14,769 matches
-
la Asachi), prostia și lăcomia (la Grigore Alexandrescu). Cel dintîi care pomenește de ei cu oroare, asociindu-i cu frigul și cu întunericul, e Alecsandri 6). La tînărul Eminescu, corbii sînt niște simple pete de culoare, fără prea mari efecte sufletești, întrun tablou cu fond luminos: „Și corbii croncănesc și zboară-n fală/ în aer clar ca pete de cerneală”7). Dar, mai tîrziu, invocarea lor se face dramatic: „Și cînd se va întoarce pămîntul în pămînt./ (...)/ Din zarea depărtată răsar
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și mobil. Sau, ca să vorbesc în termeni proprii literaturii: juxtapunerea impresiilor, egalitatea dicției, economia lexicală. Dar lucrul cel mai remarcabil îl constituie contrastul dintre calmul de suprafață al versurilor, care vin unul după celălalt ca niște constatări neutre și neliniștea sufletească vecină cu disperarea a poetului. în timp ce versul 5 („Copacii rari și ninși par de cristal”) evocă elemente de feerie, versul 6, un vers trapă, dezvăluie infernul: „Chemări de dispariție mă sorb”. Nimic înainte de clipa aceea nu le anunța, cum, la
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
i s-au aplicat numeroase caracterizări negative (le voi comenta, pe larg, în volumul III al Dosarului). M. Sadoveanu și D. D. Pătrășcanu vorbeau, de pildă, în prefața la Spre Emaus (1924), despre „cumplitele vremuri de azi, cu întunecimea lor sufletească”. „Trăim vremuri grele” era laitmotivul care s-a auzit de-a lungul deceniului al treilea și în primii ani ai deceniului patru, atît la bătrîni, cît și la tineri; „timpuri complicate”, - după unii de „vertiginoasă precipitare”, după alții de „marasm
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
care definesc „iubirea”. Carnea prevalează asupra spiritului. Undeva, un vers amintește de „tarea iubire” de odinioară, care, în epoca Stanțelor burgheze, „numai poetică [adică subiect de poezie - n. m.] a devenit”9). Echivoc, „tare” nu se referă la intensitatea participării sufletești, ci pur și simplu la vigoare. „Blîndul” Bacovia gîndea lucrurile nu o dată, inclusiv în acest domeniu, cu violență. Cititor al lui Rollinat, el suferă de sindromul descris de acesta în „Năluca crimei”: în mintea omului modern, care nu mai poate
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
unor constatări melancolice: poetul le pune pe hîrtie cu înfiorare de parcă ar fi contagioase și ar trebui să se depărteze imediat de ele. De ce? Pentru că „nebun” și „nebunie” îi evocă întotdeauna celui „senzitiv” un pericol, o amenințare a propriului echilibru sufletesc, adesea precar. Iar emoția aceasta era și mai mare în provincie, unde fiecare caz devenea obsedant: „într-o grădină publică, tăcută,/ Pe un nebun l-am auzit răcnind,/ Iar frunzele cu droaia se desprind;/ E vînt și-orice speranță e
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
chef nici de vizite nici de convorbiri literare, cînd „entertainment”-ul mă plictisește, cînd strada mă enervează. Și pe măsura consolidării scepticismul meu, „adorm”, tot mai des, pe cărțile ținute aproape, vreo sută încă, pentru confruntări morale și alte nevoi sufletești. Cît despre iubitele din vremuri, uitate sînt toate... Fotografia din 1926 Orășeni înstăriți, părinții lui Bacovia și-au comandat portrete în ulei unui pictor itinerant: Schulhofth. E de mirare însă că n-au făcut același lucru și pentru copiii lor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
face mai evidentă atitudinea personală. „Cu voi...” sună angajant, umanitarist, protestatar, pune accentual moral pe solidaritate, nu pe retragere și izolare. într-un fel, el contrazice ceea ce spune poemul, în special declarația din prima strofă, dar e fidel cu starea sufletească a autorului din anul în care și-a alcătuit volumul. La sfîrșitul deceniului trei, vorba „Cu voi...” echivala cu un refuz al damnării, și al abandonului. „Crize” Publicat în 1930, atît în revistă cît și în volum, „Crize” e unul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
proza vieții cere proză: relatări, povești, biografii senzaționale. Poezia e pentru visători, idealiști, nostalgici, rafinați, care, în toate societățile, formează o pătură extrem de subțire: îndeosebi tineri. Ulterior, adesea repede, mulți dintre ei „vin cu picioarele pe pămînt”, au alte nevoi sufletești și intelectuale. în consecință la tiraje mici, venituri mici. Afirmațiile de mai sus le pot ilustra cu date dintr-un pliant al Editurii Fundațiilor (hîrtie roz, 8 pagini), cu lucrări din toate colecțiile acesteia (Biblioteca „Energia”, Biblioteca „Informativă”, Biblioteca „Artistică
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mai numește, în termeni meteorologici, și «primăvară literară»”2). Paternitatea formulei îi aparține lui Simion Mehedinți (Soveja), criticul Convorbirilor. Acesta publicase cu doi ani înainte un articol cu titlul: „Primăvara literară”, în care se declara reconfortat („e o adevărată răcorire sufletească”) de apariția în primii ani ai secolului XX a unor scriitori tineri ce dovedesc „sănătate și putere”, inspirîndu-se, ca și „premergătorii” lor junimiști, din „viața poporului nostru”, disprețuind totodată „ademenirea curentelor literare de aiurea”3). La Bacovia, însă, „toamnă literară
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
apei/ Basmul vechi al unei fete/ De mpărat, mireasă tristă” (Șt. O. Iosif)5). Cum se vede, tocmai pentru că e general, cuvîntul „basm” are avantajul de a fi evocator. în numele lui se pot afirma o mulțime de lucruri, deschide porți sufletești tainice, da la iveală aspirații dintre cele mai îndrăznețe. La o nouă folosire, în „Plouă”, Bacovia scrie cuvîntul „basm” cu iritare: „Ce basme tălăngile spun!/ Ce lume așa goală de vise!/... Și cum să nu plîngi în abise,/ Da, cum
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
din sure văi de caos pe cărări necunoscute/ Și în roiuri luminoase izvorînd din infinit,/ Sunt atrase în viață de un dor nemărginit”6). „Infinitul” eminescian e cosmic, fără hotar; cel al simboliștilor e fie unul geografic, fie unul interior, sufletesc. Simboliștii, dacă se poate spune așa, l-au făcut terestru, l-au limitat. Uneori, infinitul lor încape într-o senzație de plăcere, dilatată: „Să-mi torni în suflet infinitul unui pahar de hidromel”, cum se întîmplă undeva la același Minulescu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în versul pus la începutul glosei: „în infinit pămîntul se simte tresăltînd” . Oricum, nu prea de-parte: „pe hăul din cîmpie”. „Infinitul” din „Alb” și acesta din „Nervi de primăvară” (Primăvară...) e expresia unei bucurii, a unei înnoiri și înviorări sufletești. în schimb, „infinitul” ca permanență ostilă și repetiție obositoare, din „Vreodată” („Sau cerul e rece/ La infinit...”)10) și din „Requiem” („Dar, tot aceeași poezie la infinit!?”) 11), indispune și irită. Bacovia consemnează, apoi, existența unui „infinit demonic” (formulă reținută
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cad lent, ca într-o desfrunzire de arbori sau ca într-o ninsoare. Dacă e să-i dau un nume acestui proces, i-aș spune: despodobirea de iluzii. Bacovia scrie acum, de cele mai multe ori, cu o anumită impersonalitate, cu economie sufletească, liniștit, ca și cum ar murmura sau ca și cum ar socoti în gînd. Ceea ce citim aci e, însă, numai o parte a recapitulărilor sale, probabil cea mică. Existent, pentru cei mai mulți, doar în afara lor, golul e resimțit de cei sensibili în interior, în „inimă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
plouase, tot era umed; jgheaburile plîngeau, ramurile copacilor desfrunziți picurau, pe tulpine și pe grilaje se prelingeau, ca o sudoare rece, stropi groși. Ăsta e timpul care îndeamnă cel mai mult la băutură”. E nevoie însă de o anumită dispoziție sufletească pentru ca picăturile de ploaie ori stropii de rouă să trezească setea: să te simți singur, claustrat, să te exaspereze monotonia, să-ți fie urît de moarte, să te copleșească tristețea, nostalgia... Cînd una sau toate acestea la un loc te
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
concret...” Consecințele sale morale sînt mai dureroase decît cele fizice. Asociat cu umbra, cu întunericul sau curentul, frigul împovărează, posomorăște, nu te lasă să visezi, să ai reverii, iluzii. Acționează ca o barieră, obligă la retragerea în interiorul casnic și cel sufletesc: „E frig, iarnă.../ Vreau să gîndesc la anii mei pustii -/ Nu mai aștept pe nimeni,/ Nici o speranță./ Nimeni nu mai este liber.../ Vreau să gîndesc la anii mei pustii -/ închide oriunde,/ închide ușa, - e frig, iarnă”. Pătruns în conștiință, frigul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de schiță sinoptică, un tabel cu data scrierii (cînd e certă) și cea a publicării mai multora dintre poemele lui Bacovia. Comparîndu-le, concluzia la care am ajuns e că, pentru unele, aceasta din urmă corespunde surprinzător de bine cu actualitatea sufletească din acel moment a poetului. Astfel, ca să dau un singur exemplu, „Furtună”, datată: 1905, se potrivește mai mult cu starea morală a poetului din momentul apariției: 1924. Vîrsta poetului Bacovia nu coincide decît spre sfîrșit cu vîrsta omului Gheorghe Vasiliu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Melancoliile lui Bacovia sînt ale omului dat deoparte, marginalizat și care nu întrevede nici o posibilitate de a ieși din această situație. Și-apoi, nu tot ce e „fericire” pentru unii poate însemna „fericire” și pentru alții. într-un articol („întoarceri sufletești”, în „Gîndirea”, 3, nr.1-2, 5-20 mai 1923, p. 2), Al. Busuioceanu spunea despre epoca de dinainte de război: „A fost poate cea mai împăcată cu sine, mai senină, dar și mai burgheză, dintre epoci. Am fi putut trăi și scrie
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pagină. Bacovia nu cunoștea acest remediu. E drept, a reflectat la Iisus Hristos, mai ales în momentul bolii, comparînd suferința sa cu a Lui, dar nu cred că ținea în casă o Biblie, ca să citească din ea la vreo nevoie sufletească. Faptul că se elibera mai greu de „demoni” ar putea fi explicat și printr-o atare lipsă. Bacovia aparținea unei generații materialiste, darwiniste, ateiste, care nu o dată închinase, ostentativ, ode lui Satan. Cioran, dimpotrivă, făcea parte dintr-o generație care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a timpului său. Se poate face chiar aprecierea că printre clipele de mare fericire pe care le trăiește o persoană În cursul vieții sale, cele oferite de turism sunt poate cele mai frumoase. Turismul, fiind mai mult decît o Împlinire sufletească și intelectuală, el are capacitatea de a pătrunde În sufletul și obiceiul omului. Pentru a Înțelege mai exact acest aspect al problemei, trebuie să avem În vedere și faptul legat de modul În care omul se gândește, și se străduiește
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
fi apreciate ca fiind adevărate uzine vii de sănătate cu foc continuu. Aici indiferent de ora din zi sau din noapte, de anotimp, turistul găsește ușa ospeției deschisă, acea liniște și frumusețe (interioară și exterioară) ce oferă clipe de Împlinire sufletească, intelectuală și de fericire. România este una din țările În care, stațiunile turistice, sunt de veche tradiție și ele sunt o prezență activă pînă În zilele noastre și al căror rol s-a multiplicat enorm. Prin cele peste 243 de
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
puțin comun, Pariziana modernă are un birou elegant. Această vorbește despre preocupările sale intelectuale 381. Apogeul situației atinse de Nana este reprezentat prin salonul sau în stil regal și sufrageria luxoasa 382. Iluminarea, punând în valoare atmosferă morală și stările sufletești deosebite, este folosită cu iscusința de Pariziana, ținându-se cont de mai mulți parametri ai spectacolului improvizat, cum ar fi timpul: noapte/zi, închis/deschis, public/privat etc. Noul sistem de iluminare a Parisului permite punerea în valoare a femeii
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
mustind de sens și care au făcut ca poezia lui Cezar Ivănescu să fie o încercare inițiatică, și nu o gargară salonardă, atentă la mode și servilă găștilor literare. Am simțit nevoia să-l evoc aici, frugal, în contextul curățirii sufletești pe care o necesită pregătirea întâmpinării Învierii Mântuitorului, nu ca pe o formă de spovedanie, ci, mai curând, ca pe invitație la cuminecătură. Cuvintele sale în fața morții sunt profetice și pilduitoare și, mai ales, iradiază stăpânirea de sine superioară, care
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
fulger cald și efervescent. Numai cine a avut privilegiul de a-l cunoaște știe că el este de fapt de o bunătate care ar trebui să-i facă să roșească pe schimnici, de o candoare îngerească și de o curățenie sufletească asemeni unui copil neîncercat încă de valurile toxice ale vieții. El e un model etic desăvârșit și un exemplu pilduitor că sunt și oameni care sprijină proiectele civice de mediu, ori din cele morale, de curățenie sufletească în biserică, absolut
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de o curățenie sufletească asemeni unui copil neîncercat încă de valurile toxice ale vieții. El e un model etic desăvârșit și un exemplu pilduitor că sunt și oameni care sprijină proiectele civice de mediu, ori din cele morale, de curățenie sufletească în biserică, absolut dezinteresat. Din pură credință și convingere. Harry are un cult desăvârșit al prieteniei și o arhivă personală referitoare la parcursul său artistic care va face deliciul monografului său viitor. Pentru că, atât cât omenește e posibil, e aproape
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de exprimare identitară a unei culturi prin muzica ei, nu de muzică populară, de consum) care generează astăzi genul proxim numit "world music" sunt, la urma urmelor, structurile esențiale ale jazzului, o lume unde sunt topite rădăcinile ritmice și meniul sufletesc specifice sudului american în combinație cu orice altceva mai poate fi la îndemână, deci și cu mirodenii balcanice și caucaziene, pentru că, aici, chiar asta e regula. Tehnica șamanului care a oficiat la Iași katharsisul din sala de concerte a TVR
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]