13,226 matches
-
oamenii ce-au făcut?“ veți Întreba, referindu-vă la măsurile sociale, medicale, chiar militare. Au existat și acestea, dar până la urmă s-au dovedit inutile. De pildă, un stat a declarat război unei forme de dizenterie pitică, dar a fost silit apoi să ceară armistițiu și câteva milioane de olițe. Încet-Încet, lumea s-a consolat cu gândul Înfrângerii și din ce În ce mai mulți cetățeni au Început să poarte petice de pânză peste gură sau măști chirurgicale, Încât aveai impresia că străzile erau pline
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
la rândul ei, o operă de artă. Avea o formă concavă, de buton de lift, ca și cum toate formele de relief aruncate acolo cu lopata ar fi căutat să se retragă Într-un crater, rușinate de compoziția jalnică din care erau silite să facă parte. Negăsind ceva mai bun de făcut, m-am ridicat În capul oaselor și i-am privit câteva clipe În tăcere, căscând. Lungi clipe, aș zice, și neînsoțite de vreun fior estetic. Cât m-am scărpinat În interiorul capului
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
la stomac, n-a ezitat o secundă să mă transforme Într-un alcoolic. N-a contat că aveam platfus, sciatică și suflu sistolic, la fiecare pagină Îmi scotea În față o namilă pe care trebuia s-o plesnesc, ori mă silea să stau ore Întregi În picioare, urmărind prin ziare găurite soți infideli sau, cât cinism!, contabili. Știi că m-a pus să stau zece ore cățărat pe-o scară de incendiu, fără să-mi dea voie măcar la un pipi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
rămîne a tuturor. Nu ține seama de aranjamentele de care se ocupă politica. - Natura nu poate fi trădată. Toate construcțiile pe care dumneata le numești raționale sînt de fapt artificiale și nu fac decît să constrîngă natura omenească care e silită să se răzbune. ...Am încercat să parcurg de-a îndăratelea drumul pe care animalul l-a bătătorit spre om. Vreau să zic că m-am strecurat în pielea unui prădător. Mi-aduc aminte că totul mă îngrozea. Mi se lungise
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de capră dintr-un burduf împuțit e om civilizat. Oricum, mai mult decît cosocietarul nostru mutat la bloc care mănîncă, se îmbracă și trăiește din gunoaiele unei civilizații pe care n a creat-o el. În loc ca, prin abrutizare, să silească la adaptare pe purtătorii unor vechimi, noua orînduire ar fi trebuit să-și făurească propria cultură. Inventînd cu consecințe imprevizibile reguli, omul a creat un mod de supraviețuire care a ucis forme ce-ar fi trebuit salvate măcar atîta vreme
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
avem încotro, obiectase Aizic. Puterea n-o vom câștiga decît prin dictatură, căci numai aceasta poate înlătura vechea exploatare. - Înlocuindu-o cu alta mai crîncenă. Dictatul e însoțit de violență. Ca să-și salveze sufletul de agresiunea ei, oamenii vor fi siliți să se protejeze prin minciună. Mă întreb cum poate un dictator să țină cîrma pe acest ocean vîscos. Doar toleranța dă dreapta judecată așa cum spiritul sincer duce la mărturisirea adevărului. Aizic susținea că, dimpotrivă, organizația care l-a propulsat va
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cealaltă. - Și în virtutea acestui drept chiar dumneata vei transforma amintirea dureroasă a fratelui împușcat în una eroică. În numele acestei amintiri eroice vei rășlui altora drepturile. Bietul Relu, își reaminti Goilav, a fost exmatriculat ca odraslă a unui mic-burghez. A fost silit să lucreze pe șantier. Pentru ca unul să aibă viitor de aur, cred însă că au fost sacrificați prea mulți. De fapt asta s-a întîmplat și în societățile spontane, atîta doar, că ele lăsau mai liberă opțiunea. După cîteva zile
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
facă loc țipetelor ascuțite ale acesteia. Din cancelarie s-auzea cum, sub perechea palmelor educative, pocneau pe rînd capete tunse. Triumfătoare, învățătoarea apărea apoi în cancelarie, împingînd din spate cîte un mic troglodit foarte murdar care, furișînd priviri rele, era silit să-și deșarte pe masă traista plină. După ce-l ușurau în acest fel, Fărocoastă trîntea sălbaticului un picior în spate, interzicîndu-i să mai aducă nuci verzi la școală. Umorul lui Costică era gustat cu hohote de rîs în cancelarie. Cum
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
în ei! Și pantalonii ăștia pană așa de moderni! Nimeni nu‑i ține din scurt pe ăștia doi, se vede imediat că au voie să se desfășoare nestingheriți. Deocamdată mâna maternă dă cu tine de pământ de te face terci, silindu‑te să culegi de pe jos cu dinții cojile de banană și să faci sport. Sophie - al cărei înveliș exterior nu trădează nici un fel de funcție fiziologică, cel puțin nu pe acelea inferioare, adică de jos, și care totuși funcționează, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mai bogat, un verde proaspăt în locul uniformelor străine care au dispărut ca urmare a unui acord între state. Au dispărut și rușii, cei mai răi dintre toți, deși ei nu fac de obicei nimic de bunăvoie, ci preferă să‑i silească pe alții, în special pe femei, la niște lucruri nespus de îngrozitoare. Asta‑i plăcerea lor. Acum au plecat, iar naziștii cei noi, precum și cei vechi, dragii de ei, pot ieși din nou la lumină ca floricelele din ghivecele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
sa, explicații. Accident, sinucidere, crimă. Lumea vorbește despre o dramă ascunsă. Mai curând... neatenția, indiferența lumii... plictis și oboseala frivolității. Își amintește, brusc, de iarna copilăriei, printre dealuri păduroase, sfârșitul femeii care își așteaptă, acolo, dezlegarea. Părăsit în singurătatea lumii, silit să fie, să devină, să se nască bărbat, egal cu ceilalți, aidoma lor. Frica îl întâlnește, cu-adevărat, abia acum. Ridică, din nou, privirea spre tavanul de sidef. Conturul de scoică, chipul cu ochii mari și fruntea netedă, otrava lunecând
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fel de nisip ușor. - Praf din coajă de salcie, ne spuse. Am ridicat din umeri, dar ea: - Țânțarii trăiesc În bălți și aduc fierbințeala. Sălciile cresc tot În bălți și ne dau răcoare. De aceea, sălciile alungă și fierbințeala. Îl sili pe Enkim să ia o gură de praf din acela. După o vreme, cam cât ți-ar lua să aprinzi un foc pe vreme de ploaie, prietenul meu se acoperi cu sudoare și nu se mai cutremură. Ne zise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
teritoriului, procentul este semnificativ. Alături de trestia de zahăr, care contabilizează 200.000 tone de zahăr pe an. A trăit și a murit în sărăcie Edmond Albius s-a născut în anul 1829. Fiind una de sclavi, familia lui a fost silită să lupte din greu cu lipsurile și necazurile. în acel timp și în situația dată, nimeni nu se gândea că o descoperire ca aceea făcută de micul Edmond ar fi putut îmbunătăți cât de cât traiul acelei familii. De fapt
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
așa de mic, nici nu putea fi altfel. Dumneata știai precis!“ Atunci a trebuit să recunoască și-a zis: „Da, noi știam“. Și-a mai zis: „Gura lumii spunea că a fost nevoit să se-nsoare cu ea, l-au silit tatăl și frații ei, și poate că de-asta a urît-o mereu după aceea. Cred că de-aia au ajuns la divorț“ - a zis. M-am uitat drept În ochii ei și i-am zis: „Bine, și dacă știai asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nimic. M-ai lăsat să mă mărit cu tine crezînd că ești văduv, că Lydia a fost singura ta nevastă. Atîta lucru pricep și eu!“ „Adevărul e că prima mea căsătorie a fost o mare greșeală.“ - a zis. „Am fost silit s-o fac Împotriva voinței mele“ - a zis. „N-am vrut să te necăjesc vorbindu-ți despre ea“ - a zis. „Dar acuma am să te-ntreb“ - am zis - „acum vreau să știu. Ce s-a-ntîmplat? De ce v-ați despărțit?“ „Păi, hotărîrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
află un copil de 10-11 ani. Acesta se sprijină cu umărul de marinar Încercând astfel să nu se prăbușească sub greutatea pietrei. Poartă și el beretă marinărească și are și el mâinile legate la spate. Din față, două baionete Îi silesc să meargă de-a-ndaratelea spre marginea cheiului, spre mare. Este apa unei mări neidentificate, dar, dacă toți cei care ajung astfel pe fundul ei ar fi Împreună, din nodurile sforilor cu care sunt legați s-ar face un teribil năvod. „Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mine sau: Buzele crinului / înverzite de iarba / pe care-atât de discret / o paște sau: Un munte / cum un uger / nemuls etc.). Poetul selectează segmente ale realității, cărora le dezvăluie sensuri, definindu-le (Izvoarele au un limbaj strict./ Ele ne silesc să-ngenunchem / spre a ne răpi setea. / Înzestrate cu ea vorbesc ori tac. // Și nu cunoaștem altă nemurire sau: Lunecând de la o țară la alta / de la un mileniu la altul / piatra cum un melc etc.), iar titlurile multora dintre ele
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
întregul volum, pornind de la imperfecțiunile existenței, e omniprezentă, ca în Fișe plastice (fără punctuație), unde, iarăși - au spus-o mulți, nu puteau să n-o reia și postmoderniștii - se demonstrează că nimic nu e nou, iar creatorul de frumos e silit să observe că poziția artei e ingrată, multe dintre realizările ei ajungând adesea ca la final să fie abandonate / lăsate la ntâmplare / paradoxale malefice hilare. În mulțimea temelor din volum, se regăsește cea a destinului (nu ești răspunzător decât foarte
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
a ascunderii misterioase, scriitura feminină devine una retrasă în spatele zăbrelelor realității. Țintuită după zăbrelele vieții, inima nu arde numai pe rugul amorului imaginar, crescut pe vânturile dorințelor, ci te susține și pe rugul unei sensibilități ce freamătă la orice adiere. Silită la inactivitate în dosul obloanelor realității, ea e în activitate continuă, căci ecourile din afară o răscolesc, sângele curge năvalnic, dând impresiei o mișcare inițială grabită. Prin fantele înguste vin zvonurile lumii pentru a sufla peste nervii lirei umane. Cu
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
închisă, mediocră, cenușie și exasperantă. Condiția nu este prea depărtată de orașele mărunte de provincie, unde același sens moral insalubru al mărginirii, al vidului și al inutilității domnea pretutindeni. Se relevă mediul descris de scriitoare, mediul în care a fost silită să trăiască și Hortensia Papadat-Bengescu, dependentă de ocupația tatălui militar de carieră, și apoi a soțului magistrat, ambii mutați mereu în diferite târguri, ce au trezit repulsie femeii. PERSONAJUL FEMININ Toate reflexiile din prozele de început vizează să consacre un
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
stropitori care le spală, meșteri care le sulimenesc cu smoală și asfalt. Ea se slujește singură. Își toarnă apă de ploaie prin uluce; își potrivește părul cu vrăbii; și chipul ei firesc e. Trufașe de numele lor, celelalte uliți au silit porțile caselor să li-l învețe și să li-l rostească statornic. Și porțile, cu guri de tablă sau de lemn, îl au în toată clipa pe buze. Ea a șoptit doar casei noastre numele ei. Ploile l-au șters
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de la mine un "nu", slab și convențional, ca să aibă un motiv să mă ierte. Dar încăpățînarea mea era mai mare decât spaima. În consecință, am refuzat cu cerbicie să promit că voi pune capăt carierei mele de incendiator, ceea ce a silit-o pe mama să simuleze mai departe hotărârea de a mă spânzura, pentru a mă determina să regret. Lecția de pedagogie a fost, însă, întreruptă de apariția tatei care n-a apreciat-o. În loc să mă ia de guler și să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
că mă așteaptă Monseniorul". 16. S-a accentuat starea proastă, dar despre ce altceva ar merita să vorbesc, în primul rînd? Sistemul meu de apărare se dovedește defect. Probabil, mă tem întîia oară, cu adevărat, de moarte și mă văd silit să constat cât de puțin valorez. Încerc să mă împotrivesc, să nu las răul din mine să avanseze, numai că între "a vrea" și "a putea" e, acum, o prăpastie. Tot ce izbutesc e să consimt că n-are rost
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să se afle că eram nepotul lui. Am înțeles, totuși, singur că trebuia să fiu discret în această privință. Poate, nu vroia să-i influențeze pe profesori, să-i determine să-mi dea note bune din complezență, pentru a mă sili să stau singur pe picioarele mele. Poate, nu vroia să fie acuzat că mă proteja. Era în spiritul lui. Prin anii '50, când, înlăturat de la "Spiru Haret", ca "reminiscență burgheză", ajunsese să predea la o școală elementară din cartierul Tei
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mea de spital datează din cea mai grea iarnă pe care am vîzut-o vreodată. Iarna anului 1954 a transformat Bucureștiul într-un sat asediat de zăpezi. Nămeții acopereau mașinile prinse de viscol pe stradă și ajungeau până aproape de vârfurile gardurilor, silindu-i pe cei ce vroiau să iasă din casă, pentru a-și cumpăra pâine sau pentru a căuta vreo farmacie deschisă, să sape galerii ca termitele ori să facă alpinism. Nu mai circula nici un tramvai, nici un autobuz. Într-o singură
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]