14,286 matches
-
pregătit „moși” decît pentru cele mai apropiate rude, așa că pe la amiază n-am mai avut ce da rîndurilor de țigani și de amărîți care au tot venit (unii de două și de trei ori) să ceară. Ziua era luminoasă, fără pic de nor, se vedeau clar lunca, rîul și satele de dincolo de apă: Verești, Salcea, și un tren care mergea spre Suceava. Lîngă noi, grupurile de lîngă morminte, căpițele de fîn, vișinii pe rod, înroșiți, copiii alergînd spre sau întorcîndu se
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de el e - se spune - „bolnav de-a binelea”. „știi, dragă, - i-a mărturisit lui Bălăiță - mă simt ca după un chef din alea rele”. Prezent în redacție în momentul în care avea loc această discuție, Ernest Gavrilovici jubila fără pic de reținere. Culmea, și el e bolnav! Chipul lui strălucea însă de ceea ce se cheamă „satisfacție răutăcioasă”! *O „istorie” de mahala, aflată de la madam Vîță, vecina „Bunicilor”. Băisănița, fosta gazda a lui Ioanid Romanescu, „a fugit” (nu e prima oară
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
alcătui o „mică enciclopedie”: politică, literară, artistică, socială etc. În doi, în trei, în patru, ilustrăm ideea de diversitate, controversăm, ne plasăm divergent față de o chestiune sau alta. E genul în care mă ambalez și arunc uneori (o spun fără pic de exagerare) o profuzie de informații pentru adunarea cărora cheltui și bani, și timp. Cuprins de elan, fac cadouri din cunoștințele mele. Ulterior, cînd îmi dau seama la ce risipă m am expus, mă consolez (aidoma ardeleanului din bancul cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cruzime, izbindu-le „cumplit, cu muchea lopeții”. Camilar (care mi-a atras atenția odată asupra acestui episod) insinuează existența unei duble infirmități (fizice și morale) a personajului său: „Zacîria poreclit Zacîr era urît și temut de toată obștea. Piciorul un pic mai scurt era, nu numai după credințele vechi și deșarte, semn neîndoios că-i ura pe toți semenii cu amîndouă picioarele bune! Nu plîngea niciodată în timpul hărăzit lacrimilor, la jale, durere sau bucurie: Zacîria plîngea numai din ură”. (p. 234-235
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o, convinsă că boala m-a terasat de tot. Sincer vorbind, relatarea ei m-a cam tulburat și pe mine cîteva clipe. După ce mi-am redobîndit calmul, i-am mărturisit că și eu îi visez pe părinții noștri, dar fără pic de înfricoșare. Eu continui să-i cred niște prezențe tutelare, care, de-acolo de unde sînt, veghează la faptele mele. Lucica i-a visat altădată des, însă de la o vreme nu, și se întreabă oare de ce? *Student în vacanță, în urmă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cam după o oră, timp în care inima se chircește, apăsată de „nervi”, iar mintea se istovește în gol. În faza următoare, mă simt sec, cu reacții intelectuale lente și mediocre. Iată, afară ziua e frumoasă, cu soare și fără pic de vînt, dar conflictul din mine mi a anulat orice plăcere de a o contempla. Am ajuns să-i invidiez pe nepăsători și să cred că destinderea e curată binecuvîntare. *În literatură, ca și în politică, „nu ești mort decît
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cap pentru a ara ogoarele sale, paginile albe. La ora asta, unii și-au făcut „norma”. Luîndu-mă singur la refec, îmi ieșea un portret nu prea măgulitor: sînt tabietliu, mă mocoșesc cu bărbieritul și spălatul, după asta îmi îngrijesc un pic și sufletul, nu iau micul dejun în fugă, iar cînd, după cafea și nelipsitul „ceai tare”, ajung la „masa de lucru”, înainte de a reciti puținul ce mi-a ieșit de sub condei în ziua precedentă, mă simt ispitit să răsfoiesc o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
despre alta, și despre moarte. El zicea rîzînd: «Cum am să plec eu înaintea matale, bade? Doar ești mai mare cu unsprezece ani decît mine!...» și iaca, sînt patru ani de cînd el s-o dus...” Gîfîie, se oprește un pic, apoi adaugă: „Nimeni nu și știe ceasul. Dacă l-ar ști, ar fi mai rău decît cutremurul...” * De undeva răzbate cîntecul unei bande... Probabil, banda lui Bidirel. Copil fiind, cînd o auzeam pe deal la Gîscă, venind dinspre Racova, lăsam
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
gram de ulei sau de zahăr. Are cinci copii. „Tovarășu’ Ceaușescu spune, la radio și la televizor, că toți care au copii sînt ajutați de Stat...” Stă drepți, cam la jumătatea distanței dintre primar și instructorul venit de la județ, un pic mai aproape de acesta, „tovarășuˇ Alexa”, care probabil a mai fost în comună. Primarul pufăie din țigară și rînjește, apoi mi ți-l ia, mărunt, la socotit: că n-a predat nici un litru de lapte la fondul de stat, că brînza
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vorbit atunci în sala teatrului, surprinzător de fluent, apoi și-a petrecut seara în casa lui Radu Cârneci. Acolo, cicălit de nevastă-sa - o zootehnistă sau „ceva pe-acolo” -, care-l admonesta și-l alinta cu nesuferitul „Marinică”, Maestrul, un pic alcoolizat, mi s-a părut plin de ticuri și dépourvu d’esprit, în orice caz inferior la acest capitol lui Gheorghe Iacob, directorul tehnic al editurii, un anecdotist hazliu, mort între timp și el. L-am revăzut, apoi, la București
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
reflectat, inevitabil, la „densitatea scrisului”, cam problematică, pe anumite porțiuni, în textul său. Prima calitate a lui T. e fluența, cu care, și de astă dată, a făcut o frumoasă impresie. În plus, revenindu-și din emoție, a jonglat, un pic histrionic, la limita prețiozității, cu nume și termeni din cîteva domenii într-un spectacol frazeologic de efect. Figura exotică (seamănă mult cu Vico Torriani, celebrul cîntăreț de muzică ușoară de acum două decenii) și faconda fac din el întotdeauna un
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
numai emoțiile cititorilor. A schimbat vorba, chipurile, să mă înveselească. M-a întrebat: „Cei mai bun pe lumea asta?”, și tot el a răspuns că „zaibărul”, întrucît „lumea se duce”! După plecarea lui, am aflat că acest Julinschi e un pic de neam cu noi: „E de-a lui Zănoagă”, m-a lămurit L. „O soră a bunicii noastre era o Zănoagă”. La bătrînețe a paralizat și a fost părăsită de fetele ei. Stătea într-o căsuță aflată pe locul în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care știa că-l delectează pe șef. înveselit dintr-odată „în forul său interior”, acesta a admis că, într-adevăr, logic, de recenzii se ocupă „sectorul de critică”. „Ian cheamă-l încoace pe Vasile, să-i frec și lui un pic ridichea”, i-a spus el lui S.A., lucru pe care acesta l-a făcut cu maximă promptitudine și cu o abia ascunsă plăcere. „De ce n-ai avut în vedere, pentru sumarul numărului viitor, o recenzie la cartea lui N.I.?”, l-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Mi-am recitit (e a doua sau a treia oară cînd fac acest lucru) o cronică de acum douăzeci de ani. Am simțit un fel de jenă pentru cît de crispat puteam să fiu: fraze bățoase, reci, „apodictice”. N-aveam pic de ulei în stil. Eram „nervos”, fără motiv, și expeditiv. încercam să par eu, dar nu reușeam să fiu eu, adică un autor de „glose” și „portrete” literare. Eram subminat de următorul contrast: pe de o parte voiam să fiu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care unul se exprimă în tirade și altul aproape monosilabic. Primul se expandează, al doilea se contractă. Virulența unuia crește pe măsura reticenței celuilalt. Fugosul se crede sfidat cînd cel de alături toarnă apă pe foc tăcînd. Pala dă un pic înapoi, după care iarăși se înalță, despletită și fierbinte. În acele momente nu mai există nici o îndurare. Dacă „mutul” s-ar preface în scrum, tot n-ar da înapoi. Din contra, perspectiva ca acel lucru să se întîmple îi dă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ale naturii fizice, organice, chimice” și, de asemenea, ca „un puternic levier al spiritului”. În plan fizic, „ea se opune vidului și e contrariul inerției”, iar în plan spiritual, „modelează, e psihoplastică”. „Vedeți numai - încheie scriitorul francez - ce face un pic de absență din amorul cel mai banal. Ce colorant!” *Costică mi-a zis: „Mă întreb nu o dată cu ce să-mi umplu mai bine restul de viață care mi-a rămas”. M-au trecut fiori: el e doar cu un an
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
flacăra micului meu talent. Fără ele m-aș usca de tot. *„Blestemul” care mă urmărește neîncetat e, fără îndoială, sărăcia (ca privațiune, nu ca indigență). Multe aș fi putut să le fac altfel, mai bine, dacă aș fi fost un pic mai avut. Sărăcia e ca frigul: te amorțește treptat, te imobilizează. *Cu o excepție sau două, de aproape 15 ani, cuvîntările „Tovarășului” mă lasă indiferent. Bineînțeles, le-am citit, ca să știu ce zice, „cum se pun problemele”, dar nu mi-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bej e făcut din lîna unui deux-pișces de-al ei, de „madam Creangă, Dumnezeu s-o ierte!”, care a avut de model pe un altul mai vechi, căci n-am vrut să merg la probe, și iată are mînecile un pic cam lungi... Schimbări, reparații, înlocuiri, înnoiri - toate sînt clare, precise în mintea sa. Lipsa mea de memorie, în acest caz, o interpretează ca dezinteres: „Ai o indiferență de chiriaș!” De aci pînă la concluzia că, dacă nu se zbătea ea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dar nu-l găsise sau (bănuia el) n-a vrut Artemiza, care a răspuns la telefon, să-i spună că e acasă. Avea nevoie de ceva bani, „cu împrumut”, nu mulți. Felul lui de a vorbi e precipitat și un pic embrouillé, în schimb, cum pare-mi-se am mai scris, are o memorie fabuloasă. L-am rugat să mă lămurească (chestiune pentru mine obsedantă) ce fel de manifeste erau acelea aduse de el și abandonate la noi, cu care ulterior
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
acestuia din urmă și canapeaua din spate. În consecință, Sergiu și Nanianu s-au întors la Bacău, o parte din drum, cu RATA și, o altă parte, cu trenul. Încă rebegit de frig, primul îmi relatează (cu o uimire un pic exagerată, că doar nu-l cunoaște abia de alaltăieri) „cît de demagog poate fi G.”. După ce că l-a abandonat, i-a făcut și morală că a mers la Slobozia „ca să se căpătuiască”. În ce constă „căpătuiala”? „Bătrîne, le-am cerut
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vegetală) și epignatism (alimentare cu carne)”. Recitesc fraza „cu dicție”, școlărește, pentru a-mi fixa noțiunile. Asta mă ajută să sesizez drumul invers pe care, de nevoie, îl străbatem de cîțiva ani. Mergem, așadar, de la epignatism spre prognatism. Încă un pic și-o să devenim cu toții niște botoși, ca ierbivorele! Sînt mai multe crize, nu doar cea economică, despre care vorbește toată lumea. Eu, de pildă, resimt cel mai puternic criza de identitate profesională. Redactor la o revistă de cultură, sînt obligat uneori
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
legile biologice să schimbe istoria poporului român”. „Adică nu ne rămîne altceva de făcut decît să așteptăm să moară?”, mă întreabă A. contrariată. „Cam așa ceva”, îi răspund. *Sînt zile cînd doi ori doi nu fac patru. Am dormit chiar un pic mai bine decît ieri, am mîncat aceeași mîncare, am băut aceeași cafea (cu înlocuitori), dar starea mea e diferită. Mă simt fără putere, dezarticulat, cu o senzație de dezgust. Pînă și relația cu obiectele mi se pare alta: cartea pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în ședință, Artimon mi-a făcut confidența, pe stradă, că „săptămîna asta” a fost chemat la Securitate „pentru o discuție prietenească”! Chemarea i-a transmis-o directorul Muzeului, ștefan Cucoș. Din clipa respectivă - îmi povestește el - n-a mai avut pic de liniște. I-au trecut prin cap tot felul de presupuneri. înainte de a pleca și-a pregătit cîteva lucruri și și-a luat un fel de adio de la nevastă și de la fiică, neștiind dacă se va întoarce curînd. Relatarea lui
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bomboane care, după câteva zile, se lipesc unele de altele și nu le mai pot desface decât dacă le sparg cu ciocanul. Când merg la școală, mama îmi pune la pachet parizer, dar mie nu-mi place, căci nu are pic de gust și mai bine îl arunc. Mie îmi place pâinea cu unt și gem, dar mama spune că nu are de unde să-mi dea unt, căci rația de unt ce o primesc pentru o lună de zile nu-mi
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Aveam impresia că văd scene îngrozitoare din Beirut, San Salvador, Nicaragua etc. sau din alte țări unde sunt răscoale sau terorisme. Am văzut cum tancuri (buldozere) intră în casele oamenilor, ale poporului, și le dărâmă și le distrug fără niciun pic de milă sau remușcare! Sunt distruse vile frumoase și rezistente în interiorul cărora se pot vedea scări de marmură, diverse ornamente care-ți încântau ochii. O cetățeană care se găsea prin locurile acelea îmi spunea că nu poate concepe să se
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]