12,743 matches
-
mutație, o mîntuire estetică. Această, să zicem, resurecție nu poate avea loc pe vid, ci pe o substanță umană imanentă, transcendența însăși nefiind decît un factor corelativ al indispensabilei imanențe. Și apoi nu admite chiar Marin Mincu necesara bipolaritate, aplaudînd eul bacovian pentru că ,se situează simultan în existență și scriitură, asumate coparticipativ ca existență a scriiturii și ca scriitură a existenței"? De unde rezultă că eul poetic nu poate fi epurat de ,aglutinările", de ,servituțile specifice" ale vieții tout court ce-i
O antologie a lui Marin Mincu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12581_a_13906]
-
un factor corelativ al indispensabilei imanențe. Și apoi nu admite chiar Marin Mincu necesara bipolaritate, aplaudînd eul bacovian pentru că ,se situează simultan în existență și scriitură, asumate coparticipativ ca existență a scriiturii și ca scriitură a existenței"? De unde rezultă că eul poetic nu poate fi epurat de ,aglutinările", de ,servituțile specifice" ale vieții tout court ce-i dă naștere și îl întreține, că prezumțiosul ,discurs pur" nu e capabil a aboli ,orice urmă a realului", pentru a se nutri ,nastratinesc" numai
O antologie a lui Marin Mincu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12581_a_13906]
-
nici un Cal Troian nu a putut-o seduce Ploaie deasă de muselină Ce-mi absoarbe precum un giulgiu rușinea Oază nobilă De stranii polenuri fecundată Noapte pregătită să zămislească ziua în care voi abate siniștrii pegași Pentru a-mi elibera EUL încă ținut ostatic.
Abdelaziz Kacem by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11353_a_12678]
-
Thomas Mann și-a documentat pînă în cele mai mici detalii existența de zi cu zi în jurnalul editat, așa cum și-a dorit, postum. A făcut-o cu grija de a lăsa posterității o imagine fidelă și coerentă a propriului eu, a lumii în care a trăit, a familiei. Heinrich Mann, de care l-a legat deopotrivă iubirea fraternă și rivalitățile ,auctoriale", Erika, fiica sa, fiii Golo și Klaus, iubitul său nepot Frido au întregit, prin propriile lor scrieri, portretul intim
Comemorare - Posteritatea lui Thomas Mann by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11375_a_12700]
-
continuă să ,influențeze" posteritatea, mai ales după ce febra experimentelor de tot felul s-a stins și ne este dat să asistăm la o restaurație a artei narative tradiționale, destinată unui public dornic să ,trăiască" prin actul lecturii experiențele și peripețiile eului narativ și ale personajelor din povestire, nuvelă sau roman. Constatarea o făcea tot Reich Ranicki semnalînd că tocmai tinerii debutanți ai ultimilor ani ar trebui să-i fie îndatorați lui Thomas Mann, chiar și atunci cînd unii simt nevoia imperioasă
Comemorare - Posteritatea lui Thomas Mann by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11375_a_12700]
-
obîrșiile sale danubiene. Spre deosebire însă de Bacovia care se prăbușește fără scăpare în abisul abuliei, al monotoniei geniului său, Ion Vinea e un introvertit ce jinduiește extrovertirea. Dramatismul său intrinsec consistă în această tensiune între doi poli, unul al eului care suportă simțămîntul de zădărnicie existențială, altul al lumii chemătoare, ispită a unei mirifice eliberări mereu promise și mereu temporizate. Nostalgia spectacolului universal apare potențată de incapacitatea ființei de-a se scufunda în fluxul acestuia, de a-l aborda altminteri
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
regelui Hamlet./ Un zid îi dă ocol cu rigla-i frîntă" (Sighișoara). Dar nu în asemenea deghizamente rezidă profunzimea poeziei lui Vinea. Oricîtă dexteritate stilistică ar vădi, oricît ar contribui la funcționarea unui mecanism literar, ele trădează o timiditate a eului, timiditate ce devine ea însăși factor component al prestației sale. între cursivitatea tabloului metaforizant, spectru cinetic al lumii, inclus în lumea poetică a lui Vinea, și imobilitatea măștilor care-i acoperă chipul există o sumă de mărturii concentrate, care dau
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
sintagme mai ales din engleză pe care de multe ori avem tendința, din comoditate, de a le păstra ca atare sau de a le calchia în mod mai mult sau mai puțin transparent: "acte verbale", "condiții de reușită", "acțiuni redresive", "eul pozitiv" ( positive face), "formulări atenuate" ( understatements), "imaginea individuală" ( face), "procedee cu funcție de atenuare" ( softeners, mitigators, downgraders) etc. Limbaj și comunicare marchează un moment important în "clasicizarea domeniului" în lingvistica românească: are toate meritele unei excelente sinteze ( cu toate dificultățile care
Pragmatismul pragmaticii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13689_a_15014]
-
ne-au lăsat totul... Ne-au lăsat cuvintele" ( "Cuvîntul" în Mărturisesc că am trăit, volum postum de memorii, 1974). Așa este, poetul iubește cuvintele, pentru că ele sunt suportul lui, forța sa vitală, îl scot din sine, îl extaziază, îl smulg eului său pentru a-l înapoia propriei și realei sale ființe: pentru a-l face să fie ceea ce este. Aici se îndeplinește ceea ce poetul grec Pindar cerea în Pítice ( II, v. 72): "Să ajungi să fii cel care ești". Este menirea
Poetica unui gînditor by Elena Lincan () [Corola-journal/Journalistic/13723_a_15048]
-
se simte. Nu există un om ideal care să nu aibă un "contact" cu lucrurile. Pentru că omul se află în mijlocul lumii. Nu există omul și lumea, fiecare alcătuit deja cu independența sa. Dimpotrivă, omul este lumesc. Printr-un paradox ciudat eul său constă din alteritatea sa, eul său constă din a fi unul cu lumea. Și asta înseamnă să suporți mult. Nu că te-ai împovăra și ai trata cu unul sau cu o mie de lucruri. Ci este vorba că
Poetica unui gînditor by Elena Lincan () [Corola-journal/Journalistic/13723_a_15048]
-
ideal care să nu aibă un "contact" cu lucrurile. Pentru că omul se află în mijlocul lumii. Nu există omul și lumea, fiecare alcătuit deja cu independența sa. Dimpotrivă, omul este lumesc. Printr-un paradox ciudat eul său constă din alteritatea sa, eul său constă din a fi unul cu lumea. Și asta înseamnă să suporți mult. Nu că te-ai împovăra și ai trata cu unul sau cu o mie de lucruri. Ci este vorba că omul trebuie să se împovăreze cu
Poetica unui gînditor by Elena Lincan () [Corola-journal/Journalistic/13723_a_15048]
-
are aplecare specială în a-și da pe față misoginismul. Piesa de referință a volumului, "Uraaa! Îmi refac viața", aduce în arenă un proaspăt divorțat, tentat de a-și analiza și contextualiza noua poziție, de a-și evalua trecutul, libertatea eului, viitorul, ca un existențialist sadea. Dar vai, inevitabilul se petrece. Lucidul și avizatul nostru erou într-o banală dimineață, în cel mai prozaic decor, are revelația "femeii unice". După un scurt filaj, urmează atacul, adică dialogul, ceva între Ionesco și
Umor negru pentru zile negre by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16628_a_17953]
-
constituie punctul de plecare al unei remarcabile analize a felului în care iudaismul a reprezentat pentru Celan un efort de auto-înțelegere și auto-transformare, un fel de spațiu de tensiune în care se întîlneau în încercarea de fuzionare, mai multele sale euri. Nu poate fi întîmplător faptul că evreitatea lui Celan pare să se fi manifestat mai cu seamă în perioadele sale de deprimare. Ceea ce nu înseamnă că ea a fost circumstanțială. Dimpotrivă, iudaismul, ca și o adîncă, metafizică stare de melancolie
Poetul/omul Paul Celan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16619_a_17944]
-
literare la modă, atribuindu-și concomitent o excepțională carieră în serviciul țarului, sugerînd o intimitate cu suveranul și pretinzînd că are o trenă de... treizeci și cinci de mii de civili aflați în căutarea lui! Demonia lui Hlestakov constă în nelimitarea reprezentării eului său bicisnic, care poate fi gîndit în parametrii uzurpării metafizice, dostoievskiene: Unde ar fi ajuns dacă nu ar fi alunecat? Se întreabă Merejkovski. S-ar fi autointitulat, ca orice uzurpator, monarh? Sau poate că, în zilele noastre, nu s-ar
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
volum al lui Bacovia, Comedii în fond, duce la extrem procesul de concentrare în sine a poetului și corolarul acesteia, ruperea punților cu mediul exterior. E o alienare în raport cu propria-i biografie, "care devine himerică, contradictorie, de neînțeles". Adunat în eul său, creatorul nu mai dispune de comprehensiunea fenomenalităților: "Orb, ca Homer, pentru lumea fenomenală, trăind în absolutul interior care e moartea voinței, îndurerat de sublima sa abulie (Apus)". Antologia este cu Hyperionul eminescian care implora să fie dezlegat de "greul
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
se impune tot mai mult în zilele noastre. După Brunner, întreaga societate ar tinde îngrijorător să devină perversă, motivele aflându-se în anumite particularități ale emancipării ultimelor decenii, emancipare declanșată și definită în cadrul dinamic al celor trei instanțe psihice clasice - eul, supraeul și sinele. Cu o intuiție exersată abisal psihanalitic, răzbătând uneori ca atare la nivelul vocabularului, Brunner nu ezită să atace o seamă de probleme delicate - aș observa, mai mult, că le caută, cu arțagul unei expresii de-acum mature
O carte bună, În pofida autorului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16662_a_17987]
-
Ce spun istoricii? Bogdan Murgescu disociază mai multe înțelesuri ale noțiunii: cel, vai, bine știut de noi ăștia, mai "în etate", dat de fasciști și comuniști, un tipar în care trebuiau să se îmbine "înalte valori morale" cu "abnegația, subordonarea eului individual în raport cu o entitate supraordonată (Patria, Partidul, Conducătorul etc.)", dar și un sens mult mai extins în istorie - un individ care reușește să dobîndească un rol social inaccesibil în mod obișnuit grupului său de origine, așa-numitul "parvenit", ridicat și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16673_a_17998]
-
ca o haină/ ori ca un scaun/ ori ca un zid”), obiectele sale acceptă cu voluptuoase suferinți neașteptate transferuri („așadar salută sudoarea poetului/ cum roua/ pe iarba sa de hârtie uscată/ pe care o calci”), singura moștenire avangardistă a unui eu care se joacă dintr-o profundă seriozitate. Cel puțin instructiv este autoportretul pe care și-l face: „Modern postomdern acest text/ pus în abis și acest bard necrofil/ ce-l scoate din buzunar și-l consumă cum o capră ar
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
pune accentul nu pe expansiunea expresionistă, pe bravada cosmicizării, ci pe retranșarea, pe reducția ființei angoasate, covîrșite de spaimele, adesea delicate, ale propriei sale condiții. Macrocosmosului i se preferă microcosmosul interiorizării, nu mai puțin bogat în rezonanțe, infinitul mic al eului. Poetul măsoară ð„de la fereastră, strada de care mie mi-e frică” (XXX). Punctul de observație, încăperea în care locuiește, devine el însuși un factor al jocului interior-exterior, joc cu reverberații simbolice: „dar acuma e o ninsoare liniștită - dacă am
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
s-o împingă urît, cu suflarea tăiată,/ spre mine, să ceară ajutor” (marea fantezie cu trei fulgi pentru martha). Interiorul, deltă plină de fine aluviuni afective, devine obsedant aidoma unei antinaturi. În contextul unor poetici tradiționale, axate pe osmoza dintre eul poetic și „cadrul natural”, Mircea Ivănescu trasează granița fragil-dureroasă a cadrului domestic, bucurie echivocă, sacrificială (căci oare nu implică orice artificiu o jertfă?): „ce plăcut este iarna să stai la gura căminului,/ mîngîind cu mîna leneșe blana aruncată pe jos
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
iluzorii înstrăinări de sine, a unei renegări. Cu cît pare a înainta în adîncimea introspecției, cu atît e mai preocupat a-și asigura o strategie complicată a replierii. Discreție? Procedeu stilistic? Autopunițiune prin autoironie? Teamă în fața abisului deschis înlăuntrul propriului eu? Probabil că din toate cîte ceva. În orice caz, avem a face cu o postură antilirică (un atilirism soft, spre deosebire de cel hard al avangardei). Printr-un reflex magic, poetul se ferește să-și spună pe nume: „ai citit undeva/ că
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
larg pe axa temporală decît în opera lui Proust. Planurile se schimbă cu viteza gîndului care sare de la una la alta, în virtutea unor asociații mentale incontrolabile, mereu surpinzătoare. Prima notă dominantă a acestei cărți o constituie erotismul. Obsesiile erotice ale eului narator, amintirea vechilor iubiri, mai cu seamă în latura lor fizică, visele cu înaltă încărcătură sexuală, dau întreaga măsură a dramei pe care o presupune viața la o anumită vîrstă. Trăind într-o sumbră singurătate naratoarea septuagenară se gîndește la
Între Eros și Thanatos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13106_a_14431]
-
sunt acțiunile mele mele (voluntare sau nu). Marin Voican-Ghioroiu: Sunteți un om puternic, luptați în permanență pentru a fi ceea ce sunteți, eplicați-vă. Felicia Filip: Da. Vorbesc cu mine și caut să mă cunosc cât mai bine Marin Voican-Ghioroiu: Vorbiți cu „Eul” dumneavoastră, și-l ascultați? Felicia Filip: Da, așa este. Și nu numai atât, încerc de fiecare dată să fac în așa fel încât să nu deranjez pe nimeni, să nu supăr pe nimeni, pentru că lumea este așa cum e: sensibilă și
ÎN DIALOG CU O MARE STEA A MUZICII FELICIA FILIP de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349658_a_350987]
-
cosmic), biblice (Atotziditorul, candela ș.a.) și istorice (Prutul, "țara cea Basarabă", Putna, Ștefan cel Mare, Podul de Flori etc.), este de aceea inconfundabil, purtând marca Vieru. Un poem de tinerețe - Cu sângele, cu dorul - vorbește despre această subtilă alcătuire a eului său poetic („M-am amestecat cu viața,/ Ca soarele cu dimineața,// M-am amestecat cu dorul,/ Ca sângele cu izvorul”), tentația orfică -cântecul, sinonim cu poezia - fiind dublată ulterior de cea mesianică („Cineva sus pe coastă,/ Spală lacrima lunii/ Cu
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
pastelat, într-o gamă variată de "oglindiri", în fond ale autoarei înseși, care se declară solidara cu partenerele de origine genetică, fiind alături de ele proscrisa în mentalitatea retrogradă a oricărei societăți falocratice. Verbalizat scenic printr-o suma de ingenioase acțiuni, eul poetic nu-și pierde defel substanță filosofica a discursului implicit despre sex și text. Sau - de ce nu - despre textul că sex! La rampă "se citește" limpede ambiguitatea declarată a virtuților scriiturii, aceleași la structuraliști, ca și la suprarealiști ori postmoderniști
Lirismul conflictului dintre sexe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17629_a_18954]