12,411 matches
-
obicei în primul caz și mai mare în al doilea caz. 16.3. Factori determinanți ai circulației limfatice Circulația limfatică este determinată de rata de formare a limfei din lichid interstițial, adică de pătrunderea lichidului interstițial în interiorul capilarelor limfatice, fenomen guvernat de presiunile ce se exercită la acest nivel. La acestea se adaugă funcționarea capilarelor limfatice ca o pompă, prin cuplul funcțional dintre fibrele mioendoteliale și dispoziția valvulară. Lichidul interstițial pătrunde printre celulele peretelui capilar limfatic conform diferenței de presiune. Celulele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
acidobazic din organism. 20.3. Schimbul de gaze respiratorii la nivel tisular Oxigenul și bioxidul de carbon se deplasează între sângele capilar și țesuturi prin difuziune din regiunile cu presiuni mari în zonele cu presiuni mici (tab. 12). Principiul care guvernează difuziunea este legea Fick; trebuie subliniat că distanța care va fi acoperită prin difuziune în țesuturile periferice este considerabil mai mare decât în plămân. De exemplu, distanța între capilarele deschise în mușchiul în repaus este de 50 μm, pe când grosimea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
repetabilitatea miturilor și a riturilor, a credințelor și practicilor amintește că un anumit fenomen religios, chiar observat În timp și spațiu, nu se lasă epuizat Într-o descriere: și aceasta pentru că, Înainte de a fi un produs al condiționărilor istorice, pare guvernat de reguli interne de funcționare și de o logică aparte care permit și pun bazele repetabilității În timp și spațiu. Dar dacă se dorește să se Înțeleagă un aspect semnificativ al lucrării, trebuie făcută o precizare esențială. Caracteristica distinctivă a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la Teba și a prădat-o, i-a alungat pe aceștia din Egipt până În teritoriile lor de origine - este o familie de principi libieni din Deltă, stabilită În cetatea Sais. Aceasta a știut să profite de invazia asiriană pentru a guverna Valea Nilului În numele mult prea Îndepărtatei cetăți Ninive, iar apoi a reușit să manevreze armatele grecești și cariene pentru a-și cuceri independența și autoritatea. Astfel, cu puțin Înainte de jumătatea secolului al VII-lea Î.Hr., Egiptul este din nou
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
akkadianul awșlum, am¶lu). Întregul trăsăturilor umane oferă conceptul abstract de „umanitate”; acestuia i se opune conceptul abstract de „divinitate” (il¿tum). Il¿tum exprimă transcendența divină În relație cu omul, considerat creatură, proprietate, slujitor al divinității. Divinitatea domină și guvernează și lumea În care trăiește omul; are În stăpânire inclusiv ceea ce servește vieții omului. Distincția zeu-om este valabilă și În planul perfecțiunii, În ceea ce privește frumusețea, forța, eroismul, măreția, cunoașterea, sfințenia și toate celelalte atribute divine, cărora le corespund Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Anzûxe "Anzû". Partea păstrată scoate În evidență privilegiul de a dețin „Tablele Destinelor”. Partea finală, care lipsește, conținea, desigur, istoria recuperării „Tablelor Destinelor”, pe care le acaparase vulturul. Dar aceste două mituri nu epuizează doctrina mesopotamiană despre destinul care guvernează Întreaga lume. Această doctrină privește și faptul că nici măcar zeii nu au puterea de a schimba ceea ce a fost decis În mod suprem. Există destine care Îi privesc pe zei, indiferent dacă sunt cerești sau infernali. Este adevărat că, atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
subliniat faptul că, În acest poem neobabilonian, alcătuit din cinci table, zeul Erra (Nergal) recunoaște că pedeapsa sa a fost exagerată și, schimbându-și atitudinea, promite să protejeze și să binecuvânteze țara după ce a decis reconstrucției ei. Și regatul infernului, guvernat de Ereșkigalxe "Ereșkigal" și Nergalxe "Nergal", deține o curte formată din zei și demoni. Demonii, despre care se va vorbi În subcapitolul 4.9b, sunt temuți de om, fiind considerați un mare pericol. După cum se vede, la mesopotamieni, Întregul cosmos
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lunii Nannaxe "Nanna"-Su’en/Sinxe "Sin" Sumerianul Nannaxe "Nanna"-Su’en și corespondentul său akkadian derivat, Sinxe "Sin", este o divinitate masculină din Mesopotamia, unde este considerat fiul perechii divine Enlilxe "Enlil"-Ninlilxe "Ninlil" (subcapitolul 4.5b). Pentru că luna guvernează zilele (cele 30 de zile ale lunii), lunile și anii și influențează direct vegetația, Nannaxe "Nanna"-Su’en/Sinxe "Sin" este zeul care conduce ciclul menstrual (motiv pentru care are numărul simbolic 30), fiind și protectorul vegetației. Eclipsele lunare sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aceasta un instrument controlat de puterea politică; acest lucru este valabil mai ales În cazul magiei practicate de specialiști și considerată cea mai eficientă; astfel, este pusă În scris și păstrată În arhivele regale o descriere detaliată a regulilor care guvernează desfășurarea ritualurilor. Magia neagră era interzisă În mod clar de către suveranii de la Hattușaș, după cum reiese din două paragrafe de lege, Însă cu siguranță ea era practicată. Izvoarele fac referire la unele cazuri de magie neagră practicată În scopuri politice În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să răstoarne singur un echilibru care se bazează pe distribuția organică a funcțiilor. Este vorba de o diarhie efectivă, de diviziunea unor puteri complementare, astfel Încât El, care Întrupează puterea carismatică și deține Înțelepciunea și autoritatea supremă, nu ar putea să guverneze singur fără forța, curajul și spiritul Întreprinzător al lui Baal, căruia zeul cel mai bătrân Îi va Încredința regalitatea pe pământ după o serie de lupte purtate și câștigate de cel din urmă. Zeul Baal, protagonist al unei dispariții și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
non-atenienii adoptați și apoi inițiați, să Împărtășească soarta Atenei, realizând În acest fel sensul deplin al lui teleté, plinătatea care Îi făcea părtași la destinul „celei mai religioase dintre cetăți”, așa cum o definește Oedipxe "Oedip" (Sofocle, Oedip la Colona, 260), guvernată de legi „sfinte” și „de nespus”, model de cultură pentru toți grecii. Dacă apartenența la cetatea Atenaxe "Atena" era condiția pentru apropierea de misterii, ciclicul drum anual la Eleusis era ratificarea religioasă a legăturii ce unea cetatea de cei care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sistem prudent, ca să nu spunem „tolerant”, au existat și la Roma supravegheri religioase și represiune, și nu numai, și nici măcar În special, Împotriva evreilor ori a creștinilor (Cancik și Cancik-Lindemaier, 1986). Și asociațiile religioase trebuiau notificate, iar organizarea lor era guvernată de norme (collegium licitum/illicitum). Cultele care nu erau recunoscute de stat puteau fi respinse, batjocorite și interzise ca „noi, străine, necunoscute” (nova, externa, aliena, incognita), contrare tradiției romane (mos maiorum; Titus Livius 39, 156, 8). După câte povestește biograful
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de oaza Khiva, anticul Khorasan (Kw³rezm) istoric. Cirus, În rapidele sale cuceriri orientale, care nu au putut fi Împiedicate de o geografie politică fragmentată și complexă, ar fi pus capăt existenței acelui stat din Khorasan, independent față de suveranitatea mezilor și guvernat tocmai de suveranul convertit de Zoroastru. Reconstrucția lui Henning a fost susținută, cu noi argumente, de unii dintre discipolii săi, fie integral, atât din punctul de vedere al cronologiei, cât și din cel al geografiei istorice (Gershevitch, 1959, pp. 14
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Europos nu sunt decât câteva dintre centrele În care cultura Iranului part - și religia sa - a lăsat o amprentă profundă la vest de lumea iraniană (Duchesne-Guillemin, 1962a, pp. 227 sqq.). În mod analog, la nord și la nord-vest, În Armenia guvernată de o nobilime În mare parte de origine iraniană, ca și În regiunea pontică și caucaziană, iranismul a continuat să exercite o influență profundă (cf. Chaumont, 1969, pp. 25 sqq.). În același timp, toate ținuturile limitrofe Iranului, de la vest la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sacre ale realității, Însă unul Într-o formă magică, Întunecată, Înfricoșătoare, iar celălalt Într-o formă binevoitoare, senină. 3. ZEUL CELEI DE-A DOUA FUNCȚIITC "3. ZEUL CELEI DE‑A DOUA FUNCȚII" Cea de-a doua funcție - cea militară - este guvernată de o singură divinitate care, În India, poartă numele de Indraxe "Indra". Poeții vedici Îl reprezintă blond, cu barbă, foarte robust, mâncăcios și băutor, iute la mânie. Armaxe "Arma" preferată este măciuca (vajra-), care reprezintă fulgerul. Se luptă dintr-un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
i-a adunat ca să fie alături de el În ziua Catastrofei Finale ( În limba nordică antică, Ragnarok, propriu-zis „destinul zeilor”, transformat apoi În Ragnarøkkr, „amurgul zeilor”), când forțele răului se vor arunca În luptă pentru a distruge zeii și ordinea cosmică guvernată de aceștia. Despre acest lucru, care va Începe cu o perioadă de depravare morală a oamenilor, se vorbește pe larg În Völospá: Frații se vor lupta și se vor ucide, 45 rudele vor rupe legăturile de sânge, se vor săvârși
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se vor bucura de o fericire veșnică (trad. după Mastrelli, 1951). Odată cu Încheierea noului ciclu, Începe unul nou și totul ia forma unei veșnicii dinamice. În religia indo-europeană, zona sacrului și a suveranității (Înțeleasă aici nu În sens militar) era guvernată În mod egal de două divinități majore, foarte diferite una de alta. Acest lucru este evident mai alesîn religia indiană, unde pe această poziție Îi găsim pe Varuñaxe "Varun{a" și Mithraxe "Mithra". Primul, după cum am văzut deja, are un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
epocă precisă din istoria Egiptului în decursul căreia diferite grupuri de nomazi sau seminomazi proveniți din Canaan să fi coborât în Egipt pentru a se stabili aici. Unii au fost identificați cu hicsoșii, o populație asiatică care a reușit să guverneze Egiptul pentru aproape două secole (1730-1550 î.C.). Punctele de contact dintre textele biblice și documentele egiptene despre hicsoși sunt însă prea vagi pentru a permite să tragem concluzii sigure despre acest lucru. Nici o urmă de vreun personaj numit Iosif
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
de redacție fiind Liviu Rebreanu, iar la seria a doua având ca redactori pe Raul Teodorescu și pe N. I. Russu, revista se afla de fapt sub direcția lui Mihail Dragomirescu. Programul „Convorbirilor critice”, dar cu un accent polemic mai pronunțat, guvernează cele optsprezece numere ale primei serii. Se publică pagini critice de Mihail Dragomirescu, Liviu Rebreanu, E. Lovinescu, Corneliu Moldovanu, Vasile Savel, versuri de Ion Minulescu, Cincinat Pavelescu, Zaharia Bârsan, Victor Eftimiu, Mihai Codreanu, Mihail Săulescu, Ion Sân-Giorgiu, Corneliu Moldovanu, proză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286942_a_288271]
-
slujite de harul metaforei critice. Cea de-a doua orientare e ilustrată de Semnele lui Hermes (1993; Premiul „Vasile Pogor”, Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), prima sinteză amplă asupra memorialisticii noastre de călătorie de până la 1900. Cartea propune o tipologie guvernată de criterii diverse (impuse de diversitatea materiei): geografice (muntele, marea), topoi culturali (castelul, hanul, ruina), natura călătoriei („sacră” sau „profană”, formativă, științifică, de plăcere, alegorică, parodică etc.), perspectiva („naivă”, mirată, lucid-critică ș.a.). Notele comune ale genului sunt, după F., echilibrul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
Kuhn, 2008, p. 115]. În contrast cu știința normală, știința revoluționară este chiar acea realizare fondatoare de paradigmă. Aceasta apare atunci când în cadrul științei normale se descoperă anomalii, adică, atunci când se recunoaște faptul că „natura a înșelat oarecum așteptările induse de paradigma care guvernează știința normală” [Kuhn, 2008, p. 116]. Altfel spus, anomaliile sunt circumstanțe care nu pot fi explicate cu ajutorul soluțiilor pe care paradigma le poate oferi. Când acest lucru se întâmplă, paradigma se află în criză. Simplul fapt de a se afla
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Românul nu are niciodată încredere în alt român. El își poate încredința micile găinării sordide doar unui evreu"32 și mai era ceva: statul tradițional român și modul de viață românesc se transformau inevitabil și dureros într-o economie capitalistă guvernată de relații impersonale patron-angajat, înlocuindu-le pe cele care (cel puțin teoretic) erau calde și patriarhale. Aceste modificări și-au făcut apariția în cîteva decenii și au răvășit o ordine socială care dura din timpuri imemoriale. Oamenii aflați în suferință
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
trăiască sau o poți nimici, dar nu o poți transforma într-o altă ființă organică. Prin urmare, ea are un singur țel: să-și îndeplinească rolul în cadrul civilizației universale. Națiunea trebuie să fie ea însăși. Civilizația universală este cea care guvernează omenirea și are grijă de fericirea oricărei națiuni, un țel realizat optim în cadrul structurii ei. Solul național este inseparabil de națiune, el este însăși rădăcina din care se trag spiritul și acțiunile națiunii. Iată unde ne aflăm, unde trăim; iată
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
comuniști. De Gaulle s-a ridicat împotriva regimului militar conservator francez în numele națiunii franceze. El a înfăptuit o "lovitură de națiune" (așa cum alții înfăptuiesc lovituri de stat), preferînd legitimitatea legalității. În timpul celei de a doua președinții, a fost nevoit să guverneze împreună cu conservatorii, care (după cum demonstrează ultimele cercetări) s-au descotorosit de el în 1969; deoarece, după evenimentele din mai 1968, voia să facă o naționalizare rapidă ca să-i ofere muncitorului francez un rol real în conducerea industriei 32. Iorga și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
din 1910 și a abuzurilor electorale. Numărul de unguri locuitori ai Ungariei istorice crescuse de la recensămîntul anterior din 1900 de la 8 742 000 la 10 050 000; Iorga a numit acest lucru "o adevărată binecuvîntare a cerului"200. Austria își guverna partea din monarhia dualistă mai tolerant decît Ungaria, dar austriecii nu erau îngăduitori față de românii din Bucovina. Anaționalii habsburgi reușiseră să copleșească populația românească autohtonă cu ucraineni, evrei, germani, chiar și cu polonezi, iar austriecii reacționau brutal împotriva manifestărilor naționalismului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]