13,778 matches
-
subordinea directă a Papei, și nu a arhiepiscopului de la Riga. Această autonomie a fost un progres binevenit. Data exactă a botezului lui Mindaugas nu este cunoscută. Soția sa, cei doi fii și membrii de la Curtea sa regală au fost botezați; Papa Inocențiu a scris ulterior că mai mulți supuși ai lui Mindaugas au primit, de asemenea creștinați. Procesul de încoronare și înființarea unor instituții creștine a durat doi ani. Conflictelor interne au continuat, în primăvara sau vara anului 1251, Tautvilas și
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
cu Galiția-Volînia și și-a căsătorit fiica cu Svarn, fiul lui Daniel din Galiția, care va deveni mai târziu Marele Duce al Lituaniei. Relații diplomatice cu Europa de Vest și Sfântul Scaun au fost consolidate. În 1255, Mindaugas a primit permisiunea de la Papa Alexandru al IV-lea să-și încoroneze fiului său ca rege al Lituaniei. Au fost înființate curtea nobilă, sistemele administrative, un serviciu diplomatic și un sistem monetar. Monede mari de argint lituaniene și un indice al statalității au fost emise
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
fi revenit ulterior la păgânism. Motivația lui de convertire este adesea descrisă de istoricii moderni doar din puncte de vedere strategic. Cazul pentru apostazia lui se bazează în mare măsură de două surse aproape contemporane: o afirmație în 1324 de către Papa Ioan al XXII conform căreia Mindaugas s-a întors la păcat, precum și Cronica Galiția-Volînia. Cronicarul scrie că Mindaugas a continuat să practice păgânismul, făcând sacrificii pentru zeul său, prin ardere de cadavre, și efectuarea ritualurilor păgâne în public. Istoricii au
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
continuat să practice păgânismul, făcând sacrificii pentru zeul său, prin ardere de cadavre, și efectuarea ritualurilor păgâne în public. Istoricii au subliniat posibilitatea de părtinire în acestă privință, deoarece Mindaugas a fost în război cu Volînia. Pe de altă parte, Papa Clement al IV-lea a scris despre „Amintirea frumoasă Mindaugas” (Clare memorie Mindota) în 1268, exprimându-și regretul pentru asasinarea sa. În orice caz, lituanienii nu au fost pregătiți să accepte creștinismul iar botezul lui Mindaugas a avut un impact
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
Port-au-Prince, capitala statului Haiti. Tatăl său, "Claude Préval" era agronom. Fusese ministru al agriculturii în guvernul generalului "Paul Magloire", predecesorul lui François Duvalier. Trebuind să părăsească Haiti, trecutul său politic făcându-l un potențial opozant al noului regim al lui „Papa Doc”, "Claude Préval" a lucrat pentru agenții ale Organizației Națiunilor Unite în Africa. "René Garcia Préval" a studiat gestiunea în Belgia, la Gembloux, apoi la Universitatea din Louvain. De asemenea, el a studiat biologia la Universitatea din Pisa, în Italia
René Préval () [Corola-website/Science/318566_a_319895]
-
fi fost un impediment de a contracta o nouă căsătorie, mai ales dacă ea îi aducea și o coroană, iar Iolanda atât prin tată, cât și prin mama sa, Maria, era singura moștenitoare de drept a Ierusalimului. Așa gândea și papa Honorius al III-lea, el find cel mai în măsură să-l cunoască pe Frederic, al cărui preceptor și călăuză fusese în anii copilăriei, de aceea el a îmbrățișat proiectul cu entuziasm, visul său cel mai drag fiind să-l
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
pe Frederic, al cărui preceptor și călăuză fusese în anii copilăriei, de aceea el a îmbrățișat proiectul cu entuziasm, visul său cel mai drag fiind să-l vadă pe fostul său pupil, de care rămăsese legat sufletește, împăratul lumii. Dorința papei, însă, nu era suficientă, era nevoie de participarea și colaborarea subiectului în cauză, iar ideea alianței matrimoniale îi apărea lui Honorius singura în stare să-l determine pe împărat să-și respecte angajamentul de a pleca în cruciadă, luat până
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
orientală, prin cultura, rafinamentul și plăcerile ce le oferea, îl atrăgeau atât de mult, încât la curtea sa din Sicilia ducea o viață de sultan, înconjurat de savanți arabi, musulmani și un adevărat harem, spre scandalul principilor europeni și indignarea papei. Dar proiectul, oricât de ademenitor, a fost amânat cu trei ani. Frederic al II-lea, prin naștere și educație mai mult italian decât german și împărat creștin, era preocupat de problema italiană, de soarta Regatului celor două Sicilii, unde ducea
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
protejatului său, arătându-i în ce situație neplăcută îl punea, principii învinuindu-l pe, șeful bisericii apostolice, de lipsă de fermitate față de întârzierea arătată de împărat de a pleca în cruciadă, cum, de fapt, și era în realitate. În 1221, papa exasperate de a i se fi zădărnicit din nou planul campaniei în Orient recurse la amenințare, transmițându-i lui Frederic prin trimisul său special, Nicolas de Tusculum, intenția sa de a-l excomunica, dar împăratul rămăsese nepăsător, deoarece el știa
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
ei fiind Alberic des Trois Fontaines, autorul textului ce respinge legenda acelui populus absconsus și vedeîn mongoli un popor cu origine aparte, venit din stepele Asiei unde s-a născut și a trăit, un neam ascuns revenind printre semenii lui. Papa Honorius al III-lea a vrut să interpreteze profeția în favoarea lui Fredric al II-lea, el fiind desemnat ca împăratul ultimei stăpâniri, prin aceasta încercând să justifice o nouă cruciadă. Dar dorința de pace, de colaborare între oameni era mai
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
cruciadei, răscumpărarea ei, aceasta era mentalitatea când în scaunul pontifical a urcat Grigore al IX-lea, un demn urmaș al lui Grigore al VII-lea, ambițios, violent, apărător aprig al cezaropapismului, gata să redeschidă vechiul conflict pentru supremația politică dintre papi și împărați. Vara anului 1227 se scurgea și Frederic nu dădea semne că intenționează să dea curs angajamentului, pecetluit de jurământ, de a pleca în cruciadă. El era preocupat de agitația din orașele lombarde, unde bănuia amestecul papei și căuta
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
politică dintre papi și împărați. Vara anului 1227 se scurgea și Frederic nu dădea semne că intenționează să dea curs angajamentului, pecetluit de jurământ, de a pleca în cruciadă. El era preocupat de agitația din orașele lombarde, unde bănuia amestecul papei și căuta pretexte de amânare. Grigore al IX-lea nu se lăsa însă amăgit ca Honoriu al III-lea. Acum era momentul să se acționeze în Orient, deoarece sultanul Al Kamil intrase în conflict cu frații săi și, disperat, solicita
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
se lăsa însă amăgit ca Honoriu al III-lea. Acum era momentul să se acționeze în Orient, deoarece sultanul Al Kamil intrase în conflict cu frații săi și, disperat, solicita ajutorul Apusului, uitând cu desăvârșire de djihad și nesocotind consecințele. Papa socotind tergiversarea împăratului o nesupunere față de o hotărâre a pontifului roman, iritat de încălcarea autorității apostolice în regatul Siciliei, trimitea lui Frederic al II-lea o ultimă scrisoare de amenințare. În termeni brutali îi amintea că dacă Regatul Siciliei l-
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
încălcarea autorității apostolice în regatul Siciliei, trimitea lui Frederic al II-lea o ultimă scrisoare de amenințare. În termeni brutali îi amintea că dacă Regatul Siciliei l-a moștenit de la mamă, Germania de la tată, coroana imperială i-a dat-o papa și tot el i-o poate lua. Frederic al II-lea, la fel de impulsiv ca Grigore al IX-lea, nu admitea să fie umilit, dar cum nu putea să riposteze deschis, a recurs la o stratagemă, hotărât să-l înșele pe
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
depărtat bine, că la Otranto ancora era lăsată, iar împăratul debarca simulând că este bolnav. Vestea era anunțată patriarhului Ierusalimului și magistrului ordinului teutonic și ambii, convinși de neșansa împăratului, îi dădeau dezlegarea să renunțe la expediție, nu însă și papa. Solii împăratului au fost primiți prost la Roma, iar toate explicațiile date și argumentele aduse nu au făcut decât să sporească mânia papei. Frederic al II-lea, conform avertismentului dat de Grigore al IX-lea în ultima scrisoare, a fost
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
teutonic și ambii, convinși de neșansa împăratului, îi dădeau dezlegarea să renunțe la expediție, nu însă și papa. Solii împăratului au fost primiți prost la Roma, iar toate explicațiile date și argumentele aduse nu au făcut decât să sporească mânia papei. Frederic al II-lea, conform avertismentului dat de Grigore al IX-lea în ultima scrisoare, a fost excomunicat. Încercarea împăratului dăduse greș, papa mersese prea departe, iar mândrul Frederic simțindu-se puternic în Italia, unde posesiunile sale din nord și
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
prost la Roma, iar toate explicațiile date și argumentele aduse nu au făcut decât să sporească mânia papei. Frederic al II-lea, conform avertismentului dat de Grigore al IX-lea în ultima scrisoare, a fost excomunicat. Încercarea împăratului dăduse greș, papa mersese prea departe, iar mândrul Frederic simțindu-se puternic în Italia, unde posesiunile sale din nord și sud strângeau papalitatea ca într-un clește, a hotărât să-i dea lui Grigore al IX-lea o lecție la el acasă. În
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
Grigore al IX-lea o lecție la el acasă. În tot cursul toamnei din anul 1227 și în iarna lui 1228, Frederic al II-lea, cu șiretenia cunoscută a intrigat la Roma și a provocat o răscoală a nobililor împotriva papei. În timp ce Grigore al IX-lea speriat, lipsit de apărare, fugea din capitala sa, împăratul, sfidător pleca în cruciadă. Între toamna lui 1227 și primăvara lui 1228 nu se întâmplase nimic deosebit ca împăratul să se decidă brusc să pornească în
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
pleca în cruciadă. Între toamna lui 1227 și primăvara lui 1228 nu se întâmplase nimic deosebit ca împăratul să se decidă brusc să pornească în Orient, el voia dosr să demonstreze că pleacă atunci când vrea, nu când i se poruncește. Papa, furios la culme, nu mai avea ce face decât să-i excomunice pe cruciați. Astfel se producea un lucru nemaipomenit. În pământul sfânt intra, în vara anului 1228, o cruciadă excomunicată, condusă de un împărat excomunicat, ce părea că nu
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
momentele cele mai grele. Tonul scrisorii trimisă sultanului arată limpede în ce situație critică se afla: Eu sunt prietenul tău, tu știi cât de sus stau eu față de principii din Occident. Tu m-ai chemat să vin aici. Regii și papa știu de călătoria mea; dacă mă întorc fără a fi obținut nimic, pierd orice considerație în ochii lor;... acest Ierusalim...pe care l-ai distrus...dă-mi-l mie în starea în care se găsește ca să mă pot înfățișa cu
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
aclamat, iar prizonierii creștini eliberați au văzut în el, excomunicatul, un semn divin. Clerul, însă, a sărbătorit evenimentul fără zarvă, fără ca împăratul să fi fost măcar invitat. Frederic al II-lea spera că succesul obținut îl va mai îmblânzi pe papa Grigore al IX-lea. El îi scria o epistolă frumoasă, nu făcea aluzie la excomunicare, ci doar în cuvinte alese sublinia meritul de a fi fost cucerit locul unde Cristos a pus piciorul. Din nou tact politic. Papei îi vorbea
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
îmblânzi pe papa Grigore al IX-lea. El îi scria o epistolă frumoasă, nu făcea aluzie la excomunicare, ci doar în cuvinte alese sublinia meritul de a fi fost cucerit locul unde Cristos a pus piciorul. Din nou tact politic. Papei îi vorbea de Christos, sultanului de Allah. Grigore al IX-lea, însă avea noi motive să fie mânios. Ierusalimul fusese cedat împăratului, nu bisericii, împăratul se încoronase singur, nu fusese încoronat de reprezentantul bisericii. Într-o scrisoare adresată arhiepiscopiei de
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
în care fusese făcută eliberarea nu conta. Frederic al II-lea însă nu avea dușman numai clerul. După trei zile de la marele lui Triumf politic, încoronarea la Ierusalim, la Acra baronii se răsculau. În Italia, orașele lombarde fuseseră ridicate de papă împotriva împăratului. Înțeleptera acum să revină cât mai repede acasă, să-și refacă autoritatea în Italia, baza politică a puterii sale. Așa a și procedat, fapt ce îl obliga pe papă în 1230 să ridice excomunicarea împăratului și să încheie
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
se răsculau. În Italia, orașele lombarde fuseseră ridicate de papă împotriva împăratului. Înțeleptera acum să revină cât mai repede acasă, să-și refacă autoritatea în Italia, baza politică a puterii sale. Așa a și procedat, fapt ce îl obliga pe papă în 1230 să ridice excomunicarea împăratului și să încheie pace cu el. După plecarea lui Frederic al II-lea din Acra, răscoala baronilor s-a extins în Siria, apoi a cuprins și insula Cipru. După 3 ani de lupte între
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
să-și consolideze poziția sa în Germania și în Italia, înainte de a participa direct la o cruciadă. Cu toate acestea, Frederick a promis din nou că va participa personal la o cruciadă după încoronarea sa ca împărat în 1220 de către Papa Honorius al III-lea.
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]