13,022 matches
-
că numai ea ar fi putut...Domnul Pavel, privind răsadurile, Îmi vorbi arătînd Înspre ele: -Avem atîtea de Învățat de la flori, de la animale, de la primăvara asta care ne vorbește cîte ceva despre viață, renaștere, veșnicie, dar nu luăm seama, nu pricepem nimic, nu Învățăm, nu vrem să Învățăm. Trecem pe lîngă atîtea... Nu observăm. Nici pe noi nu ne cunoaștem, deși ne zîmbim, vorbim Între noi, ne Îmbrățișăm, părinte și fiu, fiu și părinte. Toată viata vorbim, despre multe, despre orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
apoi ochelarii cu rame mari, prea mari, dar zice-se „moderne” și mă privi ștergîndu-și ochii cu o batistă mică; străvezie, dantelată cu monogram auriu, pe care nu știu de ce Îl numea „de stil imperial”; n-o contraziceam pentru că nu pricepeam și chiar dacă aș fi avut vreun temei n-aș fi făcut-o - era lumea ei, ideația În care a străbătut timpul dintre cele două războaie, din vremea României Mari și a tinereții ei, și vremea de-acum, după ultimul război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
gîndesc la un lucru pe care nu-l Înțeleg; m-am gîndit și atunci după aceea. Dumneavoastră ați refuzat să faceți ce v-am cerut. Atunci nu v-am Înțeles, acum vă Înțeleg foarte bine. Dar rămîne ceva ce nu pricep: vă invitasem În biroul meu de prefect, din partea puterii; eu reprezentam la data aceea puterea și În numele acesteia vă invitasem - e un fel de a spun „invitasem” - În concepția mea, atunci Înțelegeam că vă „chemasem”, raportat la ceea ce urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ca-n urmă cu 47 de ani. De atunci... - Te Înșeli. Ne-am mai Întîlnit de-atunci de atîtea ori acolo, dar tu nu știi. - Nu Înțeleg. - De aici unde ești nu se Înțelege. CÎnd va veni timpul tău vei pricepe totul. Nici spațiul, nici timpul, nici alte opreliști nu vor mai exista. În mișcarea mîinii cu care mă Înlănțui, nasturele, singurul de la gît, se deschise, lăsînd vederii lucirea albă a pielii către sîni. Te iubesc!, Îmi spuse și-n clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
care i-o provocaseră și acum, când era treaz, vorbele acelea ce-i tulburau somnul de luni de zile. Acum nu trebuia să fie cuprins de neliniște. Trebuia să-și folosească toată știința, toată ființa ca să învingă moartea. Nu se pricepea la vrăji, nu era Velunda și nici Proculus, maestrul lui în arta medicinei și un mag deosebit de puternic. Își făcea treaba în liniște, ajutat de fată. Curăță rănile cu vin amestecat cu ulei - primul pentru prevenirea infectării, iar al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
arătă spre fată. — Tu? întrebă Valerius, uimit. Cum ai făcut? Dormea lângă mine... Și cum se apropie cineva... Fata se aplecă să ațâțe focul. — Am aflat că la tavernă a sosit un călător... Un medic... Oamenii spuneau că ești foarte priceput. Nimeni nu trebuia să-și dea seama că aveam nevoie de tine. Nimeni nu știe - se uită spre gladiatorul adormit - că el se ascunde aici. Da, dar câinele? Cum ai reușit să-l iei de-acolo? insistă Valerius. N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
știa totul despre el. Îi cunoștea și lașitatea care îl împiedicase să sară în ajutorul lui Salix. Pe căi misterioase, prin mâinile acelui bărbat, îi trimisese un semn palpabil, aprobându-i alegerea: Valerius nu era doar un om generos și priceput în arta vindecării, era și un om capabil să-și pună viața în joc. Capabil să riște. Intui că era o întorsătură decisivă în viața lui, că din clipa aceea începea misiunea care-i fusese desemnată de zei. Nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
bucătăria mea să intre un idiot care nu-i în stare nici să jumulească un fazan? Crezi că nu știu totul despre tine? Crezi că nu-i supraveghez personal pe cei care-mi pregătesc mâncarea? Atunci știi că sunt foarte priceput în ceea ce fac. — A, ești și îndrăzneț. Prea tânăr și prea îndrăzneț. Asta înseamnă că nu-ți va fi teamă să inventezi pentru mine mâncăruri extravagante, care să redea viața gurii mele. Asta e sarcina bucătarului meu, știi? Băiatul strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în spatele celor două șanțuri laterale, gata să se arunce asupra barbarilor care vor rămâne prinși în castrapila. — Și ceilalți optzeci de oameni? E o centurie întreagă, Antonius! — Vor aștepta semnalul meu în spatele celor trei linii ale frontului principal... În fundul pâlniei, pricepi? Vor tăia în două rândurile dușmanilor, care vor fi lungi. Îi vom învinge pe quazi chiar la ieslea găinilor. Iar acum, fii atent... Șaizeci de oameni vor avea scuturile obișnuite, dreptunghiulare, care le vor îngădui să oprească dușmanul asemenea zidurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dau echipament de supraveghere... „Singura armură care te apără de ploaie... și vreme de douăzeci de ani n-o să mai vezi picior de furier.“ Și, până la urmă, ce fac feciorii ăia de cățea? Te trimit în Pannonia, într-o legiune! Pricepeți? Legiunea aia care trebuia să mă salveze pe mine! Luă în brațe coșul cu pământ și se îndreptă împleticindu-se spre care, în hohotele de râs ale celorlalți. — Nu-ți dau o armură de piele, o lorica. Îți lasă ferrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
știa. Îi dăduse de înțeles prin privirea aceea, prin acele trei cuvinte: „Știu cine ești“. Cu ce glas le rostise! Dar nu asta îl înspăimânta pe Vitellius. La urma urmei, acuzația de omor din partea unui zdrențăros, chiar dacă o fi fost priceput la vindecarea bolilor, nu avea nici o greutate dacă pe celălalt taler al balanței se afla el, imperator-ul. Altceva îl neliniștea la tânărul acela... ceva de neînțeles, teribil... Își aminti de scurta apariție a lui Ausper și petele acelea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vântul a depus-o într-un izvor sacru - ambasadorul cel bătrân nu-și mai putu înfrâna mânia. Sunt prevestiri faste. Ai fost rău informat. — În orice caz, adăugă cel despre care Julius Civilis spusese că e naiv, dacă tu te pricepi să-ți descoperi spionii, și noi știm să-i descoperim pe ai noștri. Ceilalți trei îl obligară să tacă. — Nu am pus niciodată la îndoială abilitatea romanilor - Julius Civilis își aranjă banda neagră de pe ochiul stâng. Eu însumi am căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
iarbă; purta o tunică azurie, iar coada împletită, groasă, îi era înfășurată simplu în jurul capului. În mână ținea o cupă aburindă. — E o infuzie pe care mi-a recomandat-o o femeie din Thessalia. Oamenii spuneau că e vrăjitoare. Se pricepea de minune să vindece. Bea acum. O să-ți alunge definitiv febra. Se așeză lângă Antonius la o măsuță, sub copaci. Peste două zile vei putea pleca. Îl privea pe legat cu ochii ei limpezi, care nu trădau prin nimic viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
uleiuri, rășini, pomade... — Fratele meu e gladiator, ai uitat? replică Antonius punând jos cupa; se întoarse apoi spre medic: Poți începe. — Încă nu sunt gata, murmură medicul. O să te doară, dar am să-ți vindec rana, cu toate că nu sunt la fel de priceput ca Valerius. L-am cunoscut la Capua, la târgul negustorilor de pomade... E foarte tânăr, și totuși, foarte priceput în arta noastră. Antonius nu-l băgă în seamă. Se uita încruntat la Cornelius. — Am auzit că l-ați interogat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Poți începe. — Încă nu sunt gata, murmură medicul. O să te doară, dar am să-ți vindec rana, cu toate că nu sunt la fel de priceput ca Valerius. L-am cunoscut la Capua, la târgul negustorilor de pomade... E foarte tânăr, și totuși, foarte priceput în arta noastră. Antonius nu-l băgă în seamă. Se uita încruntat la Cornelius. — Am auzit că l-ați interogat pe prizonier și că atacatorii erau din Rhetia. Nu puteți să vă supravegheați ținuturile... Cum se face că oamenii voștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să ezite. Dar eu, se bâlbâi Tampius Flavianus agățându-se de brațul lui Cornelius... Eu... Încercă să ridice glasul, dar fu copleșit de strigătele entuziaste ale soldaților, care se adunaseră în jurul lui Antonius. — Tu ești cu noi! îi strigă Cornelius. Pricepi? Trebuie să fii de partea noastră. Avem nevoie de numele tău. Ai fost consul... Asta dă demnitate taberei noastre, a răzvrătiților. Înconjurat de soldați, avându-i alături pe Arrius Varus și Errius Sartorius, Antonius ridică iar brațul, cerând să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Băiatul îl întrerupse. — Ascultă. Pe margini au fost ridicate întărituri, care în interior au, potrivit tehnicii militare, bețe încrucișate, nisip și prundiș. Fii atent: acolo unde pământul e mai închis la culoare sunt gropi... Caută să nu cazi în ele, pricepi? Întăriturile fac trecerea între malurile canalului și restul amfiteatrului. Mâine o să vezi și tu ce bine seamănă totul cu câmpia padană: câteva coline, pășuni, prundiș, tufișuri, copaci... O mulțime de copaci au fost aduși din pepinierele imperiale de pe Mons Albanus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vor trebui să lupte cu armele pe care le au în mână. Dar câți asediatori vor fi? — Mult mai mulți decât cei asediați. Nu știu câți... Știu doar că Flamma îi va comanda. A fost centurion, și mulți spun că era foarte priceput în luptă. Mașinile de război vor fi mânuite de soldați adevărați. Mai știu că împăratul i-a dat o grămadă de sesterți lui Flamma ca să te ucidă în bătălie. Valerius se sprijini cu spatele de perete. — Cred că am înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de la Mircea Basarab, dinastie a Basarabilor țării românești (Uricariul vol. XII, p. 165-170) este socotită de diplomația rusească ca aparținându-le încă din 1804. Cu opt ani mai devreme de rășluirea Basarabiei la 1812 când pentru cei care vroiau să priceapă soarta ce o așteapta pe Moldova după răpirea Bucovinei, în afacerile diplomatice consulul rus de la 6 august 1804, adresându-se din Iași Măriei Sale Voievodului, își zicea nici mai mult și nici mai puțin „ general con sul al Moldovei, al Valahiei
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
comună închinată lui Eminescu. Mi-a vorbit mult, simplu, fără emfază, dar cu o căldură nebănui tă, aș putea spune cu fanatism, de opera lui Eminescu. Aducea observații noi, considerații de o izbitoare originalitate asupra lui Eminescu, făcându-mă să pricep că înțelegerea în domeniul artei înseamnă o mare iub ire activă. Nu s-ar putea spune că în jurul lui Eminescu nu respiră o mare evlavie, că numele marelui nostru poet nu îns eamn ă un pact de raliere a tuturor
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
slav al Nataliei, pe când avea frageda greutate de 99 kilograme. N. Dumneavoastră vă ocupați de problema celor de jos ? G. Ex...act ! N. Staaaai ! Rămâneți așa, vă rog !... Când zâmbiți, dezvăluiți privirii niște canini superbi, superbissimi ! G. Văd că vă pricepeți. Lucrați în domeniul stomatologiei ? N. Nu. Dar am un câine mops plin de canini și de pureci. De asta am și dat în judecată televiziunile, indiferent de partidul din care fac parte, fiindcă produc mulți pureci, mopsul Pussy fiind ca
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Dar, din păcate, mânecile nu erau deloc lungi. Ce credeți car trebui să fac? Trageți de ele. Poate se lungesc sau mai tăiați din lungimea mâinilor. Ha! Ha! N-am putea, mai bine, să încercăm să transformăm mânecile? Dacă vă pricepeți la croit, da. Dacă nu, nu. Și ce-i de făcut, mă rog? Nu-i nimic de făcut. Le păstrați. Aveți nenumărate avantaje. Puteți enumera. Pot și număra, că sunt licențiată: unu, doi, trei... Vorbeam de avantaje... Avantaje? Păi, în
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
domnu’ Mutu. Am crize de bilă, domnule Mutu. Mda?! Adu mata carnetul de sănătate, ultima fișă de externare, dovada plății la zi a contribuției la asigurările pentru sănătate și, în general, adu și o sticlă de vin că, după cum mă pricep eu la fizionomii, caltaboși n-ați făcut anul ăsta. Nu. Nici tobă, chișcă, cârnați ? Ba de astea avem. Aveți și bancote de 500.000 scoase oficial de Banca Națională? Avem, domnilor inspectori. Atunci totul e-n regulă...Primiți cu Ursu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de a da vreo replică, chiar și Înțeleaptă. Ea strînge paie. Dintr-a cincea pînă-ntr-a șaptea am fost la școala de arte plastice de pe Dimitrov. Mă gîndeam mama se gîndea să merg pe urmă la Tonitza. Din păcate, nu mă pricepeam prea bine la desen. Imaginația mi se blochează În bidimensional. Eram Însă talentat la modelaj. Am făcut un tigru din lut, lutul s-a Întărit, și tata l-a dărîmat din neatenție de pe etajera pe care stătea-n salt venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și de o extraordinară tandrețe, al cărui unchi stă sub formă de bust În holul de la intrare al Facultății de Arhitectură, m-a Întrebat dacă n-aș fi de acord să arăt totuși ce scriu și unui om care se pricepe, un critic literar. Cunoștea el unul. Ca să-mi explice cineva avizat dacă are rost să continui să mă chinuiesc cu litera, cu viața de noapte la biroul meu, sau ar fi mai bine să-mi văd de cadavre. Criticul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]