16,589 matches
-
II, Aparatul Nervos și Aparatul Cutanat, 106 - 1052 pagini,; vol. III, Aparatul respirator și Aparatul Digestiv, 112 - 1200 pagini, al IV-lea pe care îl va publica singur, Aparatul Asimilator, Aparatul urinar și genital 128 - 674 pagini,), ultimul rămas în manuscris și care ar fi trebuit să cuprindă sistemul sangvinolimfatic și locomotor, ca aparate aparținând structurilor mezodermice (foto pg. 24 jos). Între anii 11-121 publică succesiv cele trei volume ale Tratatului său de Fiziologie; vol. I, 11, 448 pagini; vol. II
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
acestei cărți vor să-l scoată astăzi dușman al umanității!) Vasile Trifu l-a aruncat în foc în 147? arestat apoi și anchetat în calitatea sa de șef de lucrări, colaborator și biograf al marelui savant. Poate că printre aceste manuscrise, frumos ordonate și riguros așezate în ordinea importanței lor, să se fi aflat și explicația, sau justificarea, radicalizării poziției paulesciene de care s-a folosit cu abilitate un A.C. Cuza și nu numai. Pentru că hotărât lucru, pentru un om de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
am lăsat copleșită. Am scris pe rupte studii, articole, ba chiar mici proze. Puse cap la cap, se adună vreo 550.000 de semne cu spații. Cât despre citit, am trecut ușor de 300.000 de pagini, dacă socotesc și manuscrisele pentru „Orizont“, dizertațiile și tezele de doctorat. Am văzut 4 filme la cinematograf și 85 la televizor, am ascultat 640 de ore de muzică bună, dar niciuna într-o sală de concert, am trimis 720 de mesaje pe email și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
fenomen social, cultural, științific, opera scrisă, secole lungi rămasă într-o aristocratică atitudine, pînă la o altă revoluție importantă, ca toate revoluțiile, din Asia: tiparul. Pînă la Gutemberg, s-a scris și s-a copiat cu o rîvnă mereu tînără, manuscrisele s-au răspîndit considerabil, au fost depozitate în locuințe particulare, biblioteci, păzite în temple și palate; cu toate acestea, inventarul literar, pierdut, al Antichității ar șoca înțelegerea celui mai stupid contabil. Athenaios, în Banchetul sofiștilor, citează o mie de lucrări
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
arhaic, preponderent greco-latin. Contribuția e a unui lung sinaxar de călugări luminați, de meșteri laici, pe care domnul Labarre îi consemnează la locul potrivit. Ei inventează, sau redescoperă, tehnici, experimentează cu temeritate și perseverență de alchimiști, dau uneori brambura prin manuscrise, spre nespusul deliciu al cercetătorului modern, dar concep și formele moderne ale cărților de cult, ale dicționarelor, ale mai tuturor scrierilor specializate. Se afiliază în școli, căutînd identități salvatoare. Dar, mai ales, rezistă, împreună cu fragila lor povară, răbdător, încăpățînat, agresiv
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
de pe stradă ce este o carte, adesea răspunsul său nu se va aplica decît textului scris și va fi apropiat de definițiile empirice care se găseau în 1882 la Littré: "Reuniune a mai multor foi servind drept suport unui text manuscris sau tipărit"; în 1931, în Art du livre de Malo-Renault: "reunire de caiete tipărite, cusute împreună și așezate sub aceeași copertă"; în 1962, în Grand Larousse encyclopédique: "Ansamblu de foi tipărite și reunite într-un volum broșat sau legat". Aceste
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Pentru a defini cartea, trebuie să recurgem la trei noțiuni a căror îmbinare este necesară: suportul scrierii, difuzarea și păstrarea textului, ușurința în mînuire. Cartea este mai întîi suportul scrierii; astfel, tăblițele de argilă sumeriene, papirusurile egiptene, sulurile Romei antice, manuscrisele medievale, textele noastre tipărite și microfilmele pot fi considerate cărți în ciuda marii varietăți de suporturi și forme. Ideea de carte este asociată și celei de editare, adică voinței de difuzare a unui text și dorinței de păstrare a acestuia; astfel
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
în 391 e.n. Aceste biblioteci întrețineau ateliere de copiști, atît pentru propriile lor nevoi cît și pentru difuzarea comercială; astfel, ele au jucat un rol capital în transmiterea textelor. Savanții Museion-ului și cei ai Pergamului lucrau la revizuirea vechilor texte; manuscrisele ieșite din aceste ateliere prezintă mai multe garanții decît cele pe care particularii din Grecia le comandau spre a fi recopiate de un sclav. În aceste centre, se constituia un exemplar unic din fiecare operă literară, "arhetip" al copiilor difuzate
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Mică (Ephes), în Africa (Timgad), în Grecia, unde biblioteca fondată de Hadrian la Atena era celebră. Importanța acestor biblioteci dovedește sărăcia moștenirii noastre clasice, textele pe care le-am păstrat fiind puțin relevante pentru activitatea literară în Antichitatea greco-romană. Nici un manuscris al unui autor antic nu ne-a parvenit; secole, uneori mai mult de un mileniu, despart cea mai veche copie păstrată de data alcătuirii textului, iar autorii vechi ne sînt cunoscuți prin copiile copiilor. Ceea ce s-a păstrat nu reprezintă
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
documente private, de altfel prețioase pentru cunoașterea vieții cotidiene a Egiptului greco-roman. Deci nu putem aștepta de la descoperirile arheologice decît fragmente de opere literare dispărute; au existat totuși unele excepționale, ca cele ale Constituției Atenei de Aristotel, în 1891, și Manuscrisele de la Marea Moartă, în 1947-1949. CARTEA ÎN EVUL MEDIU I. Sfîrșitul Antichității și cartea în Bizanț 1. Sfîrșitul Antichității. Căderea Imperiului Roman putea să antreneze dispariția culturii antice, dar dezvoltarea creștinismului și supraviețuirea Imperiului în Orient o apărară în parte
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
mănăstiri ale peninsulei Muntelui Athos, ale mănăstirii Sfînta Caterina, aproape de Sinai. Aceste biblioteci au fost un izvor nesecat de descoperiri pentru colecționarii Renașterii și cercetătorii secolului trecut; la Sfînta Caterina din Sinai s-a găsit, în 1844, faimosul Codex Sinaiticus, manuscris din secolul al IV-lea care conține fragmente importante ale Vechiului Testament și Noul Testament în întregime. Locul însemnat ocupat de studii în civilizația bizantină a antrenat un comerț cu cartea prosper și constituirea unor bogate biblioteci private; de exemplu, patriarhul
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
dar și o dată cu ocuparea Constantinopolului de către turci (1453), eveniment care marchează sfîrșitul Imperiului și al cărții bizantine. 2. Cartea în Bizanț. Miniatura bizantină a exercitat o mare influență asupra țărilor slave și chiar asupra Europei Occidentale în Evul Mediu. Păstrarea manuscriselor bizantine este mai puțin bună decît a contemporanelor lor din Occident. Dacă inspirația se dovedea superioară, tehnica era detestabilă: culori aplicate pe pergament fără pregătire sau chiar direct pe fonduri de aur etc. În ciuda obiceiului de a folosi prototipuri și
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
puțin bună decît a contemporanelor lor din Occident. Dacă inspirația se dovedea superioară, tehnica era detestabilă: culori aplicate pe pergament fără pregătire sau chiar direct pe fonduri de aur etc. În ciuda obiceiului de a folosi prototipuri și modele pentru alcătuirea manuscriselor bizantine, se preferă așezarea lor în ordine cronologică; o clasare pe familii ar fi împiedicată de imposibilitatea frecventă de a merge de la replică la model și ar face să se creadă în mod fals că arta bizantină s-a repetat
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
cont astfel de evoluția stilului. Perioada numită pre-bizantină se întinde din secolul al IV-lea pînă în secolul al V-lea; miniatura aparține încă artei elenistice și romane (Iliada de Ambrosius, Vergiliu al Vaticanului). O primă vîrstă de aur a manuscrisului bizantin se situează în secolul al IV-lea, în epoca lui Iustinian, dar distrugerile posterioare au lăsat puține mărturii (Geneza și scrierile lui Dioscoride, biblioteca din Viena). După eclipsa artistică provocată de criza iconoclastă, miniatura bizantină a cunoscut o a
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
armeană se alătură miniaturii bizantine și celei persane, fără să ajungă la rafinamentul niciuneia dintre acestea. Bizanțul îi convertise pe slavi la ortodoxism. Două centre de producție de carte s-au dezvoltat printre aceste popoare. În Rusia, cele mai vechi manuscrise decorate își au originea în secolul al XI-lea și manifestă o mare fantezie în ceea ce privește inițialele; se disting și influențe scandinave în nord. În Bulgaria și în Serbia, miniatura rămîne apropiată de modelele bizantine (Psaltirea sîrbă din München, secolul al
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
El împarte timpul călugărului între rugăciune, muncă intelectuală și manuală și, cum munca intelectuală necesită lectură, o parte a muncii manuale trebuie să răspundă nevoilor acesteia. De aceea, numeroase mănăstiri erau prevăzute cu un scriptorium, loc rezervat copierii și decorării manuscriselor după exemplul Viviarium-ului lui Cassiodor. În spiritul fondatorilor ordinului, această activitate avea ca obiect principal literatura religioasă, dar călugării s-au interesat și de textele profane: latina era limba bisericii și fiecare cleric trebuia să o cunoască suficient de bine
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
un spirit creștin; este ceea ce s-a numit Renașterea carolingiană. El adună spiritele cele mai luminate la curtea sa din Aix-la-Chapelle. Călugărul englez Alcuin a organizat școala palatului, concepută pentru a forma servitori ai statului, și a contribuit la adunarea manuscriselor pentru constituirea bibliotecii palatului, bibliotecă dispersată la moartea împăratului. Savanții palatului aveau ca misiune și corectarea textelor, dar și editarea autorilor clasici, așa cum se făcea în Alexandria cu zece secole mai devreme. În același timp, se dezvoltau atelierele monastice (Corbie
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
în secolele al VIII-lea și al IX-lea, și în palatele regale sau pentru persoane de vază, dar cu intermitență; poate au rămas și cîțiva copiști izolați în Italia. Scriptoria erau numeroase, dar de importanță și dimensiuni variabile. Cum manuscrisele medievale nu aveau adresă, atribuirea lor unui anumit scriptorium se bazează pe datele unei aprecieri delicate și care adesea nu furnizează decît probabilități. Realizarea cărților se făcea sub conducerea unui călugăr experimentat, armarius; acesta se îngrijea de aprovizionarea atelierului cu
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
copierea textului. Totuși, operele originale erau mai întîi dictate unui notar care le scria pe tăblițe de ceară; apoi, copiștii scriptorium-ului le treceau fără greșeli pe pergament. Acest intermediar servea drept ciornă și permitea eventualele corecturi; el explică și raritatea manuscriselor autografe ale acestei epoci. Execuția unui manuscris putea fi opera unui singur copist sau rezultatul unei munci colective; în acest ultim caz, caietele erau distribuite la trei sau patru copiști, uneori mai mulți, atunci cînd se dorea ca o carte
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
întîi dictate unui notar care le scria pe tăblițe de ceară; apoi, copiștii scriptorium-ului le treceau fără greșeli pe pergament. Acest intermediar servea drept ciornă și permitea eventualele corecturi; el explică și raritatea manuscriselor autografe ale acestei epoci. Execuția unui manuscris putea fi opera unui singur copist sau rezultatul unei munci colective; în acest ultim caz, caietele erau distribuite la trei sau patru copiști, uneori mai mulți, atunci cînd se dorea ca o carte să fie repede terminată. În alte cazuri
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
caz, caietele erau distribuite la trei sau patru copiști, uneori mai mulți, atunci cînd se dorea ca o carte să fie repede terminată. În alte cazuri, nu exista o repartiție prealabilă și copiștii se înlocuiau pentru a continua munca. Decorarea manuscrisului era făcută de copistul care îl caligrafiase, atunci cînd trebuiau pictate majuscule simple, sau de un altul mai specializat dacă necesita inițiale frumoase și miniaturi. Legarea, care consta în adunarea și copertarea caietelor, se făcea în general în scriptorium. Durata
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
simple, sau de un altul mai specializat dacă necesita inițiale frumoase și miniaturi. Legarea, care consta în adunarea și copertarea caietelor, se făcea în general în scriptorium. Durata execuției varia în funcție de rapiditatea și numărul scribilor și în funcție de calitatea cerută de manuscris. Au fost manuscrise scrise în cîteva zile, altele în mai mulți ani, dar se estimează că execuția unui manuscris de dimensiune medie de către un singur copist cerea trei sau patru luni. Șeful de atelier sau un alt călugăr experimentat revedea
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
un altul mai specializat dacă necesita inițiale frumoase și miniaturi. Legarea, care consta în adunarea și copertarea caietelor, se făcea în general în scriptorium. Durata execuției varia în funcție de rapiditatea și numărul scribilor și în funcție de calitatea cerută de manuscris. Au fost manuscrise scrise în cîteva zile, altele în mai mulți ani, dar se estimează că execuția unui manuscris de dimensiune medie de către un singur copist cerea trei sau patru luni. Șeful de atelier sau un alt călugăr experimentat revedea manuscrisul; aceasta consta
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
copertarea caietelor, se făcea în general în scriptorium. Durata execuției varia în funcție de rapiditatea și numărul scribilor și în funcție de calitatea cerută de manuscris. Au fost manuscrise scrise în cîteva zile, altele în mai mulți ani, dar se estimează că execuția unui manuscris de dimensiune medie de către un singur copist cerea trei sau patru luni. Șeful de atelier sau un alt călugăr experimentat revedea manuscrisul; aceasta consta fie în simpla recitire a textului pentru a elimina greșelile evidente, fie în compararea copiei cu
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Au fost manuscrise scrise în cîteva zile, altele în mai mulți ani, dar se estimează că execuția unui manuscris de dimensiune medie de către un singur copist cerea trei sau patru luni. Șeful de atelier sau un alt călugăr experimentat revedea manuscrisul; aceasta consta fie în simpla recitire a textului pentru a elimina greșelile evidente, fie în compararea copiei cu exemplarul reprodus pentru a se asigura de fidelitatea transcrierii, fie în confruntarea cu un alt exemplar decît cel folosit și considerat mai
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]