12,391 matches
-
vârstă de 100-300 ani. În primii 10-20 de ani crește foarte rapid și coroana lui devine voluminoasă. În ultimii ani arborele crește lent și poate ajunge până la 20-30 m. Rădăcinile sunt ramificate și rămuroase. Tulpina se ramifică în crengi mai groase, relativ verzi. Frunzele au formă de inimă (cordiforme) și cu nervația reticulată. Florile sunt unisexuate. Arborele este monoic. Formula florală este ♂ * P4 A4 G0 ♀ * P4 A0 G(2). Fructele sunt de culoare roșie sau violet închis. Ele sunt polidrupe (ca
Dud negru () [Corola-website/Science/325312_a_326641]
-
de pe planșeul cavității nazale. Marginea anterioară a vomerului este cea mai lungă margine, oblică în jos și înainte, se articulează posterior cu lama perpendiculară a osului etmoid, iar anterior cu cartilajul septului nazal. Marginea superioară a vomerului este cea mai groasă, și este despicată în două lamele - aripile vomerului ("Ala vomeris"). În șanțul antero-posterior dintre aripile vomerului se fixează creasta sfenoidală inferioară și ciocul sfenoidului ("Rostrum sphenoidale"), se formează astfel un canalul - canalul vomerorostral sau canalul sfenovomerian median ("Canalis vomerorostralis"), situat
Vomer () [Corola-website/Science/325314_a_326643]
-
către New Brighton, unde au închiriat o barcă pentru a se plimba pe mare. Browner a închiriat și el o barcă și i-a ajuns din urmă cam la o milă de țărm. Profitând de faptul că era o ceață groasă, Browner i-a ucis pe cei doi amanți, lovindu-i cu bastonul în cap, apoi le-a tăiat urechile. El i-a legat pe cei doi de barcă, apoi a scos o scândură de la barcă și a scufundat-o. Fiind
Aventura cutiei de carton () [Corola-website/Science/324519_a_325848]
-
cu Watson vor veni marțea viitoare din nou la Camford. Ca de obicei, detectivul nu explică de ce. Detectivul și cu Watson sosesc la Camdord în seara prevăzută anterior, iar Holmes își dă seama brusc de ceva. El a observat încheieturile groase și deformate ale profesorului și excitat și până atunci nu a făcut legătura între acestea și comportamentul ciudat, schimbarea comportamentului câinelui față de stăpânul său și mersul săltat în patru labe. Profesorul se comportă ca o maimuță! La scurt timp după
Aventurile omului-maimuță () [Corola-website/Science/324596_a_325925]
-
închizători poate fi văzut în partea dreaptă a intrării. Un sistem asemănător de închidere a fost folosit și la biserica de lemn din Șoimușeni. Scândurile ce completau pereții bisericii, construită ""în cățăi"" - după graiul local, erau prinse de ușorii intrării, groși de aproximativ 14 cm, prin cuie de lemn. Cele patru rânduri de scânduri, ce formau peretele bisericii se sprijineau pe o talpă și erau acoperite de cosoroabă, în care se mai văd urmele vechiului acoperiș. Înaintea intrării biserica avea un
Biserica de lemn din Rus () [Corola-website/Science/324599_a_325928]
-
mari și foarte depărtați. O altă caracteristică a ochilor este și culoarea: albaștri pentru pisicile care seamănă cu linxul și azurii (albastru-verzui) pentru cele tigrate de culoare sepia sau cele care au blana maro. Corpul se termină cu o coadă groasă, ascuțită spre capăt, cu vârful rotunjit, în timp ce blana este scurtă spre mediu, cu firul gros, deasă și neobișnuit de moale la atingere. Culoarea blănii poate fi cafeniu tigrat, linx pătat, sepia tigrată / maro tigrată.
Bengaleza () [Corola-website/Science/324680_a_326009]
-
care seamănă cu linxul și azurii (albastru-verzui) pentru cele tigrate de culoare sepia sau cele care au blana maro. Corpul se termină cu o coadă groasă, ascuțită spre capăt, cu vârful rotunjit, în timp ce blana este scurtă spre mediu, cu firul gros, deasă și neobișnuit de moale la atingere. Culoarea blănii poate fi cafeniu tigrat, linx pătat, sepia tigrată / maro tigrată.
Bengaleza () [Corola-website/Science/324680_a_326009]
-
oasele nazale, frontale, parietale) și baza craniului (parasfenoid și vomer). Craniul este platibazic, cu distanța mare între cele două orbite. Maxilarele sunt alungite. Baza scheletului axial o formează notocordul (coarda dorsală), care se păstrează toată viața, îmbrăcat într-o teacă groasă de țesut conjunctiv. Coarda dorsală a acestora este persistentă și complet lipsită de gâtuituri și, în jurul ei, nu se formează corpuri vertebrale, dar există arcuri vertebrale superioare și inferioare. Clavicula este întotdeauna prezentă, fiind bine dezvoltată. În centura scapulară este
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
o biserică de lemn, în linii mari încă ușor de recunoscut în formele sale originale. Structura pereților, atât cât apare la vedere de sub tencuiala căzută, indică o construcție pe stâlpi, a căror goluri laterale, cățeii, mușcă și fixează lobdele/poștele groase, de umplutură, din pereți. Stâlpii sunt fixați jos într-o talpă de lemn iar sus foarte probabil într-o grindă de legătură. Această tehnică constructivă „în căței” a fost identificată și la biserica de lemn din Bumbuia, Dâmbovița, dispărută în
Biserica de lemn din Moșteni-Greci () [Corola-website/Science/326120_a_327449]
-
craniul, cu un nas negru sau maro. Ochii sunt mari, de culoare închisă. Urechile prinse sub linia ochilor sunt destul de lungi, lăsate și pliate spre interior cu un păr lung ca pe corp. Gâtul este lung, pieptul adânc, coada este groasă la bază, subțire la vârf, îndoită și lăsată. Blana are un păr aspru, tare, nu foarte lung, nu este ondulat dar are un aspect neîngrijit, zburlit. Are barbă, sprâncene și mustață. Pot fi unicolori (cenușii sau roșcați), bicolori (albi cu
Petit Basset Griffon Vendéen () [Corola-website/Science/326152_a_327481]
-
află pe versantul nord-vestic al culmii "Crucea Spătarului" la 7 km nord de satul Nucu, elementele de datare situând activitatea acesteia în secolele XVI-XVII. Este în ruină, peretele din față fiind prăbușit. Interiorul conține un altar. Numele provine de la stratul gros de funingine de pe tavan. Numele îi vine de la pustnicul "Dionisie" din secolul XIX, care îndeletnicindu-se cu torsul, localnicii i-au adăugat cognomenul de "Torcătorul". Este localizată într-un martor de eroziune numit "Piatra Peșterii", sub culmea "Crucea Spătarului", la
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
ales pentru tunul cu care a fost bombardat Parisul. În revista Muncă și Voe Bună nr. 12 din 15 iunie 1940, p. 28 apărea un articol cu titlul "Tunuri gigantice în războiul de ieri și de azi - cazul „Berthei cea groasă"", în care se relatau următoarele: La 23 martie 1918, când războiul a intrat în ultima fază, Parisul a avut de suferit o nouă lovitură. În plină zi, în centrul orașului, a explodat un obuz de mărime nebănuită. Se spunea că
Berta cea grasă (mortieră) () [Corola-website/Science/326193_a_327522]
-
explodarea primului obuz statul major francez știa că inamicul bombardează Parisul cu ajutorul unui tun gigantic așezat undeva, la o distanță de 120 sau 130 kilometri, iar 30 de ore mai târziu toată lumea știa nu numai despre existența tunului „Bertha cea groasă", dar și locul unde era instalat. Cu ajutorul matematicienilor, care au calculat traiectoria și direcția obuzelor, s'a aflat locul aproximativ unde se află instalat tunul gigantic. Ceilalți specialiști militari, fotografii, aviatorii etc. au descoperit tunul, într'o pădure din apropierea Laonu-lui
Berta cea grasă (mortieră) () [Corola-website/Science/326193_a_327522]
-
fel, fiecare lovitură de tun costa 400 mii mărci! Construcția tunului a durat doi ani de zile. Iar instalarea lui s'a făcut în cel mai mare secret, ea ne-fiind cunoscută nici de ofițerii statului major. Debutul „Berthei cea groasă" a fost așteptat cu mare nerăbdare, mai ales de direcția uzinelor Krupp. însăși Kaiserul Wilhelm însoțit de statul său major, au venit să asiste la prima lovitură de tun. Debutul a fost satisfăcător și Kaiserul a felicitat pe constructorii tunului
Berta cea grasă (mortieră) () [Corola-website/Science/326193_a_327522]
-
pe măsură ce se apropiau de apele japoneze, ieșeau în afara canalelor de transport maritime regulate pentru a reduce șanșa de detectare. În noaptea de 26/27 mai, flota rusă s-a apropiat de strâmtoarea Tsushima. În noaptea întunecată, și umedă o ceață groasă acoperit strâmtorile, oferind avantaj rușilor. Cu toate acestea, la 2:45 AM, japonezii de pe crucișătorul auxiliar Shinano Maru au observat trei lumini pe ceea ce părea a fi o navă, în orizontul îndepărtat, ei s-au apropiat pentru a investiga. Acestea
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
familiei Csernovics. Tot în partea veche se observă elemente de inspirație bizantina (turnulețele), deși poate fi remarcată de asemenea lipsa unor forme gotice. Partea nouă, ridicată de familia Karolyi este mult mai simplă, mai modernă. Acoperișul este construit din grinzi groase, dreptunghiulare și este acoperit cu ardezie, așezată sub formă de solz de pește (prezent la turnul mare și la cele două turnulețe). Podul castelului este pavat cu cărămidă așezată pe palanca. Lucarnele sunt confecționate din lemn de brad, acoperite cu
Castelul Csernovics din Macea () [Corola-website/Science/322548_a_323877]
-
bucal (aceste insecte se numesc gărgărițe). Toracele la insecte este alcătuit din trei segmente: protorace, mezotorace și metatorace. Fiecare segment toracic este alcătuit din mai multe plăci chitinoase numite sclerite: În general tergitele și sternițele sunt mai mari și mai groase, deoarece au rol de apărare și susținere, în timp ce pleurele sunt mai mici și mai subțiri, având funcția de a lega tergitele și sternițele. Între pleure și tergite sau între pleure și sternițe se găsesc membrane de susținere numite “conjunctive” care
Morfologia insectelor () [Corola-website/Science/322567_a_323896]
-
Nechita a construit patru case țărănești pe un teren situat lângă București, deoarece nu s-a găsit nimic potrivit în toată țara. Vama româno-maghiară a fost amenajată la Iepurești (județul Giurgiu). Casa bătrânului Păcală a fost construită între niște crăci groase ale unui stejar, într-o râpă. Filmările au durat numai două luni. Bugetul filmului a fost de aproximativ 18 miliarde de lei vechi. Costumele personajelor au fost realizate de pictorița de costume Ioana Cantuniari. Imaginile au fost filmate de Mihai
Păcală se întoarce () [Corola-website/Science/322644_a_323973]
-
continua pe această latură. Ultima construcție care compune ansamblul cetății din Câlnic, dar prima ca vechime este masivul turn donjon. În epoca romantică, acest impresionant vestigiu medieval a fost supranumit turnul Siegfried. De plan dreptunghiular (cca 9x13 m), cu ziduri groase de cca 1 m, turnul se ridică până la 27 m înălțime (20 m zidăria, 7 m acoperișul în patru ape). Donjonul este cel mai reprezentativ element al fortificației, având inițial funcția de turn-locuință. Din acest motiv conține unele detalii constructive
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
așa cum se mai pot vedea în Cizer, Sârbi și Tusa. Tinda joasă era tăvănită pe sub tălpile puternice ale unui turn montat deasupra ei. Printr-un portal scund se intra mai departe în biserica bărbaților. Această încăpere era boltită cu scânduri groase și se încheia spre răsărit cu un iconostas prevăzut cu două uși spre altar. Lăcașul primea lumina zilei înăuntru prin câteva ferestre mărunte, două la biserica bărbaților și două la altar. Turnul era protejat de un coif ascuțit peste un
Biserica de lemn din Boian, Sălaj () [Corola-website/Science/322722_a_324051]
-
se pot distinge două tipuri de lemne, rămase din structura construcției: stâlpi cu adâncituri laterale și bârne late, cu capete fasonate, pentru a intra în adânciturile stâlpilor. Pe latura de nord, la altar, s-au putut observa tălpi de lemn groase ce susțineau stâlpi verticali. Așadar biserica avea o structură de rezistență de tip ramă, formată din tălpi inferioare și superioare, cu stâlpi înalți fixați cu cozi în ele. Bârnele așezate orizontal între stâlpi erau scurte, circa 1-4 m, în funcție de distanța
Biserica de lemn din Purcăreni, Argeș () [Corola-website/Science/322825_a_324154]
-
in urma, într-o mare cu adâncime redusă și sub un climat tropical, foarte cald. Etajul geologic respectiv corespunde miocenului mediu. Stratul de sare se întinde pretutindeni în subsolul Transilvaniei, având o grosime medie (originară) de circa 400 m. Straturile groase de sedimente depuse ulterior deasupra orizontului de sare au apăsat cu o greutate imensă stratul maleabil și plastic de sare, care a căutat zone mai slabe ale scoarței terestre la marginea Transilvaniei, unde s-a ridicat sub forma unor ciuperci
Salina Praid () [Corola-website/Science/322831_a_324160]
-
anus, pentru recuperare imediată". În 460 î.e.n., Corpusul hipocratic discută un tratament asemănător ligaturii moderne cu bandă de cauciuc: “Și hemoroizii de acest fel pot fi tratați prin fixarea lor cu un ac și legarea lor cu un fir foarte gros din lână, pentru aplicare și nu trebuie îndepărtat până când aceștia cad și trebuie întotdeauna să rămână unul; și când pacientul se recuperează, acesta trebuie să urmeze un tratament cu spânz.” Hemoroizii au fost descriși și în Biblie. Celsus (25 BC
Hemoroid () [Corola-website/Science/322034_a_323363]
-
stabilitate dinamică, efectul sarcinilor dinamice asupra constructilor hidrotehnice, torsiunea barelor cu aplicații în aeronautică, dezvoltarea unor metode de calcul al vibrațiilor pentru sisteme cu număr mare de grade de libertate, aplicații ale teoriei elasticității plane în studiul plăcilor subțiri și groase, propagările undelor elastice în medii stratificate. Rezultatele obținute în domeniul elasticității neliniare au fost citate printre altele în 2 volume din monumentala "Enciclopedie a Fizicii" editata de Siegfried Flũgge . În cadrul studiilor asupra viscoelasticității a publicat o serie de lucrări în
Mișicu Mircea () [Corola-website/Science/322064_a_323393]
-
organizate uneori spectacole folclorice, cu degustări de vinuri din soiurile podgoriei Cotnari. În fața clădirii se află un bust al domnitorului Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546). Casa Tăutu din Hârlău este masivă, cu fundație de piatră și ziduri din piatră și cărămidă groase de 70-90 cm. Acoperișul este din tablă, în patru ape, având patru coșuri de fum cu rol decorativ, sobele fiind actualmente demontate. Clădirea are dimensiunile în plan de 19,5 m și 14,65 m, având trei niveluri: parter + demisol
Casa Tăutu din Hârlău () [Corola-website/Science/322074_a_323403]