12,591 matches
-
totodată e confirmată de îndemnuri foarte încrezătoare, venite succesiv din partea unor autorități critice ce i-au marcat destinul: G. Ibrăileanu și E. Lovinescu. Prin romanul Balaurul (1923), nuvelele din Romanță provincială (1925) și Desenuri tragice (1927), precedate în 1920 de drama Bătrânul, noua orientare literară pare a se contura mai limpede. O nuvelistică a vieții de provincie, investigând cu detașare avatarurile omenești, deschide astfel calea spre creația de anvergură romanescă a ciclului familiei Hallipa. Atmosfera generală, precum și unele detalii de intrigă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
limpede. O nuvelistică a vieții de provincie, investigând cu detașare avatarurile omenești, deschide astfel calea spre creația de anvergură romanescă a ciclului familiei Hallipa. Atmosfera generală, precum și unele detalii de intrigă apropie o nuvelă ca Sărbătorile de familie și de drama Bătrânul, și, în esență, de tot ce e piesă de teatru scrisă de P.-B. Mai mult ca orice, elementul care le unește, făcându-le precursoare nemijlocite ale romanelor, este deschiderea spre o ambianță umană mai largă, zona investigată fiind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
icoana vieții basarabene din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, e până la un punct de sine stătător (lucru sugerat și de titlu: Prolog: Smaragda Theodorovna), apropiindu-se cel mai mult de canonul tradițional. Canavaua e dată de o dramă, inventată în parte de autor, inspirat și de romanele lui Stendhal, Balzac, Flaubert, Turgheniev, Lev Tolstoi. E drama familiilor în care există o prea mare diferență de vârstă și de nivel cultural între soți, cu o rezolvare oarecum inedită: „bovarica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
stătător (lucru sugerat și de titlu: Prolog: Smaragda Theodorovna), apropiindu-se cel mai mult de canonul tradițional. Canavaua e dată de o dramă, inventată în parte de autor, inspirat și de romanele lui Stendhal, Balzac, Flaubert, Turgheniev, Lev Tolstoi. E drama familiilor în care există o prea mare diferență de vârstă și de nivel cultural între soți, cu o rezolvare oarecum inedită: „bovarica” Smaragda sfârșește în ipostaza de cenzor al moralității obștei, dar și într-un persistent resentiment față de fiul ei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
născocirea Fluxului conștiinței, la începutul secolului XX, marea inovație a lui James Joyce, Virginia Woolf și T.S. Eliot, împreună cu textul livresc. Autorul Desperado merge pe drumul deschis de moderniști: el scrie roman poematic și poem romanesc, ambele puternic contaminate de dramă, eseu, critică și istorie literară. El reciclează toate tehnicile, din toate timpurile, într-un carusel al tehnicilor literare. Cuvântul e mânuit cu grijă pentru claritate, dar și cu dorința de a face din el o dovadă de personalitate. Sumă a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
reprezentanți ai Fluxului conștiinței, cât ca promotori ai refuzului. Primul pas al acestui refuz a fost ceea ce știm drept hibridizarea genurilor literare. Autorii spun "nu" separării pe genuri și amestecă tot ce le trece prin minte, de la roman la poezie, dramă, critică literară, psihologie, în aceeași operă. Așa se nasc romanele poetice ale Virginiei Woolf, care însă nu sunt cel mai bun exemplu al refuzului, deși Woolf e teoreticiana acestui refuz; romanele ei nu scapă tiraniei convenției anterioare. Odată ce terminăm de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
acum această mică încăpere, se vor răci, când vremea de acum are să fie pentru generațiile următoare doar un vis, bisericile mele au să fie vii, mai întunecate și mai puternice decât noaptea care vine. O carte care amestecă narațiune, poezie, dramă, istorie și dialog, textul lui Ackroyd nu are nici urmă de sentimentalism, dragoste, vechea poveste dintre el și ea. Cu toate acestea ne mișcă până-n străfunduri, probabil pentru că la iubirea de rău răspundem cu frica noastră de moarte. Cititorul e
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Le roi est mort, vive le roi! Tradiția în care se înscrie Pinter urcă de la Shakespeare și Renașterea engleză către clasicismul francez (Corneille, Racine, Moliére...), spre Oscar Wilde, George Bernard Shaw și TS Eliot (care și-a scris cele cinci drame exact când Harold Pinter debuta). E de remarcat că, la fel cum William Butler Yeats care l-a avut ca secretar literar pe Ezra Pound și a scris poezie chiar și după ce Eliot a publicat Tărâm Pustiu a rămas un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Yeats care l-a avut ca secretar literar pe Ezra Pound și a scris poezie chiar și după ce Eliot a publicat Tărâm Pustiu a rămas un poet de răspântie dar nu a devenit unul modernist, Eliot a continuat să scrie drame poetice moderniste chiar și după ce Harold Pinter a adus în scenă teatrul postmodern. Asistăm la o succesiune firească a generațiilor. Premiul Nobel de acest an deschide calea generației viitoare. Așa cum se lamenta TS Eliot după ce a luat și el acest
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
După liceu nu a mers mai departe la universitate, alegând cariera de actor. A intrat în 1948 la Royal Academy of Dramtic Art abandonată ca o experiență nefericită, iar în 1951 a fost acceptat la Central School of Speech and Drama. În 1949 a fost de două ori amendat, după ce a fost de două ori judecat, pentru că a refuzat să-și statisfacă stagiul militar. El însuși relatează de nenumărate ori întâmplarea, dând aceleași detalii, ceea ce denotă că incidentul devine emblematic pentru
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
comedii ale amenințării", mulți discută însă vulnerabilitatea personajelor, a căror tragedie stă tocmai în aparenta lor putere ori neputință. Cert este că în textele lui Pinter frica și râsul merg mână în mână, iar vechea teorie a genurilor, care separă drama de roman și poezie, ori comicul de tragic, e dinamitată fără nici o îndoială. Odată cu Pinter se naște "pinterescul", care nu e doar o altă manieră ci și o altă literatură. Pinter (în tradiția lui Mark Twain și Ernest Hemingway, de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
au spart valuri de enervare și prozelitism, Eliot e același și e foarte prezent. El este cel care aduce Fluxul conștiinței în poezie. El este cel care aduce hibridizarea genurilor literare, deopotrivă cu Joyce. The Waste Land amestecă lirismul, narațiunea, drama, eseul, chiar și critica literară, într-un gen fără nume, cum aveau să facă aproape toate cărțile scrise după al Doilea Război Mondial. The Waste Land nu este numai un început pentru Stream of Consciousness în poezie, nici numai un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dezvăluie viața poetei. Puternice, voluntare și în același timp pline de un lirism delicat, versurile lui Fainlight afirmă fără echivoc; poeta nu se sfiește lucru rar pentru poezie, azi să vorbească în nume propriu. Poemele ei amestecă proză, poezie și dramă. Fainlight sfidează compasiunea. Ea este o fire complicată, tandră și aspră, de care ne atașăm tocmai fiindcă scrie extrem de incomod. Poetei îi place mult demitizarea (A Fairy Story Basm), aplicată atât imaginației, cât și realului. Adevărul are întotdeauna două fețe
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Ackroyd, cititor și autor precoce (respectiv la vârsta de cinci și nouă ani), este, după multe voci critice, cel mai însemnat și cu certitudine cel mai prolific autor britanic contemporan. Romanele lui Ackroyd sunt un inegalabil amestec de proză, lirism, dramă, erudiție și nostalgie. Formula lui romanescă este deocamdată unică în peisajul romanului, iar metoda lui de lucru dimineața studii, biografii critice, iar dupăamiaza roman va produce în curând o operă neîncăpătoare pentru o bibliotecă. LIDIA VIANU: Autorul Desperado ține morțiș
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dată să scriu proză. Sunt încredințat că sensiblitatea a rămas aceeași, dar pur și simplu a migrat către un mijloc de expresie diferit. LV. Este în intenția ta să creezi un nou gen literar, un hibrid între proză, poezie și dramă? Hibridizarea e marea descoperire a Fluxului Conștiinței, dar ea s-a manifestat fără opreliști mai ales de la 1950 încoace. Recurgi la ea cu premeditare ori din instinct? PA. Nu mă preocupă foarte tare chestiunea genurilor. Așa cum nu ne așteptăm ca
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mă preocupă foarte tare chestiunea genurilor. Așa cum nu ne așteptăm ca un compozitor să scrie doar simfonii ori doar opere, și scriitorul trebuie să exploreze liber toate modurile de a scrie care există. Menționezi hibridul născut din amestecul de poezie, dramă și proză, dar eu aș mai adăuga și narațiunea istorică, de pildă. M-ar interesa să creez o formă care să includă ceea ce îndeobște e denumit "fapt" și "ficțiune". LV. Îți creezi propriul lector, un lector părtaș, care trebuie să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe alocuri, dar care nu se poate pune cu romanul când vine vorba de coerență interioară, viață afectivă, reflexie, interioritate pe scurt, cu experiența lecturii, intimă, însingurată și intensă. LV. Flaubert's Parrot ilustrează hibridizarea genurilor literare. Amesteci roman, poezie, dramă, critică și istorie literară, chiar lucrări ale studenților. Construiești o istorie în istorie, incluzi o epocă în alta, personajele se topesc într-unul singur, care până la urmă e însuși autorul. E oare acest autor eroul principal al romanelor tale, o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
contradictorii. Unii o consideră “vârstă ingrată”, alții, dimpotrivă, “vârsta de aur”; pentru unii ea este “vârsta crizelor, anxietății, nesiguranței, insatisfacției”, în timp ce pentru alții este “vârsta marilor elanuri”; este “vârsta contestației, marginalității și subculturii”, dar și “vârsta integrării sociale”; este “vârsta dramei, cu tot ce are ea ca strălucire, dar și ca artificiu” - decretează unii, ba nu, ripostează alții, este “vârsta participării la progresul social”; cei mai mulți o consideră ca fiind în totalitate o “problemă moral-psihologică”, dar sunt și unii care cred că
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
înmormântare, a rămas în locul ei în mânăstire iar copilul a devenit egumen al mânăstirii. Aceste povestiri și altele au circulat începând din secolul IV, au fost traduse în diferite limbi, au fost folosite ca modele de educație creștină, modele de drame cauzate de păcatele lumești, modele de speranță în mântuire prin căință, punctul de plecare fiind recunoașterea și mărturisirea păcatelor. Atitudinile față de prostituate a fost diferită de-a lungul timpurilor. Prostituatele erau excluse de la primirea Sfintelor Taine. Alteori, deși prostituția era
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Diebold, Pradler, Clésinger. I-au imaginat destinul: Emile Angier și Charles Gounod într-o operă în trei acte, Constance Pipelet și muzicianul Martini într-o tragedie lirică, Jules Massenet, după un libret de H. Cain și A. Bernède, într-o dramă lirică în trei acte. Alphonse Daudet a creat un roman, Sapho, 1884. Rhodopis (sec. VI î.H.) O sclavă deosebit de frumoasă, provenită din Tracia, s-a remarcat prin frumusețea și inteligența ei aceasta a fost Rhodopis. De ea s-a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
unsprezece nașteri și avorturi), a murit în anul 1519. Viața complicată și agitată a Lucreziei Borgia a inspirat mai mulți artiști. Compozitorul Domenico Donizetti a scris o operă, în 1833, "Lucrezia Borgia". Victor Hugo a scris, tot în 1833, o dramă, având-o ca eroină pe Lucrezia Borgia. Scriitorul francez a pus-o pe ducesa de Ferrara în postura incestuoasă cu tatăl și cu frații ei: Jean și Cesare. (Cesare l-a omorât pe Jean). Din relația cu Jean ar fi
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
mai important scriitor romantic francez, un adevărat virtuoz al cuvântului. Dintre operele lui, amintim volumele de versuri: Orientalele, Legenda secolelor, Frunze de toamnă, Razele și umbrele, Contemplațiile, romanele: Notre-Dame de Paris, Mizerabilii, Nouăzeci și trei, Oamenii mării, Han din Islanda, drame istorice: Cromwell, Regele petrece (se află la baza libretului operei Rigoletto de Giuseppe Verdi), Lucrezia Borgia, Maria Tudor, Ruy Blas ș.a. Acțiunea dramei Marion Delorme, publicată în anul 1828, se petrece în perioada regelui Ludovic al XIII-lea și a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Razele și umbrele, Contemplațiile, romanele: Notre-Dame de Paris, Mizerabilii, Nouăzeci și trei, Oamenii mării, Han din Islanda, drame istorice: Cromwell, Regele petrece (se află la baza libretului operei Rigoletto de Giuseppe Verdi), Lucrezia Borgia, Maria Tudor, Ruy Blas ș.a. Acțiunea dramei Marion Delorme, publicată în anul 1828, se petrece în perioada regelui Ludovic al XIII-lea și a cardinalului de Richelieu. Marion este o curtezană pe cât de frumoasă pe atât de desfrânată, o Phryne a Franței (Phryne a fost o curtezană
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
fost incitat de celebrul afiș al lui Toulouse Lautrec (în imagine), moment de impunere a litografiei ca formă de artă vizuală. Client constant al cafenelelor, cabaretelor și bordelurilor, pictorul Henri se simte solidar cu femeile ce populează asemenea localuri, cu dramele, dezamăgirile și nefericirile lor. Este în relații de camaraderie cu ele, le gratifică cu bomboane, parfumuri și țigări, cu bani, când este cazul. Nu uită zilele lor de naștere și le trimite mici cadouri. Sunt portretizate de autor, în roman
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
lor, Henri găsește alinare și înțelegere, se răzbună pe soarta-i nedreaptă de a fi schilod și urât. Le este recunoscător că l-au învățat alfabetul senzualității, că l-au făcut să descopere ascunzișurile voluptății. Este confidentul lor, le cunoaște dramele, le compătimește pentru că ele nu iubiseră nici din calcul, nici din pasiune, ci doar în repetate rânduri... la treizeci de ani și peste... renunțaseră la visurile lor din tinerețe și se resemnaseră la ce le mai oferea viața. În 1890
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]