12,786 matches
-
Ioan Curcuas (în limba greacă: Ἰωάννης Κουρκούας, în limba italiană: Giovanni Antipati da Cusira) a fost catepan bizantin de Italia de la anul 1008 până la moarte. Originile sale sunt armenești. A fost martorul primei revolte a longobarzilor împotriva stăpânirii bizantine din Apulia. După ce fusese "strategos" al themei Samos, Curcuas a sosit la Bari în luna mai 1008, ca înlocuitor al lui Alexios Xiphias, care fusese ucis în luptă cu un an înainte. La puțină vreme, la 9 mai 1009
Ioan Curcuas (catepan) () [Corola-website/Science/324453_a_325782]
-
săi au plecat în sudul Italiei pentru a-și găsi rostul. Cei mai vârstnici dintre cei 12 frați, Guillaume și Drogo, au fost primii care au ajuns în sud în jurul anului 1035. Ei s-au distins imediat în luptele împotriva stăpânirilor bizantine din sudul Italiei, așa încât Guillaume a devenit conte de Apulia și de Calabria și senior de Ascoli, iar Drogo a fost numit senior de Venosa. În 1047, Drogo a primit confirmarea din partea împăratului romano-german Henric al III-lea, ca
Dinastia Hauteville () [Corola-website/Science/324450_a_325779]
-
s-au luptat între ei pentru obținerea succesiunii, timp în care Roger I a început să pună în umbră ramura din Apulia a familiei Hauteville. Roger a izbutit să unească elemente grecești, longobarde, normande și sarazine din Sicilia sub o stăpânire unică și a refuzat să permită disputelor și diferențierilor religioase să dăuneze cuceririlor sale. El a lăsat prin testament un stat puternic fiilor săi, Simon și Roger al II-lea. Acesta din urmă, după preluarea moștenirii fratelui său Simon în
Dinastia Hauteville () [Corola-website/Science/324450_a_325779]
-
stat puternic fiilor săi, Simon și Roger al II-lea. Acesta din urmă, după preluarea moștenirii fratelui său Simon în 1105, a început să lupte pentru unificarea tuturor domeniile familiei de Hauteville din sud, anume: Apulia și Calabria (aflate sub stăpânirea fiului lui Roger Borsa, Guillaume al II-lea) și principatul de Taranto (Tarent) (care îi fusese acordat lui Bohemund drept compensație pentru a fi fost deposedat de stăpânirea asupra Apuliei), alături de Sicilia care deja îi aparținea. La moartea lui Guillaume
Dinastia Hauteville () [Corola-website/Science/324450_a_325779]
-
domeniile familiei de Hauteville din sud, anume: Apulia și Calabria (aflate sub stăpânirea fiului lui Roger Borsa, Guillaume al II-lea) și principatul de Taranto (Tarent) (care îi fusese acordat lui Bohemund drept compensație pentru a fi fost deposedat de stăpânirea asupra Apuliei), alături de Sicilia care deja îi aparținea. La moartea lui Guillaume al II-lea din 1127, unificarea ducatului și comitatului a fost efectuată și intențiile lui Roger al II-lea pentru obținerea unei coroane prindeau contur. În ziua de
Dinastia Hauteville () [Corola-website/Science/324450_a_325779]
-
invaziei împăratului Henric al VI-lea de Hohenstaufen, care avea pretenții asupra regatului prin intermediul soției sale Constanța, fiică a lui Roger al II-lea însuși. Constanța și Henric au învins în cele din urmă, astfel încât regatul Siciliei a trecut în stăpânirea familiei de Hohenstaufen începând cu anul 1194. Mai sus menționatul Bohemund a primit în 1088, drept consolare, principatul de Taranto (Tarent), ca parte din ducatul de Apulia care, potrivit testamentului tatălui său, Robert Guiscard, revenea fratelui lui Bohemund, Roger Borsa
Dinastia Hauteville () [Corola-website/Science/324450_a_325779]
-
și duși la Constantinopol ca prizonieri. După ce și-a încheiat perioada de detenție, în anul 1038 a revenit în Apulia, după care s-a înrolat în rândul trupelor bizantine care participau, sub comanda generalului George Maniakes, la recuperarea Siciliei de sub stăpânirea sarazinilor. Participanții normanzi și varegi la această expediție s-au îndepărtat de George Maniakes, iar longobarzii li s-au raliat și ei în 1039. În 1040, longobarzii s-au răsculat din nou împotriva bizantinilor, bucurându-se de sprijinul mercenarilor normanzi
Argyrus (catepan) () [Corola-website/Science/324475_a_325804]
-
a început să îi atragă pe normanzi de partea sa. În februarie 1042, simțindu-se abandonat și probabil mituit de către greci, Atenulf a negociat răscumpărarea lui Exaugustus Boioannes, după care a fugit cu banii pentru răscumpărare în teritoriul aflat sub stăpânirea bizantinilor, unde a murit în uitare. Conducerea răscoalei antibizantine a fost preluată de către Argyrus.
Atenulf al IV-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324471_a_325800]
-
pentru vii, multe suprafețe fiind dăruite „slugilor credincioase”. De asemenea, găsim menționat în documentele de vânzare a unor vii pe colinele Cotnarilor „în rînd cu Vodă”, adică vecine cu viile domnitorului. În anul 1756, domnitorul Mihai Racoviță întărește Mănăstirii Neamț stăpânirea peste „o prisaca din Dealul lui Vodă cu 4 fălci de vie, cu crama și pivniță dăruite de mitropolitul Varlaam. O situatie din 1830, întocmită de ispravnicul ținutului Hîrlău pentru „suma pogoanelor de vie din podgoria Cotnari”, spre a se
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
vândută armeanului Emanuel Cristea Manea. Clădirea făcută de acest ultim stăpân, în curtea boierească de la Slobozia, se mai vede și astăzi. Cealaltă parte a satului, numită Cordărenii Vechi sau Cordărenii Mănăstirii, a rămas, după cum indică și unul dintre nume, în stăpânirea Mănăstirii Doljești din ținutul Roman până la secularizarea averilor mănăstirești. După războiul de independență, urmare a împroprietăririlor cu pământ, va mai apărea, în două etape, un nou sat, Grivița, aici fiind așezați, în apropierea vechiului iaz al Cordărenilor, țărani din preajma Dorohoiului
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
cea mai mare parte a șvabilor bănățeni s-a întors în Germania. Un scurt istoric al celor două localități care punctează cronologic următoarele momente: - 1801 - teritoriul Șandrei de azi era menționat în documentele austriece ca sat părăsit, prediu, aflat în stăpânirea Episcopiei romano-catolice din Zagreb; - 1833 - începe colonizarea prediului, care primește la început denumirea de Alexandria, după numele episcopului romano-catolice din Zagreb, Alexander de Alagovics, cel care avea acolo o proprietate de aproape 7000 de iugăre; - 1839 - conform istoricului Fenyes Elek
Șandra, Timiș () [Corola-website/Science/324506_a_325835]
-
surprinde pe oameni atât prin rapiditatea ei, cât și prin magnitudine: într-un interval de timp extrem de scurt, orbita planetei se umple de nave hothri sosite prin hiperspațiu, care distrug toate dispozitivele militare spațial umane. În războiul care urmează pentru stăpânirea acelei regiuni din spațiu, Arista deține un rol strategic crucial. Războiul este marcat de trei bătălii majore, dar toate semnele indică faptul că, încetul cu încetul, omenirea este sufocată de ofensiva hothri și va fi nevoită să renunțe la acest
Asediul Aristei () [Corola-website/Science/327468_a_328797]
-
lume din marea colectivitate evreiască locală, și au hotărât să plece odată cu alții în Țara lui Israel-Eretz Israel, aflată pe atunci sub dominație otomană. La 19 ani, în anul 1909 Rahel a vizitat Țara Israelului, aflată in vremea aceea sub stăpânire otomană împreună cu una din surorile sale, Shoshana (1889-1965). Ele se aflau în drum spre Italia, unde aveau de gând să învețe artele și filozofia. În cele din urmă s-au decis sa rămână ca "pioniere" (halutzot) în Palestina, sa învețe
Rahel Bluwstein () [Corola-website/Science/327502_a_328831]
-
Bek. În schimb tribul din Dașt i Kıpcak îi era ostil. Mai târziu, Sahib Ghirai I va muta capitala la Bahcisarai. În vara anului 1433 aliatul hanului, principele bizantin Alexios de Mangop al „principatului crimeean al lui Theodor”, a pus stăpânire pe portul Cembalo sau Balaklava. Drept reacție, Senatul Genovei și Banca San Giorgio au trimis în zonă o flotă de 20 de galere sub conducerea amiralului Carlo Lomellino. Acesta, în fruntea a 6000 luptători, a reușit să recupereze la 4
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]
-
dunărene. Flota avea rolul de a aproviziona oastea cu hrană, furaje și muniții și de a face legătura cu Imperiul. Retragerea corpului de avangardă, condus de generalul Ianus, fără ordinul țarului a permis otomanilor să treacă Prutul în forță, punând stăpânire pe Fălciu. După ce, la 7 iulie, trupele ruse și moldovene au fost respinse de armata otomană, țarul a fost nevoit să se retragă, armata sa fiind încercuită. În primele confruntări ale bătăliei de la Stănilești, otomanii au suferit pierderi grele „deoarece
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
puteri din zonă, Imperiul Bizantin, Regatul Ungariei (dupa anul 1000) și Regatul Poloniei, tind să își impartă sferele de influență, încercând printre altele impunerea stăpănirii asupra viitorului spatiu românesc. Cumanii de origine turanică și mai târziu tătarii, au împiedicat extinderea stăpânirii Regatului Ungar dincolo de Carpații Orientali, oferind astfel populației locale posibilitatea în zona de tampon, de a-și crea structuri și institutii de conducere. Constituirea statelor extracarpatice a fost favorizată și de slăbirea presiunii exercitate de coroana maghiară, confruntată cu dificultăți
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
de rege "terra nostra". Interpolatorul cronicii lui Gr. Ureche - Misail Călugărul numea această formațiune - căpitănie, aceasta grupând un număr de sate - întindere nu prea mare eronat comparată în vremea noastră cu o marcă de hotar germană (mult mai întinsă). În jurul stăpânirii de pe râul Moldova legată prin pasul Prislop de Maramureș, s-au unit și alte formațiuni eliberate de sub stăpânirea tătară, probabil de pe valea Moldovei și de pe cea a Bistriței - cum ar putea fi chiar Câmpul lui Dragoș care poartă numele Descălecătorului
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
număr de sate - întindere nu prea mare eronat comparată în vremea noastră cu o marcă de hotar germană (mult mai întinsă). În jurul stăpânirii de pe râul Moldova legată prin pasul Prislop de Maramureș, s-au unit și alte formațiuni eliberate de sub stăpânirea tătară, probabil de pe valea Moldovei și de pe cea a Bistriței - cum ar putea fi chiar Câmpul lui Dragoș care poartă numele Descălecătorului. Deschisă și spre sudul aflat tot sub stăpânirea maghiară - de vreme ce în martie 1347 aceasta reînființează aici episcopia Milcoviei
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
de Maramureș, s-au unit și alte formațiuni eliberate de sub stăpânirea tătară, probabil de pe valea Moldovei și de pe cea a Bistriței - cum ar putea fi chiar Câmpul lui Dragoș care poartă numele Descălecătorului. Deschisă și spre sudul aflat tot sub stăpânirea maghiară - de vreme ce în martie 1347 aceasta reînființează aici episcopia Milcoviei, formațiunea lui Dragoș a dublat partea răsăriteană a Carpaților - în vederea protejării Transilvaniei de năvălirile tătarilor de peste Prut. Tradiția nominalizează după Dragoș doar doi voievozi anteriori lui Bogdan I , Sas și
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
de la Siret, care aparținea familiei voievodale locale, cu fiul lui Bogdan - Lațcu. Ana ar fi primit ca zestre târgul Siret împreună cu un întins ocol de sate la sudul acestui târg. Petru I Mușat este cel care mai târziu, după ce pune stăpânire pe orașul Suceava - centrul de reședință al voievodatului nordic, mută capitala la Suceava. Aici el construiește o cetate din piatră și își stabilește reședința sa principală. Pe teritoriul reunificat, inclusiv cel al Țării Șepenițului, el construiește principalele cetăți ale Țării
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
de partea marelui cneaz Švitrigailo, fratele lui Vladislav Jagello, împotriva rivalului său, Sigismund Kĕstutaitis. Având un timp sprijinul lui Švitrigailo și aflat în conflict cu nepotul său de frate, Hadji I Ghirai. Devlet Berdi nu a reușit să-și consolideze stăpânirea în Crimeea și a murit asasinat în anul 1432. În ciuda alianței cu Švitrigailo și cu marele cneaz al Moscovei, Vasili al II-lea cel Orb, fiul lui Devlet Berdi, Ahmet,nu a putut face față atacului combinat al forțelor lui
Devlet Berdi () [Corola-website/Science/326982_a_328311]
-
Viteazul (sprijiniți de secui) și trupele austriece ale generalului italian Gheorghe Basta (sprijinite de sași și de nobilimea din Transilvania). Conflictul dintre domnul Mihai Viteazu, devenit și principe al Transilvaniei în urma Bătăliei de la Șelimbăr, și nobilii transilvăneni s-a acutizat. Stăpânirea lui Mihai Viteazu în Transilvania a fost considerată nelegitimă de către Dieta de la Turda din 23 august/2 septembrie 1599, convocată de Ștefan Csáki (cel care dorea el însuși să devină principe al Transilvaniei), recunoscându-se autoritatea împăratului german Rudolf al
Bătălia de la Mirăslău () [Corola-website/Science/326992_a_328321]
-
și a devenit o importantă stațiune balneară. În secolul al XIX-lea a avut loc o dezvoltare a comerțului în zona Dornelor, care se afla la granița a trei țări: Austria, România și Transilvania (care se afla pe atunci sub stăpânirea Regatului Ungariei). În localitate au început să se stabilească multe familii de evrei care se îndeletniceau cu comerțul. Încetul cu încetul, companiile înființate de evrei au început să controleze comerțul cu cherestea din pădurile bucovinene. Pentru a se înțelege importanța
Sinagoga de pe strada Luceafărul (Vatra Dornei) () [Corola-website/Science/323620_a_324949]
-
și a devenit o importantă stațiune balneară. În secolul al XIX-lea a avut loc o dezvoltare a comerțului în zona Dornelor, care se afla la granița a trei țări: Austria, România și Transilvania (care se afla pe atunci sub stăpânirea Regatului Ungariei). În localitate au început să se stabilească multe familii de evrei care se îndeletniceau cu comerțul. Încetul cu încetul, companiile înființate de evrei au început să controleze comerțul cu cherestea din pădurile bucovinene. Pentru a se înțelege importanța
Templul Mare din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/323623_a_324952]
-
nord, inclusiv Poarta Damascului, la 15 iulie 1099, la amiază, au pătruns în Ierusalim cruciații conduși de Godefroi de Bouillon, Robert de Flandra și Robert de Normandia. Prima breșă în ziduri au facut-o în preajma porții Herodes (a Florilor). În timpul stăpânirii cruciate deasupra pieții interioare s-au clădit case, doar o parte din ea servind drept stradă. Din acea epocă, la coborârea spre excavațiile vestigiilor romane, au rămas ruinele unei capele cu fresce ) (după unii ar fi vestigiile bisericii St. Abraham
Poarta Damascului () [Corola-website/Science/323655_a_324984]