12,263 matches
-
aceeași etimologie o are și termenul bulgăresc sarmi). Turcii mănâncă frecvent sarma (umplutura este învelită în frunze de viță-de-vie) sau „dolma“ (în frunze de varză, dar și în ardei, roșii sau dovlecei). Grecii, după atât de mulți ani de ocupație otomană, au învățat și ei să facă sarmale, sub numele de dolmades (în turcă, dolma înseamnă „umplut“, iar la greci, așa cum am precizat, sarmas înseamnă drob de miel, căci tot cu un fel de „rulou“ avem de-a face, așa cum este
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
al curții bizantine, text datând din secolul al XIV-lea, care urma a constitui model pentru curtea domnească. De la jumătatea secolului al XV-lea, odată cu ocuparea Constantinopolului, influența turcească devine treptat din ce în ce mai puternică în nordul Dunării, ajungându-se la suzeranitatea otomană asupra celor două țări române. Astfel se naște conjunctura stranie care va fi la originea multor aspecte (inclusiv gastronomice) originale ale culturii noastre, anume presiunea exercitată de trei modele culturale extrem de diferite, de trei lumi: Europa Occidentală, via Ungaria ori
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
ales până în vremea lui Brâncoveanu („Manuscrisul brâncovenesc“, care nu poate ocoli o influență orientală, nu cuprinde decât câteva rețete pentru iepure, iar păsările sălbatice sunt menționate doar la capitolul consacrat sosurilor), este un element de clară departajare față de cultura culinară otomană, în care vânatul este absent (explicația este de ordin religios, turcii urmând exemplul Profetului, care nu iubea vânătoarea). Am pomenit sosurile... Iată o altă trăsătură apuseană a bucătăriei nobile românești. În 1646, misionarul Bandini, aflat în Moldova lui Vasile Lupu
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
curcanului, deși ele apar în cărțile italienești de bucate încă din 1570 (Scappi, Opera). Influența turcească există în „Manuscrisul brâncovenesc“, dar ea este încă într-o fază incipientă (în acest sens, este util de semnalat absența unui ingredient esențial bucătăriei otomane, orezul). „Turcisme“ putem găsi în mai multe rețete, dintre care vom da însă un singur exemplu: mâncarea de coaste de „oae“ (în două variante), un fel de strămoș al stufatului nostru de astăzi și, implicit, strâns înrudit cu felul de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
arabii (biblioteca imperială a palatului Topkapi cuprindea aproape toate tratatele culinare arabe). Influența turcească asupra bucătăriei românești a fost covârșitoare și a lăsat urme adânci. Explicația? În primul rând, faptul că bucătăria a avut un rol extrem de important în civilizația otomană. Palatul Topkapi avea, la mijlocul secolului al XVII-lea, nu mai puțin de 1 300 de oameni care lucrau la bucătării. Printre aceștia se numărau câteva sute de bucătari, majoritatea ultra specializați, care găteau pentru aproximativ zece mii de persoane. Și în afara
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
-lea, nu mai puțin de 1 300 de oameni care lucrau la bucătării. Printre aceștia se numărau câteva sute de bucătari, majoritatea ultra specializați, care găteau pentru aproximativ zece mii de persoane. Și în afara palatului, importanța acordată mesei era covârșitoare: bucătăresele otomane trebuiau să cunoască și să poată pregăti 27 de feluri de pilaf! Arta culinară a influențat până și structura militară a imperiului; de pildă, comandanții regimentelor de ieniceri se numeau „ciorbagii“, iar oala uriașă în care se făcea pilaful fiecărui
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
răsculau, și dispăruse pentru totdeauna din curtea noastră.“ Turcii acordând o asemenea importanță bucătăriei, nu este deloc de mirare faptul că domnii fanarioți, descinși din Istanbul în Moldova ori în țara Românească, au adus cu ei același cult pentru arta culinară otomană, acesta suprapunându-se peste o mai veche influență gastronomică orientală. La fel de adevărat este însă faptul că modelul occidental nu a dispărut cu totul de la mesele domnești, cu atât mai mult cu cât domnii fanarioți (mulți dintre ei, foști dragomani, cunoscând
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Bulgaria, spre finele secolului XVIII, din moment ce opțiunea provestică a românilor era destul de clar definită în Transilvania la 1700, iar filonul tradițional, în sfera bisericii, se putuse constata și anterior. Nu e deloc sigur, apoi, că statele succesorale, formate pe seama Imperiului otoman, habsburgic și țarist, au fost tot așa de multinaționale și încă mai represive. Cel puțin în România drepturile minorităților s-au bucurat de o atentă preocupare a statului, fie și pentru că acesta era supus la puternice presiuni din afară. Observații
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Apus pe care nu-l vom mai numi astfel dispare pentru totdeauna în 476, cînd barbarul Odoacru îl detronează pe ultimul împărat roman, Romulus Augustus. Imperiul Bizantin, dimpotrivă, va subzista regresînd cîte puțin, pînă în momentul cuceririi Constantinopolului de către turcii otomani, în 1453, epocă în care Gutenberg și alți cîțiva descopereau tiparul. Așa-dar, vreme de cîteva secole, Apusul regresează într-o stare de semisălbăticie, pe fondul unei dezmembrări extreme a puterii, ce va degenera în cele din urmă, exceptînd trecătoarea
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
au omogenizat puțin cîte puțin. În schimb, monolitul bizantin a murit intact și unificat din punct de vedere cultural, indiferent cu obstinație față de resursele spirituale pe care și le-ar fi putut asuma din marea diversitate etnică. Astfel, cînd turcii otomani l-au cucerit, multe dintre teritorii erau demult abandonate unei "balcanizări etno-religioase " avansate. Se impune acum să ne referim la impactul politic al primelor împărțiri ale Europei. La începutul mileniului nostru, și estul și vestul Europei sînt creștine, supuse încă
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
și monarh totodată, proprietar al lucrurilor și al oamenilor. Conservatorii otomani și ruși Ordinea imperială bizantină ce instituise supremația unei puteri politico-religioase ridicînd astfel un obstacol insurmontabil în fața oricărei tendințe de autonomie socială își va supraviețui sie însăși în imperiile otoman și țarist. În mod cert, în secolele XIV-XV, Imperiul Bizantin nu mai era, după cum spune Bernard Lewis, decît "un vestigiu palid al trecutului", "o fantomă moartă deja" pe care otomanii au doborît-o definitiv în 1453.70 "Odată distrusă și eliminată
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
putere unei singure persoane: una temporară, cea a sultanului, și cealaltă spirituală, exercitată de calif, un fel de conducător al credincioșilor (titlu pe care și-l arogă sultanul în secolul al XVI-lea). În comparație cu Basileul lipsit de putere materială, suveranul otoman se impune drept monarh și slujitor al Legii divine totodată, astfel încît pretinde să fie ascultat cu sfințenie, iar eventuala nesupunere ar fi mai mult decît o crimă. Cît privește populațiile creștine ce cad în stăpînirea sa, acestea se vor
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
fi mai mult decît o crimă. Cît privește populațiile creștine ce cad în stăpînirea sa, acestea se vor supune autorității religioase și civile cu care sultanul îi invest-tește pe șefii diverselor Biserici. Monismul puterii rămîne același pentru toți supușii Imperiului otoman, chiar dacă se ierarhizează în funcție de confesiune. Scutiți de impozite, musulmanii care depind direct de sultan sau de calif nu se bucură nici ei de un statut aparte, fiind supuși gestiunii patrimoniale a Statului. Cît despre creștinii reduși la postura de pro-tejați-tolerați
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
și în diverse funcții militare, administrative și chiar guvernamentale, fapt ce provoacă resentimente în rîndurile populației turce. Astfel, harta etno-religioasă a Balcanilor devine din ce în ce mai complexă și, de aici, creșterea antagonismelor dintre diversele identități colective. Personalul aparatului de stat al puterii otomane este format din cei mai calificați, dar totodată și cei mai vulnerabili indivizi. Aceștia sînt în primul rînd musulmani dar și sclavi recent convertiți cărora li se încredințează funcții dintre cele mai importante. Pentru posturile mai modeste sînt folosiți în
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
posturile mai modeste sînt folosiți în mod curent grecii și alte categorii de creștini. Faptul are drept consecință nașterea de animozități perpetue fie între musulmani și șefii ce provin dintre necredincioși, fie între diferitele categorii de creștini supuși unor demnitari otomani sau tot creștini, însă diferiți 71 de ei. Turcii rezistau cu greu tentației de a islamiza imperiul prin imigrare sau convertire, dar o făceau cu zgîrcenie totuși, fiindcă cei convertiți urmau să fie scutiți de impozit. În general, otomanii autohtoni
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
n-a desemnat altceva decît un grup de străini amestecați cu populația în mijlocul căreia se introduseseră.107 Era vorba de negustori de origine germană în Anvers, de studenți englezi la Sorbona, de musulmani europeni, bizantini, armeni sau jidovi în Imperiul otoman, dar în nici un caz nu se vorbea de națiunea franceză în Franța sau, cu atît mai puțin, de națiunea italiană în Italia. Specificarea de sine a completat această noțiune simplă de alteritate abia mai tîrziu, cînd grupurile sociale aparținînd sau
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
sau ale minorităților: dar, fără ca faptul să fie explicit, prin aceasta încep să se afirme deja drepturile națiunilor creștine și ortodoxe. Această strategie a puterii menită să ilustreze pietatea monarhului rus în fața supușilor săi are menirea de a submina autoritatea otomană, și va sfîrși prin a crea premizele naționalităților ce vor irumpe în Balcani. În loc să se consacre între-prinderii antinaționale a Sfintei Alianțe, religia ortodoxă va căpăta un caracter național și popular. Mai mult încă, nu doar va bulversa ordinea veche în
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
care contravine în mod absolut proiectului de intangibilitate a imperiilor și regatelor europene, stabilit de Congresul de la Viena. Numai după ce au fost ajutați militar de Rusia, Franța și Marea Bri-tanie, grație bunelor lor oficii diplomatice, grecii se separă de Imperiul otoman în 1829. Această salvare se explică prin stratagemele neobișnuite pe care religia sau pasiunea creștină le-a putut desfășura. Constatarea este valabilă și pentru Rusia, protectoarea ortodocșilor oprimați. Însă, judecînd la rece, Rusia a fost interesată mai mult de răul
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
mijlocul Europei a unor astfel de neamuri primitive"268. Totul se va schimba după 1870. Neamurile disprețuite de care vorbea Engels deja erau tulburate de mișcări naționaliste foarte pronunțate, în special în Irlanda și în zonele de sub influența fostului Imperiu otoman. Aceste mișcări înaintau în provinciile și subregatele Austro-Ungariei, în Catalania, în Țările basce, chiar în Norvegia, după cum va observa și Victor Hugo. În plus, aceste micronaționalisme nu sînt numai inoportune pentru marile puteri; în măsura în care ele transgresează pragul pe care teoreticienii
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în funcție de cît de norocoase sau nenorocoase sînt fiecare. Cîteva vor reuși să-și înjghebe un stat, cu chiu cu vai, în vreme ce altele vor rătăci timp îndelungat pe cărări întunecate. Micro-naționalismele victorioase dinainte de 1914 se si-tuează în special în fostul spațiu otoman. Astfel este cazul Serbiei, supuse de către turci în 1389, care din 1804 se află într-o continuă revoltă împotriva asupritorilor, devine autono-mă în 1815 și independentă în 1878. În circumstanțe asemănătoare se află și România, ocupată după 1806 de ruși
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
aliată cu rușii în războiul împotriva turcilor din 1877-1878, în urma căruia devine pe deplin suverană. Bulgaria însă va fi mai puțin favorizată fiindcă tra-tatele de la San-Stefano și de la Berlin din 1878 o vor menține în situația de vasală a Imperiului otoman, urmînd ca abia în 1908 să-și capete independența totală. Cît despre țările slave ale Imperiului austro-ungar, acestea sînt și mai puțin avantajate, fiindcă ceea ce are valoare pentru guvernul de la Constantino-pol, nu are pentru cel de la Viena. Înainte ca România
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
garanta ofertele autorităților din Viena aflate la strîmtoare. La aceasta se adaugă și faptul că în generozitatea lor, stipulările lui Wilson dechid o perspectivă universală. Acestea sînt importante de asemenea, în anumite puncte care le privesc direct, și pentru Imperiul otoman din Europa și din Asia, ca și pentru Polonia care, se spune acolo, trebuie să aibă asigurat accesul la mare pe baza liberei determinări a locuitorilor săi și pe cheltuiala Germaniei. În sens mai larg, etica wilsoniană justifică dinainte o
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Bertier, L'Époque contemporaine, op. cit., p.369. 256 Ibid., p.369-370. 257 Acest regim se întrerupe la acestă dată întrucît prințul Danilo refuză demnitatea episcopală și guvernează ca laic. 258 De la numele unui cartierului grec din Constantinopol, care în epoca otomană și-a luat această denumire prin derivare de la farul care se găsea acolo. 259Le Monde, 10 august, 1994, p.6. 260 Capitala provizorie a insurgenților greci. 261 Citat de către G. de Bertier, op. cit., p.400-401. 262 Citat de G. Mann
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
i-a făcut pe naționaliști să privească istoria popoarelor din jur ca propria lor istorie. Populația albaneză este un caz special În zonă, Întrucît s-a convertit la islamism. Aceasta i-a făcut să obțină mai ușor demnități În Imperiul Otoman, ceea ce a favorizat extinderea zonei locuite spre nord și est, În dauna sîrbilor, care au fost determinați să se refugieze. Astfel s-au creat, În perioada interbelică, noi focare de conflict, cu bază naționalistă. Cazul Greciei. În opinia lui Kolarz
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
tot versuri trimite Gr. H. Grandea. D. Bolintineanu dă și scrieri de inspirație istorică: Moartea lui Miron Costin logofătul ș.a. Dionisie Pop Marțian tipărește în I. relatări privitoare la o călătorie de la Cernavodă la Constanța, prin teritoriul aflat sub administrație otomană; atent la trăsăturile specific orientale, el semnalează cu entuziasm prezența elementului românesc. O ilustrație bogată, variată, cu gravuri de cea mai bună calitate se adaugă articolelor, făcând din I. o publicație de bun nivel publicistic și literar. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287534_a_288863]