13,202 matches
-
două rânduri. În 413, când Teodosiu era doar un copil, prefectul pretoriului, Antim, a ridicat un zid prevăzut cu turnuri ce se întindea de la Marea Marmara până la Cornul de Aur. Un alt perfect al pretoriului, Constantin, în urma unui cutremur, a reparat zidul și a construit în jurul lui un alt zid cu turnuri și protejat cu un șanț adânc, plin de apă. Constantinopolul avea o line triplă de fortificații, cele două ziduri fiind separate de o terasă și șanțul adânc care înconjura
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
cele două Biserici: Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă din Răsărit. La mijlocul secolului XI, schisma nu a fost conștientizată de toți cei implicați în derularea evenimentelor.Mihail Psellos nici măcar nu amintește despre această schismă; ea părea o ruptură care putea fi reparată la un moment dat. Relațiile statului bizantin cu Papalitatea au fost unele de apropiere pe parcursul secolului XII. Alexios I Comnenul încearcă să obțină coroana Occidentului din partea pontifului amenințat la Roma. Există o corespondență între Petre Venerabilul și autoritățile bizantine (Patriarhul
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
1905. În perioada 1903-1906 se construiesc aproximativ 50 de vile și hoteluri ca: vila Colonel Negrea, vila Cleopatra (azi Cupidon), vilele Sachelarie, Călinescu, Smântânescu, Predescu, Flora, hotelul Popovici si vila Ing. Zissu construită alături de hotel Parc, vilă care a fost reparată și refăcută în 1967. Tot în această perioadă, se construiesc și anexele comerciale ale centrului, clădiri care astăzi sunt locuințe. În 1909, "Eforia Spitalelor Civile" din București, înființează pe malul mării, Sanatoriul pentru combaterea tuberculozei osoase la copii, construit provizoriu
Eforie Sud, Constanța () [Corola-website/Science/301139_a_302468]
-
din plasa Argeșelul a județului Muscel și avea în compunere satele Pucheni și Valea Largă, cu o populație de 1035 de locuitori ce trăiau în 206 case. În comună funcționau trei făcaie de moară, o școală și o biserică veche, reparată în 1844. În 1925, comuna este consemnată de Anuarul Socec în aceeași plasă, având în compunere satele Meișoarele, Pucheni și Valea Largă și cătunul Nicolaești, în total având 1582 de locuitori. În 1950, județul Muscel s-a desființat, iar comuna
Comuna Pucheni, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301186_a_302515]
-
lăcaș de zid a fost ctitorit la anul 1820, dar ruinându-se, a fost ridicat lăcașul păstrat până astăzi. Rectitorită la anii 1886-1892 de comunitate, îndeosebi prin strădaniile familiilor de proprietari și arendași funciari Orzea și Nancu, biserica a fost reparată la anii 1955, 1973 și 1981-1984, după cum arată pisania. Având un plan trilobat, lăcașul dispune de tindă, mai scundă și mai îngustă decât restul construcției propriu-zise. O singură turlă, de tablă și octogonală ca plan, încununează biserică. Exteriorul e zugrăvit
Bucu, Ialomița () [Corola-website/Science/301233_a_302562]
-
construită cu stâlpi susținători, din lemn, cu ornamentații florale aplicate pe ea. Icoanele sunt mobile, pictate în stil neobizantin, predominând culoarea albastru și bronz, și au câteva răni cauzate de evenimentele războiului.Candelabrul din naos este bogat ornamentat. A fost reparată în anul 1946, după ce un obuz a retezat turla bisericii în timpul războiului, și din nou în 1958. Se mai păstrează și astăzi o Biblie, precum și mai multe cărți de cult cu urme de schije provenite de la acel obuz. Între anii
Banu, Iași () [Corola-website/Science/301257_a_302586]
-
a fost construit magazinul sătesc. Biserica "Sf. Împărați Constantin și Elena" din Hărpășești a fost zidită de boierul George Mavrocordat (1802-1858) în anul 1833, în partea de vest a satului, în apropierea conacului boieresc. În decursul timpului, biserica a fost reparată de mai multe ori. După câteva reparații sumare în anii 1888 și 1909, în anul 1937 i s-a făcut o reparație la acoperiș, turn și soclul exterior și s-a turnat trotuar, alte mici reparații făcându-se în anul
Hărpășești, Iași () [Corola-website/Science/301281_a_302610]
-
pământurile lor au trecut în proprietatea statului. Totuși, la scurt timp după aceea, proprietatea caselor a fost din nou recunoscută proprietarilor de drept. A urmat o perioadă de relativă creștere, satul a fost conectat la rețeaua electrică, drumurile au fost reparate, infrastructura în general îmbunătățită. Între 1951-1956, din Uihei au fost deportate în Bărăgan 22 de persoane, relativ puține față de alte localități din Banat. În deceniul al 8-lea, situația a început din nou să se deterioreze, culminând cu Revoluția din
Uihei, Timiș () [Corola-website/Science/301405_a_302734]
-
decât deasupra iconostasului și dedesubtul cerului. A fost alcătuită din cărămidă cu mortar fierbinte, tavanul din lemn, tencuit, acoperământul din lemn și țiglă, turnul din cărămidă, lemn și tablă de metal. În anul 1884 biserica ortodoxă din Cicir a fost reparată de preotul Ioan Bozgan care a și sfințit-o, iar mai târziu, în 1911 a fost renovată sumar, zugrăvită și sfințită de către preotul Constantin Mihulin, care în 1929 a plecat protopop la Beliu, județul Bihor cu regretul că nu a
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
600 de coroane, dar, de fapt s-a realizat cu 2929.60 coroane pentru că vorba ceia “mâncând ne vine pofta”. Suma necesară pentru repararea din urmă o ridicarăm din bancă, dar în scurtă vreme am desplătit-o; în 8 ani deci reparai biserica și zidii de nou școala [2]. În aceeași Autobiografie încheiată la 23 ianuarie 1930, la doar câteva luni după plecarea din parohia Cicir, inimosul preot Constantin Mihulin mărturisea eforturile sale pentru zidirea în anul 1925 a unui gard din
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
o dată întâmplându-se să se nască aici copii din flori... Ieșitul din țarină la colibă se făcea de obicei după sfinții Constantin și Elena și era însoțit de un adevărat ritual. Mai înâi se ducea acolo la colibă bărbatul, care repara coliba, refăcea vatra, punea polițe, băga mușchi printre crăpaturile dintre bârne, ducea acolo lemne și punea în fața colibei armindenul, semnul prezenței vieții. Imediat se ducea staulul pentru oi și cramba, celelalte lucruri trebuitoare la stână, de care avea grijă femeia
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
biserică de lemn, acoperită cu șindrilă, cu hramul "Înălțarea Domnului", amplasată pe Dâmbul bisericii în vatra veche a satului. Datorită stării de degradare în care se afla, în 1782, în baza edictului de toleranță, parohia primește dreptul de a-și repara biserica, dar, cu ordinul către comitatul Bihor, să vegheze ca nu cumva cu aprobarea de renovare sa fie construită o noua biserică. Biserica, pe care o vizitează Coriolan Petranu, avea la proscomidier însemnat anul 1809. În anul 1923 biserica este
Tăgădău, Arad () [Corola-website/Science/300307_a_301636]
-
spre sfârșitul veacului ("1890") din plasa Crivina, apoi iar din plasa Campu. În anul 1834 este ridicata în satul Stejaru biserica din lemn Sf. Treime, de către Safta Brâncoveanu. Biserica este de plan dreptunghiular simplu, cu absida decrosata, poligonală. A fost reparată în 1888, iar în prezent figurează printre monumentele cele mai vechi din comună. La data de 13 septembrie 1872 este pusă în circulație gara Brazi (pe linia București-Ploiești), aflată la o distanța de 6,6 km față de gara Prahova și
Comuna Brazi, Prahova () [Corola-website/Science/301648_a_302977]
-
și fasonarea lemnului din pădure și terminănd cu clăditul corpului casei. Tâmplăria este un meșteșug bine diferențiat și specializat, desprins de dulgherie. Drănițitul constă în confecționarea draniței pentru acoperișuri. Cizmăria a fost și încă mai este o meserie căutată. Se repară încălțămintea dar se execută și opinci sau mici obiecte din piele: curele, genți, încălțăminte . Lumânăritul. Creșterea albinelor dădea posibilitatea obținerii materiei prime pentru producerea lumânărilor de ceară, făcute pentru iluminat ceremoniile religioase, nunți, botezuri și înmormântări. Biserica „Sfântul Niculaie” („ Catedrala
Comuna Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/301662_a_302991]
-
cea din Fulga de Sus zidită la 1834 „prin osârdia și cheltuiala vătafului Iordache Rușescu și a răposatului Dumitrache Postelnicu împreună cu soția dumnealui Ralița și cu osteneala locuitorilor săteni, în zilele prea-înălțatului domn Alexandru Ghica Vodă, leatu 1834. S-a reparat la anul 1892”, iar cea din Fulga de Jos datând din 1890). În 1864, sătenii au fost împroprietăriți cu de teren de pe moșia Fulga, deținută de Mihail Xanto și la 1900 se îndeletniceau cu agricultura, vânzându-și produsele la [[Ploiești
Comuna Fulga, Prahova () [Corola-website/Science/301674_a_303003]
-
și activat autorii. Asfel apar costume de epocă, ori imagini ce ne amintesc ambianța transilvăneană de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Între anii 1905 și 1928 biserica a suferit intervenții în urma cărora s-au introdus tiranți metalici și au fost reparate tencuielile, iar între 1975-78 a fost restaurată pictura interioară de către o echipă a Institutului de Artă "Nicolae Grigorescu". Comunitatea greco-catolică și-a construit în anul 1854 o biserică de dimensiuni mai mici, în formă de navă, cu turn clopotniță și
Fofeldea, Sibiu () [Corola-website/Science/301708_a_303037]
-
un sat în comuna Bârghiș din județul Sibiu, Transilvania, România. Se află în partea de est a județului, în Podișul Târnavelor. Orga din biserica săsească fost construită în 1796 de constructorul de orgi Johannes Prause. În timp, orga a fost reparată și modificată de mai multe ori. În 1833, frații Maetz i-au adăugat un pedalier cu două registre. În 1859 Joh. Wilhelm Maetz i-a adăugat claviatura independentă. În 1866 a fost restaurată de Eugen Pálfy și aurită de F.
Pelișor, Sibiu () [Corola-website/Science/301725_a_303054]
-
care învățau 76 de elevi (dintre care, 11 fete) și două biserici — una datând din 1861-1861 și alta din 1742. Comuna Pietroșani avea 847 de locuitori, o școală mixtă cu 63 de elevi și o biserică construită în 1760 și reparată în 1865. Comuna Puchenii Mici avea arondat și satul Odăile, având 641 de locuitori, o școală frecventată de 23 de elevi și o biserică ortodoxă. Comuna Pucheni-Miroslăvești avea 689 de locuitori și o școală mixtă în care în 1899 învățau
Comuna Puchenii Mari, Prahova () [Corola-website/Science/301719_a_303048]
-
care se ocupau în principal cu agricultura, desfăcându-și produsele la Ploiești. În comuna Coșlegi funcționau 2 mori de apă, o școală deschisă în 1871, frecventată de 35 de elevi (din care 8 fete) și 4 biserici — una în Pantazi (reparată în 1871), una în Radila (reparată în 1892), una în Dârvari (fondată în 1824) și una în Coșlegi (fondată în 1826 de banul Constantin Bălăceanu). În perioada interbelică, comuna Coșlegi s-a regăsit în plasa Drăgănești, în vreme ce comuna Valea Călugărească
Comuna Valea Călugărească, Prahova () [Corola-website/Science/301754_a_303083]
-
agricultura, desfăcându-și produsele la Ploiești. În comuna Coșlegi funcționau 2 mori de apă, o școală deschisă în 1871, frecventată de 35 de elevi (din care 8 fete) și 4 biserici — una în Pantazi (reparată în 1871), una în Radila (reparată în 1892), una în Dârvari (fondată în 1824) și una în Coșlegi (fondată în 1826 de banul Constantin Bălăceanu). În perioada interbelică, comuna Coșlegi s-a regăsit în plasa Drăgănești, în vreme ce comuna Valea Călugărească — în plasa Cricov și apoi în
Comuna Valea Călugărească, Prahova () [Corola-website/Science/301754_a_303083]
-
semicirculară nedecroșată, lăcașul este prevăzut cu un turn zvelt, ridicat deasupra unicei intrări apusene. Cu excepția coifului de tablă al clopotniței, la acoperișul propriu-zis s-a folosit țiglă. Edificiul a fost construit în anul 1876, în timpul păstoririi preotului unit Ștefan Sora. Reparat în 1996 și 2005, lăcașul a fost împodobit iconografic în anul 2005 de ieromonahul Porfirie Cuciuc din Petroșani. Predecesoarea sa fusese o bisericuță de lemn, înălțată în jurul anului 1770; harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) și conscripția din 1829-1831 îi menționează
Hobița, Hunedoara () [Corola-website/Science/300550_a_301879]
-
mânăstirea Bistrița din județul Vâlcea. Șirul slujitorilor acestei biserici este următorul: Pr. Ghe. Țurlescu, Pr. Ghe. Ghiordunescu, Pr. C-tin M. Popescu, Pr. Ion Lepădatu, Pr. Ghe. Bîrsoianu, Pr. D-tr Tudose, iar în prezent Pr. Octavian Duminică. Biserica a fost reparată în 1937, refăcându-se tencuielile exterioare și interioare, s-a revizuit mobilierul, s-a înlocuit șița cu tablă zincată, etc...Valoarea lucrărilor s-a ridicat la circa 100.000 lei, sumă acoperită în intregime de Prefectura județului Argeș și primăria
Măncioiu, Argeș () [Corola-website/Science/300629_a_301958]
-
cărți de citit, iar la două săptămâni se reîntâlneau ascultând rezumatul din cărțile citite. Acest club organizat a luat denumirea de „Tineretul studios”. În felul acesta le dezvolta dragostea de citit și de studiat. Tot aici, tineretul învăța meșteșugul de reparat și legat cărți. Biblioteca era dotată cu presă, clei, sfoară, etc. Toate acestea erau donate de către Constantin Petrovici din Cluj, fratele eroului Căpitan Ștefan C.Petrovici. La căminul cultural făcuse un program și se țineau conferințe din diferite domenii. Când
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
și cazace trec Nistrul, aducându-l din nou pe Ieremia Movilă pe tronul Moldovei. Garnizoana de la Cetatea Neamțului a opus o anumită rezistență, dar fără mare succes. După cum menționează mai mulți călători apuseni în Moldova, domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) a reparat Cetatea Neamțului, care ""a stat mulți ani părăsit"". Voievodul a construit pe locul paraclisului o biserică cu hramul "Sf. Nicolae", încăperile din cetate căpătând aspect de chilioare. Lucrările au fost finalizate în anul 1646, după cum consemnează o pisanie în limba
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
la construirea unei biserici noi. Atunci parohia din Lunca a fost administrată de preotul Ioan Baciu, originar din Șoimuș. De pe bârnele vechi de stejar s-au putut descifra următoarele inscripții: "„S-a clădit în anul 1714.“, „Această biserică s-a reparat în anul 1775“ și „Clopotul s-a făcut în anul 1859“". Începând din anul 1884, Șoimușul devine locul celor mai îndrăznețe acțiuni culturale, literare și economice din nordul Transilvaniei. În această perioadă își începe activitatea corul plugarilor și societatea de
Șoimuș, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300895_a_302224]