13,885 matches
-
în ipoteza x y z)? Și care sunt posibilitățile sale, lucid evaluate, de a trata, efectiv și ieri și azi cu Puterea? Cu orice Putere, să ne înțelegem. Deocamdată, cel puțin, ele nu sunt mari. Nu pot fi mari. Orice iluzie este contra-productivă. Totul depinde, reamintim, de evoluția politică și de dezvoltarea generală a societății românești, de disponibilitățile economiei sale particulare și, în mod esențial, de nivelul spiritului său public, civic. Tradiția scriitorului, omului de cultură în general, implicat într-o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a format și s-a impus E. Lovinescu. G. Călinescu nutrea aceeași ambiție: de a deține și impune, o dată pentru totdeauna, o altă autoritate critică unică. Foarte simplu spus: pe a sa. A fost, și la timpul său, o mare iluzie. Autoritatea lui E. Lovinescu a fost, se știe, contestată de Camil Petrescu, apoi de G. Călinescu însuși, de alții. Autoritatea sa nu trecea de cercul Sburătorului. Ea n-a fost recunoscută niciodată nici de Noua generație, nici de spiritele grupate
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a unei mari absențe. Activitatea lor dovedește, în același timp, și o altă realitate esențială: o cultură care mizează doar pe imagini și lirisme, pe intuiții și reacții de gust, pe impresii și nu pe idei, care nu cunoaște măcar iluzia sau seducția construcției, operei de durată, ca să nu spunem și a sistemului, va rămâne veșnic minoră și iremediabil marginală. Insistența asupra acestei teme este necesară. Fiindcă dacă și o imagine și o intuiție se pot ridica la universalitate, doar traduse
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
El nu poate fi, bineînțeles, exagerat, dar nici ignorat. 3. O astfel de selectivitate, cu mare coeficient de autonomie, rămâne, în mod fundamental, deschisă, aleatorie. Și această nouă realitate contrazice, din plin, miturile criticii noastre literare. Una din marile sale iluzii eroare de care ne lovim mereu este că ea fixează valoarea. Dimpotrivă, recepția poate fi și imprevizibilă, capricioasă, uneori chiar scandaloasă pentru ierarhiile și clișeele noastre interne. Autori, opere, creații, cu mare priză națională, pot fi cu desăvârșire ignorate în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
acorda credit unor logicieni russelieni care afirmă că sensul numelui propriu este cel care îl poartă), coincidența referentului cu semnificatul (Meschonic), faptul că autori ca Frege analizează un limbaj perfect în care fiecare lucru ar corespunde unui nume unic, unei iluzii pe care o poate da numele propriu, cercetătorul afirmă că acceptarea omniprezenței ontologiei are consecință excluderea numelui propriu din limbă: caracterul unei persoane sau istoria unei țări nu pot fi analizate de către lingvistică, așa cum sintaxa numelor proprii sau fonologia lor
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
baliverne"56). Cealaltă "cale de acces" spre abordarea operei lui Vereker, cea a lui Corvick, este regăsirea "împreună cu textul" și are ca rezultat sensul "ca efect"57, sensibilizarea, identificarea cu opera (Pentru Henry James calitatea esențială a prozei narative este "iluzia... de a fi trăit o altă viață"58). Acesta este motivul schimbării vieții lui Corvick și a lui Gwendolen, după aflarea tainei 59. "Imaginea din covor" este cea care trezește sensul neformulat în text și este un produs rezultat "din
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
că dacă am băut adineauri doi litri de vin pe nemâncate, mi-am pierdut mințile"242 și "căldura mare" vin să scuze aventura bietului "om de încredere și de viitor", cu care "nimeni nu se joacă", în afară de marea putere a Iluziei. 4.5.3. Brânduș, copilul din flori, și "fata căpitanului" Numele băiatului de doisprezece ani, Brânduș din nuvela Fata căpitanului este - folosind o sintagmă din nuvela În curte la Dionis - un "nume fanic"; încadrat în seria antroponimelor provenite din nume
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
unui popor fără acces la o "limbă universală", dar cu intuiția directă a marilor adevăruri elementare și veșnice"254, Dumitru vine să mărturisească "în barul hemingwayano-huxleyan" "Logosul, întruparea lui Dumnezeu și mântuirea" și să respingă tocmai "marile descoperiri (ori marile iluzii) ale occidentului: spiritul universal (Hegel! Noica!), semiologia, zenul (asiatismul! Eliade însuși!), televiziunea, limba universală (Cioran! care nu concepe culturi exprimate în limbi periferice), Istoria, semantica și sociologia (tot structuralismul!)"255. Opunându-se îndoielii sistematice a apostaților tovarăși ai doctorului Martin
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
un adevăr simplu și totuși teribil de aflat, când ai simțit că s-ar putea să nu-ți potolești niciodată setea"688 (De remarcat că singurul toponim din Nouăsprezece trandafiri, strada Fântânelor, unde locuiește Maestrul, pare a păstra sub semnul iluziei senzația de atenuare a setei arzătoare care a generat amnezia). Teama că "dacă voi continua s-o văd pe Euridice și, deci, dacă mă voi dedica teatrului, voi muri curând..."689 stinge setea de dragoste, de absolut a lui Orfeu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nivel de subzistență și nici vreun singur chip (ci doar, cel mult, un singur model și arhetip) moartea este a fiecăruia și e măsura fiecăruia"830. Făt-Frumos s-a reîntors în spațiul matrice; înlăturarea celei mai cumplite nefericiri a firii - iluzia veșnicei tinereți și a nemuririi - înseamnă cea mai mare fericire, singura trăire posibilă a Ființei 831. Matei Călinescu insistă asupra simbolismului îmbrăcămintei, asupra afinităților (altele decât în Pelerina, unde exista o analogie dintre îmbrăcăminte și actul de a ascunde) dintre
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
raporta la sacru se cuprinde între două date, 13 martie când "am aflat că Cerul pur și simplu nu există. Nu mai există, Ivan! Din clipa când înțelegi, cum am înțeles eu la 13 martie, că Cerul e doar o iluzie, totul s-a terminat. Nu mai există nici Cer, nici sus, nici jos căci Universul e infinit, n-are nici început, nici sfârșit. Și atunci, te întreb, eu unde mă duc?..."847 și 8 noiembrie, "al doilea început", care se
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
misterelor existențiale", respectiv raționalitatea "ca postulat sub semnul căruia se așează orgoliul luciferic, atunci când tinde să substituiască misterelor existențiale poziții absolut "logice""116. Prima este o structură fundamentală, fără de care nu ar putea funcționa cunoașterea. A doua, însă, este o iluzie, spune Blaga, "iluzia raționalității", fără să fie necesară cunoașterii individuate. Această distincție va deveni mai clară în cele ce urmează. Încercând să precizeze locul raționalității în ordinea metafizică a cunoașterii, Blaga arată că există o tendință a cunoașterii înțelegătoare de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
raționalitatea "ca postulat sub semnul căruia se așează orgoliul luciferic, atunci când tinde să substituiască misterelor existențiale poziții absolut "logice""116. Prima este o structură fundamentală, fără de care nu ar putea funcționa cunoașterea. A doua, însă, este o iluzie, spune Blaga, "iluzia raționalității", fără să fie necesară cunoașterii individuate. Această distincție va deveni mai clară în cele ce urmează. Încercând să precizeze locul raționalității în ordinea metafizică a cunoașterii, Blaga arată că există o tendință a cunoașterii înțelegătoare de a pune pecetea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cunoașterii înțelegătoare (concretă, mitică, magică), singura care realizează integrarea în mister este cunoașterea luciferică. Ceea ce este specific acestei forme de convertire apologică a misterului e faptul că este singura în care intervine conștiința misterului, ideea de mister, în care dispare iluzia adecvației. Ceea ce vreau să scot în evidență este că această formă de raportare la mister ia forma unei antinomii, pe care Lucian Blaga o consideră o ilustrare a ideii antinomiei transfigurate. Având ideea de mister, cunoașterea luciferică reușește un fel
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
fiecare dintre aceste cunoașteri are semnificația unei revelații disimulatorii a misterului existențial. Prin fiecare dintre aceste cunoașteri, misterul existențial e alungat spre a fi înlocuit cu un echivalent inadecvat"199. Desigur, cunoașterea individuată nu are această conștiință, fiind stăpânită de "iluzia adecvației", credința că a ajuns la revelarea nealterată a obiectului 200. Astfel, orice act de cunoaștere nu este altceva decât o conversiune apologică a misterului, cum spune Blaga, o formă de apărare a acestuia. Cea de-a doua formă a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
luciferică". Spre deosebire de celelalte moduri de cunoaștere, care procedează într-un fel de "stare de grație" și au un "caracter receptacular", cunoașterea luciferică se caracterizează prin spontaneitate, tensiune, efort, tentație, încercare, exces și dramă 201. Prin specificul său, cunoașterea luciferică înlătură iluzia adecvației și face saltul în mister ca atare. Altfel spus, ea procedează în orizontul conștiinței misterului, are sau i se permite să aibă "ideea de mister". Ideea de mister este modul prin care cunoașterea luciferică sparge oarecum frontul cenzurii transcendente
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
obiecte ale gândirii, deci nereale. Existența lor este doar posibilă. Rațiunea umană, în folosirea ei metafizică, face saltul de la posibilitate la realitate, afirmând sau asumând existența unor obiecte corespunzătoare Ideilor rațiunii. Această tendință a rațiunii este numită de către Immanuel Kant "iluzie transcendentală" și este explicată astfel: rațiunea, în căutarea necondiționatului, are tendința să creadă că, dacă este real condiționatul de la care pornește, trebuie să fie reală și seria întreagă a condițiilor lui, fără de care el n-ar fi luat ființă, deci
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
condiția ultimă, de care depinde existența ca atare. Principiul pe care se bazează rațiunea aici este: "dacă este dat condiționatul, atunci este dată și întreaga sumă a condițiilor, prin urmare necondiționatul absolut, care el singur face posibil condiționatul"264. Această iluzie prin care s-a constituit metafizica nu poate fi înlăturată, fiind constitutivă rațiunii. De aceea, Kant va proceda la o altă strategie de a-i dovedi aparența: să arate că în acest corp de pretinsă cunoaștere s-au strecurat erori
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ei"268. Kant consideră că ele sunt dovada pretențiilor deșarte ale rațiunii de a accede la o cunoaștere metafizică. Pentru a scoate rațiunea din acest conflict al ei cu ea însăși, Kant încearcă să arate că antinomiile sunt rodul unei iluzii, al unei aparențe. Pentru acesta, propune drept cheie de soluționare doctrina pe care a susținut-o în Estetica transcendentală, "idealismul transcendental". Pe scurt, idealismul transcendental constă în ideea că "toate obiectele unei experiențe posibile nouă nu sunt altceva decât fenomene
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
al doilea rând, antinomiile sunt un argument negativ, pe care Immanuel Kant îl folosește pentru a nega legitimitatea metafizicii tradiționale: din moment ce încercările rațiunii de a determina pur speculativ obiectele metafizice sfârșesc în construcții antinomice, înseamnă că metafizica tradițională este o iluzie, o aparență. În al treilea rând, efortul lui Kant de a rezolva antinomiile întărește atitudinea negativă pe care acesta o are față de antinomic: rezolvarea sa este de fiecare dată una dizolvatoare sau eliminativă. Vedem, în felul acesta, că logicul primează
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
constatat că logicul și concretul nu se suprapun, ultimul depășind pe primul. Această incongruență generează probleme gândirii, născând antinomii. Încercând să rezolve aceste probleme, unii gânditori, cei excelând în facultăți analitice, au afirmat logicul ca exclusiv existent, degradând concretul până la iluzie. Alții, precum Bergson, au declarat concretul ca exclusiv existent, denunțând logicul. Gânditorii raționaliști și cei dialectici s-au pronunțat pentru "un modus vivendi între logic și concret". Însă dialecticienii, spre deosebire de raționaliști, au propus o adaptare a logicului la concret și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
poate vorbi despre un anume început sau sfârșit al răului. El nu mai apare ca fiind de natura celor trecătoare doar, cu temporalitatea și insuficiența lor. Ca și nonexistența, nu ajunge niciodată ceva în felul unei lipse ori a unei iluzii. Dimpotrivă, simți că are o anumită subzistență, chiar dacă nu primă în ordinea ființei, o natură aparte și o esență ireductibilă în ea însăși"430. Răul nu mai este valorizat etic, ci ontologic: prezența sa ține de economia creației, de echilibrul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Routley, "Human Chauvinism and Environmental Ethics", în D. S. Mannison, M. A. McRobbie, R. Routley (eds.), Envinronmental Philosophy, Monograph Series nr. 2, Philosophy Department, Australian National University, Canberra, 1980, p. 154. Cei doi discută despre autenticitatea experiențelor în natură, superioară oricărei iluzii create de o mașină. 81 Vezi Elliot Sober, "Philosophical Problems for Environmentalism", în B. G. Norton (ed.), The Preservation of Species, Princeton University Press, Princeton, 1986, pp. 173-194. 82 J. Baird Callicott, "Animal Liberation. A Triangular Affair", în Environmental Ethics
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
mai degrabă în pretextul în care ea se ivește și semnifică înainte de a fi. O imagine transparentă a inaparentului care joacă rolul fondului de spațiu ce luminează - pune în lumină - materia imaginii poetice propriu-zise, iar acest spațiu relațional nu e iluzia creată de un trompe-l'œil, ci mediul real al perspectivei deschise de posibilul însuși al luminării, interspațiu al manifestării, distanța care unește și strălucește. E mai mult decât structura de palimpsest, unde imaginea acoperită răzbate prin interstițiile imaginii suprapuse
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ochii văd acum, - și mâinile, le-ai putea/ întinde, să atingi unul sau altul din lucrurile/ din jurul tău". Sunt lucrurile adevărate - cu adevărat - în lumina care, acum, le pune în vedere, sau e doar un joc de umbre și lumini, iluzia simțurilor ce ating pânza lumii? Lume care apare și dispare, se dă și se retrage într-o prezență-absență deconcertantă, se face pe măsură ce se desface. Exteriorul se repune în jur, ochii văd acum clar și distinct, mâinile ating lucrurile; dar nu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]