui Omar Hayssam (neavând nici o responsabilitate proprie, dată fiind autonomia procurorilor) ci din motive personale. După demisie a fost reactivat pe plan militar cu gradul de general de brigadă MApN. În 25 octombrie 2007, de Ziua Armatei Române, a fost înaintat prin decret de președintele Traian Băsescu în gradul de general-maior cu două stele. A îndeplnit funcția
Ilie Botoș () [Corola-website/Science/304337_a_305666]
-
în timpul invaziei israeliene a Libanului în 1982. În urma acestor circumstanțe a fost poreclit de către unii „călăul din Beirut”., iar demonstranți în Israel și în lume l-au condamnat ca „criminal”. Drept consecință a raportului comisiei Kahan, Sharon și-a dat demisia din guvern. El a dat în judecată pentru calomnie revista americană Time care afirmase că ar fi încurajat organizarea masacrului, acuzație care la 16 ianuarie 1985 a fost infirmată ca nejustificată de către un tribunal din New York.. Acțiunea judiciară s-a
Ariel Șaron () [Corola-website/Science/304393_a_305722]
-
uzură Golda Meir a acceptat o politică mai concilianta, cuprinzând consimțământul de principiu la o retragere a armatei israeliene de la liniile de încetarea focului și fără semnarea unui acord de pace deplin; aceasta a dus la 4 august 1970 la demisia din guvern a miniștrilor din partidul conservator Gahal în frunte cu Menahem Beghin, odată cu acordul de încetare a focului. Ea nu a acceptat însă medierea lui Nahum Goldman, presedintele Congresului Mondial Evreiesc, care intenționa să obțină o invitație în Egipt
Golda Meir () [Corola-website/Science/304410_a_305739]
-
Timiș, de a se prezenta drept lider al revoluției și a preluat puterea politică în județul Timiș, formînd Consiliul Județean Timiș și Consiliul Local Timișoara. În 12 ianuarie 1990, în urma unei demonstrații populare de protest, Lorin Fortuna și-a dat demisia, iar în următoarele săptămîni s-au organizat alegeri locale prin care organele locale ale puterii de stat care fuseseră înființate de F.D.R. în decembrie 1989 au fost înlocuite. O parte dintre membri F.D.R. au fost aleși în aceste noi consilii
Frontul Democratic Român (1989) () [Corola-website/Science/304444_a_305773]
-
prefectură), din reprezentanții manifestanților care au intrat în tratative cu prim-ministrul Constantin Dăscălescu. Printre membri acestui comitet se aflau Ioan Savu, Ion Marcu, Sorin Oprea, Petre Petrișor, Petre Boroșoiu și alții. Aceștia au înaintat o listă de revendicări, inclusiv demisia lui Ceaușescu și a guvernului, eliberarea arestaților, anunțarea publică prin radio și televiziune a celor întîmplate la Timișoara. S-a obținut, în 20 decembrie, eliberarea majorității celor arestați, iar Nicolae Ceaușescu a vorbit în seara aceleiași zile la TV despre
Frontul Democratic Român (1989) () [Corola-website/Science/304444_a_305773]
-
a fost îndelung comentat în rândurile armatei franceze, care a formulat următoarea frază: „Armata l-a numit pe Oudinot, Franța l-a numit pe MacDonald și prietenia l-a numit pe Marmont.” După semnarea armistițiului, arhiducele Carol și-a înaintat demisia pe 23 iulie, demisie acceptată de Împăratul Austriei Francisc I, care l-a înlocuit cu Liechtenstein. Carol părăsind armata pe data de 30 iulie iar relațiile cu fratele său erau mai proaste decât oricând, Împăratul considerând că, prin semnarea armistițiului
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
în rândurile armatei franceze, care a formulat următoarea frază: „Armata l-a numit pe Oudinot, Franța l-a numit pe MacDonald și prietenia l-a numit pe Marmont.” După semnarea armistițiului, arhiducele Carol și-a înaintat demisia pe 23 iulie, demisie acceptată de Împăratul Austriei Francisc I, care l-a înlocuit cu Liechtenstein. Carol părăsind armata pe data de 30 iulie iar relațiile cu fratele său erau mai proaste decât oricând, Împăratul considerând că, prin semnarea armistițiului, arhiducele s-a implicat
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
cu 265 pentru și 200 împotrivă și a fost învestit, iar Tăriceanu a devenit noul prim-ministru al României. În februarie 2005 a fost ales ca președinte a Partidului Național Liberal. Cabinetul Tăriceanu a anunțat că intenționează să-și dea demisia în 7 iulie 2005, cu scopul de a provoca alegeri anticipate. Intenția demisiei a fost cauzată de respingerea de către Curtea Constituțională a unui pachet de legi pentru reforma justiției. Alegerile anticipate au fost dorite de președintele Traian Băsescu încă de la
Călin Popescu-Tăriceanu () [Corola-website/Science/297985_a_299314]
-
devenit noul prim-ministru al României. În februarie 2005 a fost ales ca președinte a Partidului Național Liberal. Cabinetul Tăriceanu a anunțat că intenționează să-și dea demisia în 7 iulie 2005, cu scopul de a provoca alegeri anticipate. Intenția demisiei a fost cauzată de respingerea de către Curtea Constituțională a unui pachet de legi pentru reforma justiției. Alegerile anticipate au fost dorite de președintele Traian Băsescu încă de la victoria sa în alegerile din 2004. În urma întâlnirii cu comisarii europeni la Bruxelles
Călin Popescu-Tăriceanu () [Corola-website/Science/297985_a_299314]
-
în România în acel an, lăsând mii de oameni fără case. Din acel moment, relațiile dintre Popescu-Tăriceanu și președintele Băsescu s-au înrăutățit, ultimul refuzând să se întâlnească cu primul ministru în zilele următoarea anunțării deciziei de a-și retrage demisia. În septembrie 2005 un ziar a declarat că la 9 aprilie 2004, Tăriceanu a cumpărat 10 milioane de acțiuni ale companiei Rompetrol, bazându-se pe informații obținute din interior (de tip insider trading), acțiuni pe care le-ar fi vândut
Călin Popescu-Tăriceanu () [Corola-website/Science/297985_a_299314]
-
titlu interimar, responsabilitățile ministrului de externe, până când se va rezolva starea de blocaj din Ministerul Afacerilor Externe. Acest lucru a fost generat de decizia lui Băsescu de a nu-l numi în funcție pe Adrian Cioroianu, după 43 zile de la demisia din funcția a lui Ungureanu. La data de 5 aprilie 2007, Curtea Constituțională a României a decis că ""Refuzul președintelui României de a numi un membru al Guvernului la propunerea primului ministru a generat un conflict jurisdicțional de natură constituțională
Călin Popescu-Tăriceanu () [Corola-website/Science/297985_a_299314]
-
decembrie 2008-23 decembrie 2009 a fost ministru al dezvoltării regionale în Guvernul Boc 1. Între 23 decembrie 2009-27 septembrie 2010 a îndeplinit funcția de ministru de interne în Guvernul Boc 2. În data de 27 septembrie 2010 și-a dat demisia din funcția de ministru de interne. s-a născut în data de 26 iulie 1956 în localitatea Petrileni, Bihor. A absolvit în anul 1981 cursurile Facultății de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic “Traian Vuia” din Timișoara, obținând calificarea de inginer mecanic
Vasile Blaga () [Corola-website/Science/297995_a_299324]
-
Bihor. La alegerile din 20 mai 1990 a fost ales deputat de Bihor pe listele Frontului Salvării Naționale. În această calitate a deținut funcția de membru al Comisiei pentru apărare și asigurarea ordinii publice din Camera Deputaților. Și-a dat demisia din funcția de membru al Parlamentului la data de 14 februarie 1992 (înlocuit de deputatul Gavril Cheregi), fiind numit în funcția de prefect al județului Bihor. Vasile Blaga a îndeplinit funcțiile de prefect de Bihor (1991-1993) și apoi de director
Vasile Blaga () [Corola-website/Science/297995_a_299324]
-
Partidul Democrat Liberal, după ce a asigurat funcția ca interimar începând cu luna octombrie a aceluiași an, în urma demiterii lui Dan Nica (PSD) de către prim-ministrul Emil Boc, moment în care PSD a părăsit guvernarea făcută alături de PDL. Și-a înaintat demisia în 27 septembrie 2010, pe fondul scandalului provocat de manifestația de protest a unor angajați ai ministerului pe care îl conducea, care au scandat în fața Palatului Cotroceni, împotriva președintelui Băsescu, aruncându-și caschetele (contrar normelor, polițiștii au manifestat purtând uniforma
Vasile Blaga () [Corola-website/Science/297995_a_299324]
-
1983 în procuratură. La începutul anilor '90, a refuzat să le facă dosare persoanelor arestate ilegal de mineri, punându-le în libertate și raportându-și în schimb colegii care reținuseră abuziv protestatari din Piața Universității. În 1997 și-a dat demisia din Parchet, motivând incompatibilitatea de vederi cu procurorul general Nicolae Cochinescu. Între timp făcuse un master la Universitatea Central Europeană din Budapesta (1992-1993). Din 1995, Macovei a lucrat ca expert pe justiție pentru Consiliul Europei în Europa de Est, participând la misiuni
Monica Macovei () [Corola-website/Science/297993_a_299322]