12,301 matches
-
diversității biologice în oceane. Expediția a parcurs 68.890 mile marine și au fost descoperite 4700 de specii noi. În dezvoltarea biologiei marine ca ramură a științelor naturii, un merit deosebit l-a avut Charles Darwin, fondatorul teoriei evoluționiste. În expediția pe vasul "Beagle" din anul 1831, a reușit să acumuleze date de mare importanță pentru cunoașterea organismelor marine. Cercetările sale efectuate în recifii coralieri și ipoteza lansată privind formarea atolilor și a insulelor de corali, au creat direcții noi de
Biologie marină () [Corola-website/Science/332924_a_334253]
-
marine. Cercetările sale efectuate în recifii coralieri și ipoteza lansată privind formarea atolilor și a insulelor de corali, au creat direcții noi de cercetare, care și în zilele noastre au rămas deschise cunoașterii vieții marine. În anul 1950 încep primele expediții oceanografice ale navei Calypso sub comanda lui Jacques-Yves Cousteau. Cu aceasta, timp de patru decenii, s-au explorat mările și oceanele lumii, din ghețurile Antarcticii și ale Nordului până în Marea Roșie, Marea Caraibelor și Marea Mediterană, s-au efectuat numeroase cercetări și
Biologie marină () [Corola-website/Science/332924_a_334253]
-
aparatura destinată cercetărilor marine a devenit deosebit de sofisticată și performantă. Bazele hidrobiologiei românești au fost puse de Emil Racoviță, Ioan Borcea și Grigore Antipa. Profesorul Ioan Borcea efectuează primele cercetări metodice la Marea Neagră și în lagunele litorale din Dobrogea. Prima expediție românească de cercetări în Marea Neagră a fost făcută de Grigore Antipa cu crucișătorul Elisabeta, în 1893. Emil Racoviță fondatorul biospeologiei, în anul 1891 lucrează la laboratoarele Arago în cadrul stațiunii de biologie marină de la Banyuls-sur-Mer, unde efectuează o serie de scufundări
Biologie marină () [Corola-website/Science/332924_a_334253]
-
efectuează o serie de scufundări la adâncimea de 10 m cu echipament de scufundare din acea vreme, pentru a studia viața subacvatică. În 1896 prezintă teza de doctorat în biologia marină consacrată structurii capsulei cefalice a anelidelor polichete. Participant la expediția în Antarctica a vasului Belgica în (1897-1899), Emil Racoviță a intrat și în istoria oceanologiei prin cercetările efectuate asupra cetaceelor și a pinguinilor antarctici. În 1926 profesorul Ioan Borcea a fondat Stațiunea Zoologică Marină de la Agigea, aparținând de Universitatea „Alexandru
Biologie marină () [Corola-website/Science/332924_a_334253]
-
și condițiilor de mediu din Marea Neagră. La scurt timp, Institutul de Cercetări Hidrotehnice a creat, în 1960, Stațiunea de Cercetări Oceanografice din Constanța și o stațiune de cercetare la Sulina. Academicienii Eugen Pora și Mihai Băcescu, care au participat la expedițiile navelor "Vityaz" în anul 1962 și "Anton Bruun" în 1965, au deschis oceanologia românească către domeniile de vârf ale cercetărilor marine. În perioada 1960 - 1970 existau în funcțiune cinci unități de cercetare marină, care desfășurau activități în paralel. Prin unificarea
Biologie marină () [Corola-website/Science/332924_a_334253]
-
Cartea lui "Carte de " (Livro de Duarte Barbosa) este una dintre cele mai vechi exemple de literatură de călătorie portugheză, scrisă la circa 1516, la scurt timp după sosirea în Oceanul Indian. În 1519 Duarte Barbosa s-a angajat pe prima expediție la ocolul lumii, condusă de cumnatul sau Ferdinand Magellan, murind în 1521, la sărbătoarea rajah Humabon în Cebu la Filipine. Duarte Barbosa a fost fiul lui Diogo Barbosa, un servitor al lui D. Álvaro de Braganza, care a mers în
Duarte Barbosa () [Corola-website/Science/332910_a_334239]
-
încercare de a-l converti pe regele Kochi, așa cum a raportat în scrisoarea sa către rege. În 1515 Albuquerque l-a trimis pe Duarte Barbosa la Kozhikode pentru a supraveghea construcției a doua nave, care urmau să servească într-o expediție la Marea Roșie, în care acesta ar fi participat mai tarziu sub noul guvernator. Duarte Barbosa a revenit în Portugalia, unde a terminat manuscrisul cunoscut sub numele de "Cartea lui Duarte Barbosa" în 1516, conform lui Ramusi, unde a scris conturile
Duarte Barbosa () [Corola-website/Science/332910_a_334239]
-
consolidând legăturile dintre familiile Barbosa și Magalhaes. La 10 august 1519 Duarte Barbosa a plecat de la Sevilla cu echipajul lui Magellan în jurul lumii împreună cu prietenul său Joao Serrao. Curiozitatea l-a condus de mai multe ori în timpul călătoriei să părăsească expediția în detrimentul localnicilor, spre supărarea lui Ferdinand Magellan, si Magellan chiar a venit să-l aresteze. La 2 aprilie 1520, cu toate acestea, ajutorul lui Duarte Barbosa a fost crucial pentru a înfrunta o revoltă în Puerto Sân Julian (Argentina) și
Duarte Barbosa () [Corola-website/Science/332910_a_334239]
-
Puerto Sân Julian (Argentina) și, ulterior, Barbosa a devenit căpitan al Victoriei. Potrivit lui Antonio Pigafetta, după moartea lui Magellan la 21 aprilie 1521 în Bătălia de la Mactan (Filipine), Duarte Barbosa, unul dintre supraviețuitorii de luptă, a fost făcut co-comandant al expediției, împreună cu Joao Serrao. Barbosa a încercat să recupereze trupul lui Magellan, fără succes: în funcție de acest raport, el a încercat să acosteze la Enrique Malacca, la care a renunțat. În ciuda misiunii cu care fusese însărcinat conform dorinței lui Magellan dinainte de plecare
Duarte Barbosa () [Corola-website/Science/332910_a_334239]
-
ei a murit când ea avea numai patru ani și a fost crescută de mama ei. În 1860, când Maria Luisa aea cinci ani, fratele ei vitreg, regele Francisc al II-lea al Celor Două Sicilii, a fost învins de Expediția celor O Mie condusă de generalul revoluționar Giuseppe Garibaldi. Împreună cu familia a plecat la Roma unde au stat o perioadă scurtă la Palatul Quirinal la invitația Papei Pius al IX-lea. Mama ei a închiriat Palazzo Nipoti din Roma și
Maria Luisa Immaculata de Bourbon-Două Sicilii () [Corola-website/Science/332939_a_334268]
-
de acțiune pentru conservarea biodiversității. Zone umede’’ (1995-1996). In perioada 2006 -2010 (un an ca pensionar) colaborează la proiectul Natura 2000, fiind principalul evaluator al faunei piscicole de interes comunitar la nivelul întregii țări. In acest sens , întreprinde mai multe expediții de cercetare a ihtiofaunei în multe corpuri acvatice naturale din majoritatea zonelor României. In 2008 este numit expert guvernamental în domeniul Ihtiologiei în negocierile cu Comisia Europeană pentru validarea siturilor Natura 2000. Timp de 10 ani (1992-2001) a fost președintele
Vasile Oțel () [Corola-website/Science/332969_a_334298]
-
că ar dori s-o cuprindă și într-o antologie "Weird Nature" În martie 2014, VanderMeer a vizitat interiorul farului St. Marks, care i-a oferit inspirația pentru unul dintre cadrele folosite în "Anihilare". Romanul se deschide cu pătrunderea unei expediții feminine în zona nelocuită cunoscută sub numele de Aria X. Echipa, a douăsprezecea care ajunge acolo, cuprinde o antropologă, o topografp, o biologă și o psihologă. Expediția precedentă îl avusese printre membri pe soțul biologei, care revenise acasă complet schimbat
Anihilare (roman) () [Corola-website/Science/333576_a_334905]
-
pentru unul dintre cadrele folosite în "Anihilare". Romanul se deschide cu pătrunderea unei expediții feminine în zona nelocuită cunoscută sub numele de Aria X. Echipa, a douăsprezecea care ajunge acolo, cuprinde o antropologă, o topografp, o biologă și o psihologă. Expediția precedentă îl avusese printre membri pe soțul biologei, care revenise acasă complet schimbat și murise ulterior de cancer. Femeile descoperă un tunel care coboară sub pământ. Biologa insistă să-l denumească turn, deoarece are niveluri și scări. La fiecare nivel
Anihilare (roman) () [Corola-website/Science/333576_a_334905]
-
îl avusese printre membri pe soțul biologei, care revenise acasă complet schimbat și murise ulterior de cancer. Femeile descoperă un tunel care coboară sub pământ. Biologa insistă să-l denumească turn, deoarece are niveluri și scări. La fiecare nivel, membrele expediției descoperă citate din opere necunoscute, realizate de o plantă care crește pe pereții interiori. În timp ce examinează scrisul, biologa inhalează din greșeală sporii proveniți dintr-un text. Evenimentul îi afectează organismul. Primul semn pe care-l sesizează este imunitatea dobândită la
Anihilare (roman) () [Corola-website/Science/333576_a_334905]
-
pe pereții interiori. În timp ce examinează scrisul, biologa inhalează din greșeală sporii proveniți dintr-un text. Evenimentul îi afectează organismul. Primul semn pe care-l sesizează este imunitatea dobândită la hipnoza pe care psihologa o exercită asupra celorlalte trei membre ale expediției. Una dintre ele, antropologa, moare la puțin timp după aceea, în timp ce încerca să sape în substanța care acoperea pereții turnului, la sugestia psihologei. Aceasta din urmă le comunică celorlalte două că antropologa plecase din tabără, pentru a reveni la frontieră
Anihilare (roman) () [Corola-website/Science/333576_a_334905]
-
demontează minciuna ei, dar psihologa fuge din tabără și se refugiază în clădirea unui far abandonat, ducând cu ea mare parte din provizii. Biologa se oferă să meargă după ea. Ajunsă la far, descoperă o grămadă formată din jurnalele precedentelor expediții. Printre jurnale se află și cel scris de soțul ei, precum și câteva dintre primele înregistrări despre Aria X, legate de abandaonarea zonei de către populație odată cu instaurarea fenomenelor misterioase ale zonei. Biologa găsește și o psihologă muribundă care, înainte de a deceda
Anihilare (roman) () [Corola-website/Science/333576_a_334905]
-
altfel, o serie dintre lucrurile văzute pe parcursul călătoriei prin Aria X - printre care și delfinii cu ochi omenești sau încercările de transcrieri de pe pereții turnului - o făcuseră pe biologă să-și pună întrebări legate de posibila metamorfoză a membrilor fostelor expediții, mai ales că cei care reveniseră înapoi din ele păreau doar carcase golite de orice urmă de umanitate. Biologa se întoarce în tabăra în care antropologa o așteaptă pentru a o ucide, deoarece e convinsă că aceasta se transformă. Simțurile
Anihilare (roman) () [Corola-website/Science/333576_a_334905]
-
carcase golite de orice urmă de umanitate. Biologa se întoarce în tabăra în care antropologa o așteaptă pentru a o ucide, deoarece e convinsă că aceasta se transformă. Simțurile îmbunătățite o ajută pe biologă să-și ucidă fosta colegă de expediție. În final, femeia decide să rămână în Aria X și să caute rămășițele prezenței soțului ei acolo. Niciunul dintre personajele romanului nu are nume. Autorul le denumește pe cele patreu femei participante la a douăsprezecea expediție după meseria lor: biologa
Anihilare (roman) () [Corola-website/Science/333576_a_334905]
-
ucidă fosta colegă de expediție. În final, femeia decide să rămână în Aria X și să caute rămășițele prezenței soțului ei acolo. Niciunul dintre personajele romanului nu are nume. Autorul le denumește pe cele patreu femei participante la a douăsprezecea expediție după meseria lor: biologa, psihologa, antropologa și topografa. Pe lângă acestea mai apar menționați soțul biologei și persoana care lucrase la far înainte de apariția Ariei X, dar nici numele lor nu este precizat. Romanul a fost primit destul de bine de critică
Anihilare (roman) () [Corola-website/Science/333576_a_334905]
-
din Spania (expansiune începută în anul 710 d.Hr.) , până în sudul Franței (718 d.Hr.). Numirea fiului său drept succesor a fost una dintre cele mai controversate decizii pe care Muʿăwiya le-a luat. Faptul că a participat la numeroase expediții a făcut din Yazid un foarte bun cunoscător al artelor războiului, însă ca politician nu avea prea multă experiență, fapt care îi făcea pe unii dintre partizanii lui Muʿăwiya să-l prefere drept calif, cum ar fi Marwan, cel care
Muawiya () [Corola-website/Science/333587_a_334916]
-
1938, se presupune că ar fi decedat la 19 noiembrie 1961) a fost al cincilea copil al guvernatorului New York-ez (mai târziu vicepreședinte) Nelson Aldrich Rockefeller, și un membru de generație a patra al familiei Rockefeller. A dispărut în timpul unei expediții în regiunea Asmat a Noii Guinee Olandeze. În 2014, Carl Hoffman a publicat o carte care a intrat în detaliile cu privire la ancheta „uciderii” lui, în care sătenii și bătrânii tribului recunosc ca Rockefeller ar fi fost ucis după ce a înotat
Michael Rockefeller () [Corola-website/Science/333683_a_335012]
-
că fortificația adăpostea aproximativ 500 de persoane, când, în 1241, Raymond VII a asediat cetatea Montségur, dar fără succes. Asasinarea reprezentanților Sfintei Inchiziții de către aproximativ 50 de bărbați din Montségur, la Avignonet, pe 28 mai 1242, a fost motivul ultimei expediții de cucerire a castelului.
Castelul Montségur () [Corola-website/Science/333728_a_335057]
-
arhaică o efervescență culturală, politică și religioasă de netăgăduit. Aflată la întretăierea drumurilor comerciale între Asia și Bizanț, zona nu era totuși prea accesibilă europenilor - din pricina așezării geografice. Marile pustiuri transformau căile comerciale între Contantinopol și India sau China în expediții al căror sfârșit nu era niciodată sigur; mai cunoscute erau stepele sedentarizate Nağn și Yamăma, țărmurile al-Hiğăz și ținuturile yemenite, marile oaze Yatrib ( Medina ) și Ĥaybar. Principalul centru caravanier, Mecca, nu putea fi ocolit nici de călătorii spre nord sau
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
Divizia 38-a de infanterie a armatei otomane sub comanda locotenent-colonelului Süleyman Askerî Bei, care era amplasată în orașele Al-Faw și Besra. Curând comandamentul otoman a creat „Batalionul Irakian” pentru operațiunile din regiune. Comandamentul britanic a format „Trupele Indiene de expediție D” din Armata Indiană Britanică sub comanda lui John Nixon.. Din componența acestor trupe a făcut parte Divizia a 6-a de infanterie.
Campania din Mesopotamia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/333804_a_335133]
-
la Gembloux în 1938, precum și studii de geologie la Universitatea din Liège în 1944. El a fost mai târziu secretar de stat în Franța, fiind însărcinat cu prevenirea riscurilor majore. Filmul "The Violent Earth" realizat de National Geographic a prezentat expedițiile lui Tazieff în vulcanii Etna din Sicilia în 1971 și Nyiragongo din Republica Democrată Congo (cunoscută pe atunci sub numele de Zair) în 1972, în care el a încercat, fără succes, să coboare într-un lac de lavă activ pentru
Haroun Tazieff () [Corola-website/Science/333236_a_334565]