13,416 matches
-
pe mine. De multe ori mă scoteau din echipă. În Miercurea Nirajului aceste lucruri nu se Întâmplau atât din partea copiilor de acolo, cu care am crescut, ci mai mult din partea copiilor ai căror părinți erau veniți din Ungaria. Sigur, mă durea, când tu, copil, ești eliminat din acest motiv. Deja aveam și stea: mi-era frică să nu o port. Părinții mei, cum am spus, erau destul de bine integrați. - Când ați auzit prima dată de steaua galbenă? - Dacă țin minte, În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
selecții, și atunci ne-am prezentat la selecții și ziceau: „La ce te pricepi?”. Și noi am aflat că se căutau, În perioada aia, tehnicieni din ăia care știu a strunji și ciopli... - nu se căutau medici, că nu Îi durea capul. Și atunci am făcut o lecție elementară: ce e șurubul... Că te Întrebau: „Ce este asta?” - „Șurub” - „Și cum se folosește?”. Și așa am reușit să plecăm toți la muncă. - Când era asta? - Pe 1 decembrie. După o lună
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nasul. Făcusem o cardită reumatică, iar aici cunoșteam niște oameni care aveau grijă de mine și eu puteam avea grijă de ei. Totuși, am tratat - să nu spun că am salvat - 20. 000 de oameni. Acolo stăteam degeaba. Ce mă durea mai mult era setea... Să nu poți să bei... Eu În general beau apă din reflex, că cine știe dacă... Dacă nu ai apă, dacă nu ai mâncare, dacă ești plin de păduchi, dacă ți-e frig tot timpul, dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
lapte. Îmi plăcea laptele, ca student. Îmi era sete de muream și visam - și ce bun vis era când visam că beau lapte. Deci și asta era o chestie, nu lăsam ca să plângă: „Lasă-mă În pace, că acum mă doare...” - „Și pe mine mă doare, și aici mă doare, și aici mă doare... Hai să jucăm jocul ăsta cu țări, cu ape, cu...”. Și prindea... - Dumneavoastră spuneți: „Lasă să nu ne mai gândim la mâncare, că și așa sunt eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
student. Îmi era sete de muream și visam - și ce bun vis era când visam că beau lapte. Deci și asta era o chestie, nu lăsam ca să plângă: „Lasă-mă În pace, că acum mă doare...” - „Și pe mine mă doare, și aici mă doare, și aici mă doare... Hai să jucăm jocul ăsta cu țări, cu ape, cu...”. Și prindea... - Dumneavoastră spuneți: „Lasă să nu ne mai gândim la mâncare, că și așa sunt eu flămând”. Dar bănuiesc că și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de muream și visam - și ce bun vis era când visam că beau lapte. Deci și asta era o chestie, nu lăsam ca să plângă: „Lasă-mă În pace, că acum mă doare...” - „Și pe mine mă doare, și aici mă doare, și aici mă doare... Hai să jucăm jocul ăsta cu țări, cu ape, cu...”. Și prindea... - Dumneavoastră spuneți: „Lasă să nu ne mai gândim la mâncare, că și așa sunt eu flămând”. Dar bănuiesc că și asta ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și ce bun vis era când visam că beau lapte. Deci și asta era o chestie, nu lăsam ca să plângă: „Lasă-mă În pace, că acum mă doare...” - „Și pe mine mă doare, și aici mă doare, și aici mă doare... Hai să jucăm jocul ăsta cu țări, cu ape, cu...”. Și prindea... - Dumneavoastră spuneți: „Lasă să nu ne mai gândim la mâncare, că și așa sunt eu flămând”. Dar bănuiesc că și asta ar fi fost o modalitate de distragere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
prin muncă. Eu am zis: „Fugi, domnule, de aici. Douăzeci de trepte nu pot urca?”. Și, Într-adevăr, primele ceasuri am urcat, am dus lada, dar nu pot să spun că era cu voie bună: m-am Încovoiat, m-a durut umărul, cu greu, dar am urcat. Însă noi lucram zece ore, așa că după patru-cinci-șase ore simțeai că ți se Înmoaie picioarele. Și mi-am dat seama de greutatea pe care o am de Înfruntat. Nu mai vorbesc că după două
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pare esențială pentru un geniu. Totul e decodare și codificare, fără a te întreba care e lumea percepută în lumina ta: "E ziuă și întuneric...", Creierele ardeau la flacăra de soare.../ Pustiul tot mai larg părea...", "Muzica sonoriza orice atom.../ Dor de tine și de altă lume". "Aud materia plângând". "Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare.../ În oglinda larg ovală încadrată în argint". Lumea noastră trecută prin simțurile sale, triste, obsedate, claustrofobe. Și totuși de unde vine lumea aceasta? Din mintea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
consideră "lumina ca pe o stare prenatală, ca pe un timp neorganizat într-o structură". Și iată că această organizare devine o cerință a poeziei sale " Deodată gândul mi s-a schimbat în vedere/ și ea a început să mă doară/ ca o dezmorțire" și durerea în diversele ei forme se întrepătrunde cu simțul vederii "ca și cum te-ai/ vedea pe însuți tine de la o depărtare arsă/ ...cu dureroasa atingere prin mădularele trupului" și operațiile abstracte ale activității nervoase "străbat creierul cu
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
elementul introspectiv reface durerea ca tulburare a elementelor sinaptice și ca un răspuns complex la receptarea universală prin ferestrele divine "Eu însumi eram sticla geamului,/ curat și transparent ca sticla geamului,/ Și prin mine privea cineva spre altcineva/ și mă durea toată ființa mea de sticlă transparentă/ de privirea care mă străpungea, și nu știam cine pe cine privea, prin durerea transparentă/ de sticlă, de geam, a mea". Dante și Rosa Cruce agnosco veteris vestigia flamme 390 Teoriile lui Paracelsus de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ar putea afla în încurcătură și c-ar condidera că cele văzute înainte sunt mai adevărate decât cele de-acum? Cu mult mai adevărate, zise el. Iar dacă l-ar sili să privească spre lumină, nu crezi că l-ar durea ochii și că s-ar întoarce spre acele lucruri ce poate să le vadă, socotindu-le mai reale decât cele arătate? Cu siguranță, îmi spuse. Dar dacă cineva l-ar smulge cu forța din peștera aceasta, ducându-l pe un
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
mediul înconjurător. Dar dincolo de acest reper se află o lume la fel de reală, o lume care își are sursa în Eternitatea Cosmică și pe care omul o posedă totuși în interiorul său profund. De aceea simțim cum Timpul suspendat deasupra noastră ne doare. Spațiul, așa cum este el definit în majoritatea dicționarelor, este întinderea mai mult sau mai puțin limitată care separă și înconjură obiectele. Această întindere, tot după definițiile obișnuite, se află la originea celor trei dimensiuni pe care omul le poate percepe
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de gând când descoperi, sentimente care se prelungesc și se transformă într-o stare de apăsare, teamă și extaz, când crezi că nu mai știi nimic și ceea ce-ai văzut dispare, un sentiment profund pe care-l simți că doare. Cum gândim? Remarcam că simbolul este existențial și poate fi determinantul unei gândiri tributare instituției divine. Alegoria este pur umană 629, simbolul supus cunoașterii doctrinale, poate fi spontan sau nu, având libertatea expansiunii dar și a simplificării până la punctul originar
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și mă leg de tine,/ naște-mă. Naște-mă724. Astfel Nichita Stănescu cere, îngenunchiat cu sabia universului pe umerii săi, să pătrundă o nouă clipă a cunoașterii. Deodată gândul mi s-a schimbat în vedere/ și ea a început să mă doară/ ca o dezmorțire și durerea în diversele ei forme se întrepătrunde cu simțul vederii ca și cum te-ai/ vedea pe însuți tine de la o depărtare arsă/ ...cu dureroasa atingere prin mădularele trupului și prin abstractul activității nervoase străbat creierul cu sfâșietoare
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
elementul introspectiv reface durerea ca tulburare a elementelor sinaptice și ca un răspuns complex la receptarea universală prin ferestrele divine Eu însumi eram sticla geamului,/ curat și transparent ca sticla geamului,/ Și prin mine privea cineva spre altcineva/ și mă durea toată ființa mea de sticlă transparentă/ de privirea care mă străpungea, și nu știam cine pe cine privea, prin durerea transparentă/ de sticlă, de geam, a mea730. Între memorie și imaginație se află reflecția. Această facultate mentală este desigur facultatea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Binecuvântă, unirea a ne dărui/ Încât umila flacăr- a iubirii/ Adună laolaltă contrariile firii 752. Fragmentele realității aspiră să redevină unitate, metaforă de înțelegere a cuvântului divin, așa cum întâlnim la Platon și la Sfântul Paul. Tu nu știi că iubirea doare, mai mult decât lumina rostogolită-n soare? Chiar de nu știi: durerea moare, țărâna răsucindu-se în trup. Nimic nu poate răsări din floare, de apa ce-ți lipsește nu arde-n alambic înmiresmând în moarte și nepăsare iubirea care
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
mai mult decât lumina rostogolită-n soare? Chiar de nu știi: durerea moare, țărâna răsucindu-se în trup. Nimic nu poate răsări din floare, de apa ce-ți lipsește nu arde-n alambic înmiresmând în moarte și nepăsare iubirea care doare și nu moare. Forța iubirii reunește elementele cosmosului și universalizează simțămintele în armonie, după cum lipsa iubirii generează durere și haos. Ca și în vechime schimbarea omului determinată de sentiment este un adevărat miracol, semn al legilor divine. Ishtar și Mardouk
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sufletu-mi ce prin fântâni coboară să fie tânguire unui clopot 983. În clopote succesive nu e om să nu fi scris o poesie. Dar cei aleși au avut și harul artei transformând plumbul în aur - atât de mult mă doare/ când simt că soarele lumină/ un timp în care nu e floare/ să nu rănească-n aer o albină// și mă frământă de ce oare, / pierind, e lumea-așa haină/ când simt că soarele lumină/ atât de mult mă doare 984
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
mă doare/ când simt că soarele lumină/ un timp în care nu e floare/ să nu rănească-n aer o albină// și mă frământă de ce oare, / pierind, e lumea-așa haină/ când simt că soarele lumină/ atât de mult mă doare 984. Răsăritul și apusul, lumea pietrelor, plantelor și animalelor se înlănțuiesc cu trecerea anotimpurilor și deplasarea astrelor pe firmament 985. Toate reprezintă puterea sfântă a naturii, fie micro sau macrocosmos, fie ceruri ori pământ, cu polaritate asemănătoare ca a celei
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a se exprima: este de la natură înzestrat să facă asta, așa cum ochii sunt pentru râs și plâns, nasul pentru adulmecat și buzele pentru sărutat, fruntea pentru lovituri, părul pentru-a undui, a încânta și-a gâdila, pielea seduce, înspăimântă și doare, mușchii pentru a relaxa gura și ceea ce ea poate gândi; doar urechile par în pierdere, într-adevăr, dar printr-un truc și ele se pot mișca. Mărturisesc acum o apreciere evoluționistă: ce alte specii au mai ridicat capul atât de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a întristat vestea că aveți de îndurat grele neplăceri în ceea ce privește sănătatea. M-am bucurat văzând grija și interesul ce-l aveți ca orașul cu veche tradiție istorică și culturală să fie cât mai evidențiat și păstrat cu așezămintele memoriale. Mă doare mult că nu sunt acolo și pribegesc ca pasărea fără cuib într-o lume străină, departe de locul unde am început viața cu primii pași de intrare în Gimnaziu, apoi acolo mi-am înjghebat familia și mi-am desfășurat munca
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
necunoscut. Vă mulțumesc cu mult drag pentru atenția Dv., pentru tot ce-mi doriți cui prilejul anului nou. Vă doresc și eu ca noul an să vă aducă bucuria împlinirei dorințelor, sănătate, noroc și prosperitate, mulți ani fericiți. Mi-i dor de Dv., dar nu mai pot ieși de acasă decât cu mijloc de transport la scară. Mi-a slăbit puterea (...) și cu necazul care a dat peste mine, tare greu am putut să mă deplasez pentru consultații. Nu știu dacă
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
II, cu lipsa ei și-mi spuneți să v-o trimit s-o folosiți și s-o restituiți pentru lucrarea „Oameni de cultură din jud. Suceava vechi”. Eu am început să merg cu cârja da’ cu pasul mic și mă dor grozav picioarele. Dv. cum o mai duceți cu sănătatea și doamna? Mai puteți să-mi comunicați noutăți de acolo. Am văzut că Iacobescu, căsătorit în Tătăruși, e mare. Are „Istoria românilor” 12 vol. legate în 2 vol., a mea, furată
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
pentru la primăvară... pe când îți va fi posibil... M-am codit și la poștă - o oră după ce am primit vestea ta. Să știi că mă pot ocupa să-ți procur medicamente. Te rog dă-mi detalii. Spune-mi ce te doare! Crăciun fără zăpadă! Până în prezent nu a căzut nici un fulg de la începutul iernii. Ieri seară - Ajunul - ne-am întâlnit în jurul pomului: bunică, mătușă, copii și alte neamuri, retrăind emoții din copilărie. Dan sa întors de la Londra și Paris cu sacul
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]