13,844 matches
-
toată ziua „ceva mai bun“? Nu simți nevoia să te destinzi? - Nu știu cum să-ți explic ca să mă-nțelegi mai bine... Seara, într-adevăr, când vin de la serviciu, cele zece minute cât îmi beau vodcuța reușesc să mă uit și la televizorul mic din cârciumă, chiar la o telenovelă din asta. - Bine, cedează Zina gânditoare, lăsându-se ca din pod la picioarele patului - poate judec și eu ca o femeie. Chestia e că serialele astea au un fel de politică sau cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
tu te-ai gândit vreodată că tot ce-i lași lui Tudor poate să-i revină fetei ăsteia? Am înghețat cu ceștile fierbinți în aer, brusc nu s-a mai auzit de nicăieri zgomotul lor pe porțelan, parcă și zumzetul televizorului se oprise. Fiți liniștită, a rupt Zina tăcerea după o pauză bună, parcă neuitându-se la nimeni dintre noi - eu nu m-am gândit la căsătorie. Ei, dar de ce, dragă? Ești tânără, ești o fată drăguță... Nu de asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
zdrăngănind clopoțelul de deasupra ușii, apăsat aproape fizic (cu capul îngropat între urechi) de gândul că trebuie să mă întorc acasă, la cina săracă din care unchiu-meu abia mai înghite o lingură, îngropându-și fața în mâini, pe urmă la televizor, unde tot el începe să cârtescă cu glas pierit împotriva programului de seară, și în fine în spațiul de scris animat de molii strivite din sezoanele trecute pe peretele într-o culoare pastelată, cu muzica la radio dată destul de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
proaspătă nici nu-mi remarcase prezența, exact așa cum îmi convenea să se întâmple), menționarea întâlnirii, deci, însoțită de un portret care pare banal, nu se putea lungi pe mai mult de zece rânduri, un sfert de pagină. În camera cu televizorul, unchiu, Anton s-a trezit în zgomotul unui film de acțiune: Bine, măi generale - aș auzi dacă m-aș da destul de aproape de fața lui -, c-ați lăsat televizorul pe căcatu’ ăsta și-ați plecat, și tu și Liana! (căcatul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mai mult de zece rânduri, un sfert de pagină. În camera cu televizorul, unchiu, Anton s-a trezit în zgomotul unui film de acțiune: Bine, măi generale - aș auzi dacă m-aș da destul de aproape de fața lui -, c-ați lăsat televizorul pe căcatu’ ăsta și-ați plecat, și tu și Liana! (căcatul e un film cum se văd seara la televiziunile noastre, dar putea să fie orice gen de film, unchiu-meu chiar începuse să-mi amintească de bătrânii din Muppets Show
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
celălalt n-are cum să-i cunoască; dacă nu știi, eu de mic copil îmi inventasem un fel de cerc de scriitori, care se întâlneau în apartamentul nostru de bloc din Barbu Văcărescu după ce adormea toată lumea, după ce și tata stingea televizorul și renunța să mai caute la radio posturi străine. După ce am încercat să-mi forțez cumva maturizarea omorându-mi scriitorii-personaje, unul dintre ei, un anume George Urmărescu, rămăsese cu o mică piatră funerară în grădinița din spatele casei. În jur ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de la masă. Fericirea se simțea pe fața noastră. După masă, am băut o cafea; alături, am servit câte o felie de cozonac și pască. S-a Înserat. Am aprins lămpile cu petrol, felinarele, lumânările. Cabana lumina ca Într-o biserică. Televizor nu aveam, așa că am jucat whist și popa prostu’ cu pedepse pe sărutate. Nici nu mai știu de câte ori am pierdut, astfel că trebuia să te sărut. Am făcut dragoste pe jos, pe blana din fața șemineului. Pentru a doua zi ne-
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
pe fereastră lumea de afară și pe care le și Înregistrează vizual... Poate am Întâlnit-o și eu pe stradă dar nu am reținut-o! După ce termin de recenzat, soțul dânsei Îmi spune că nu este așa cum se spune la televizor, despre recensământ, că se pun diverse Întrebări indiscrete de către recenzori. “Ei, la televizor se spun multe să se distragă atenția oamenilor de la alte lucruri importante pentru țară; așa a fost mereu. Eu nu mă mai uit la televizor de ceva
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
am Întâlnit-o și eu pe stradă dar nu am reținut-o! După ce termin de recenzat, soțul dânsei Îmi spune că nu este așa cum se spune la televizor, despre recensământ, că se pun diverse Întrebări indiscrete de către recenzori. “Ei, la televizor se spun multe să se distragă atenția oamenilor de la alte lucruri importante pentru țară; așa a fost mereu. Eu nu mă mai uit la televizor de ceva timp”, le zic. Le mulțumesc pentru amabilitate, mă scuz că i-am deranjat
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
spune la televizor, despre recensământ, că se pun diverse Întrebări indiscrete de către recenzori. “Ei, la televizor se spun multe să se distragă atenția oamenilor de la alte lucruri importante pentru țară; așa a fost mereu. Eu nu mă mai uit la televizor de ceva timp”, le zic. Le mulțumesc pentru amabilitate, mă scuz că i-am deranjat și plec mai departe. Sun la uși, mi se răspunde, Îi salut cu zâmbetul pe buze și mă recomand. Sunt poftită Înăuntru cu amabilitate, mi
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Într-un apartament de patru camere. Ma primește cu o privire tristă și Îmi spune că vine de la Înmormântarea fiului vecinului de vis-à-vis care avea 42 de ani și a murit Într-un accident care s-a mediatizat și la televizor...Cum eu nu prea mă uit la televizor, nu știam despre ce accident este vorba, știam numai de cel În care a fost implicat Șerban Huidu și despre care citisem pe internet...Cazul cu fiul vecinului era altul, accident petrecut
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
cu o privire tristă și Îmi spune că vine de la Înmormântarea fiului vecinului de vis-à-vis care avea 42 de ani și a murit Într-un accident care s-a mediatizat și la televizor...Cum eu nu prea mă uit la televizor, nu știam despre ce accident este vorba, știam numai de cel În care a fost implicat Șerban Huidu și despre care citisem pe internet...Cazul cu fiul vecinului era altul, accident petrecut la Oradea sau Arad, nu am reținut bine
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
modești, fără aere și fițe. Cu mici exceptii, Însă, am Întâlnit și de altă categorie, În special, cei care cumpăraseră de curând apartamente În bloc. Ei au fost mai circumspecți, nu mi-au dat CNP-ul, deja se anunțase la televizor că nu este obligatoriu. Nu am făcut conversație să-i lămuresc că nu am nicio vină că există și această rubrică În formulare, nu avea rost, deveneau irascibili. Unii aveau firme, probabil și bani, se cunoștea diferența de educație atât
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
fericit În sinea lui că nu-i pune Întrebări, să-l descoasă; ba, Îl mustra conștiința că nu i-a spus adevărul. Avea Încredere În Zâna lui, dar trebuia să nu Încalce protocolul. Stănică o găsi pe soția lui la televizor, urmărea un nou episod dintr-o telenovelă. Îl cuprinse deodată, neliniștea și emoția fiindcă nu știa cum să facă introducerea, să-i spună despre plecare. - Mami, vreau să-ți spun ceva! zise cu un glas stins și puțin tremurat. - Tu
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
dacă se dă mare! Într-un târziu au adormit și nu au simțit când a venit Mărin de la club. Plecarea a fost după masa de prânz. Când au ajuns la Deveselu, Îi așteptau două tabere cu pancarte. Văzuseră știrile la televizor. O mulțime mai mare (unde se aflau și nevestele primarilor) striga lozinci cât o ținea gura: „Deveselu, scump pământ/ scutu’-și va lua avânt/ Deveselu’ te iubim/ mâine ne Îmbogățim/.” De cealaltă parte, o alta, striga: „vai de noi, vai
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
-i? ― De ce naiba te-ar Înșela Victor? Știi ce, Maria, e o Întrebare foarte bună. Să-mi zici dacă afli răspunsul, am adăugat furioasă și apoi am intrat În casă. Mama și tata erau În sufragerie, uitându-se Împreună la televizor. S-au ridicat imediat ce ne au văzut. Bănuiala mea cum că aveau să ne certe fusese cu siguranță corectă. ― Trebuia să fiți acasă acum patruzeci de minute! zise tata pe un ton autoritar. L-am ignorat și m-am dus
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ori mai mult și în ture repetate), se adună vreo 70 de tone. Ies la raport, purtate în mâini sau în spate, singură sau cu ajutor, mii de provizii de la piață și magazin, cutii cu cărți, mobile, saci de ciment, televizoare, gresie, coroane mari la înmormântări, aspiratoare, săculeți cu pământ pentru flori, un calculator, faianță, butelii de aragaz, găleți cu nisip, butoiașe cu murături, baxuri de apă, lădițe cu fructe, o imprimantă, cărămizi, lampadare, un gard de papură, tablouri, ficuși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
guvernează, editat de Academia Cațavencu. În prezent, este directorul Institutului Cultural Român din Viena. Lungul drum al comunismului către sfârșit (jurnal post factum și năuc) 1989 Congresul partidului. Al XVI-lea?... Dorin intră în casă și se repede să deschidă televizorul. Face asta ori de câte ori vorbește Ceaușescu. În ciuda protestelor mele. Vrea să-l asculte. De la început până la sfârșit. Nu știu de ce, îl înveselește teribil. Pe el, care rareori râde și e cvasiautist. Încerc o discuție pe marginea acestei plăceri aiuritoare. Pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
hotel, cu o cafea rece în față! Și e deja ora 5 după-amiaza și mâine plecăm... Bagajele, știți?... Nu! Și nici nu-i interesează. Mai bine. Altfel ar afla că într-un microbuz VW, model 1978 trebuie să încapă: 4 televizoare, 12 prăjitoare de pâine, 7 VCR-uri, 5 râșnițe de cafea, 8 aparate foto, un cuptor cu microunde, 4 storcătoare de fructe, 6 roboți de bucătărie, 22 de geamantane și genți de voiaj. Bașca nouă persoane, șoferul inclus. Încerc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
național, câștigă suficient, iar cărțile apărute în ediții superbe, cu ilustrații, adună cozi la librării, când femeile cad în extaz în fața lui, iar tinerii îl urmează fascinați. Joi, 18 noiembrie În zilele de doliu după Brejnev, s-au dat la televizor minuni de concerte, cu orchestre și soliști de prima mână. Am stat fermecați ore întregi în fața ecranului, înfășurați în pături și bând ceaiuri fierbinți. Acum programul s-a tâmpit la loc, nu mai deschidem decât la desene animate, pentru Tomi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
era următorul vizat. Cum ieșea de la sediu, le comunica prietenilor ce li se pregătea. Mai bine de un an i-a dus pe maiorii ăia (cărora nu le scăpa nimic) de nas... Acum, când ascult vehemența unor tineri jurnaliști la televizor, spunând că orice declarație pro sau contra înseamnă poliție politică, că legea nu e totuna cu morala și că „societatea trebuie purificată“, nu pot să nu mă gândesc la unele sloganuri auzite demult, în copilăria mea sibiană, când superbii ofițeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
în minte mai mult ca oricând, cu diferite prilejuri; cum să te judece un om care n-are amintirile tale? Au apărut iar apelurile; după ani grei de tăcere, societatea civilă s-a mobilizat, doamna Alina Mungiu-Pippidi apare pe ecranul televizorului în chip de Ana Ipătescu, 50-60 de intelectuali fac cerc în jurul lui Băsescu să nu care cumva să-l atingă vreo săgeată rătăcită, că altfel ne mănâncă mogulii, iar cimpanzeii roșii ne sparg timpanele cu fluierele lor bestiale. „Ilegitim și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
profanate pe caldarâm. O viață lungă are avantajul de a aduna în siajul ei tot soiul de resturi amestecate; e ca viitura cu stârvuri de vite, cu bucăți de acoperișuri, cu scoarțe, cu cruci, cu rădăcini, cu... Mă uit la televizor și-l văd pe Saddam Hussein cu ștreangul mai gros ca gâtul, mă uit la ochii lui, care, privindu-și de-atâtea nopți moartea în față, și-au consumat-o de tot, iar Cristian Tudor Popescu zice că e nesimțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
era și în noaptea aceea a cutremurului, în ’77. Copiii eram toți adunați pe o bancă în fața blocului, acoperiți cu pături apucate în grabă de părinți când a început urgia. Abia venisem dintr-o vizită și tata meșterea ceva la televizor, când a și zburat de-acolo, n-am mai apucat să văd când a prins-o și pe aia mică de-o aripă. Mama m-a împins repede pe scări, acolo era întuneric și era hărmălaie, am dat nas în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
dus, mult mai puțini decât fetele. Până și urâții aveau șanse mai mari să-și găsească pe cineva, decât o fată chiar frumoasă. Se plictiseau mai puțin. Jucau table, remy, cărți sau se uitau la fotbal. Era mult fotbal la televizor într-o vreme. Parcă era numai fotbal. Ei aveau găști și își împrumutau muzici. A! Dar, mai ales nu trebuiau să poarte haine cu umeri. Nu știu de ce, dar am convingerea că pentru băieți era ceva mai ușor. Plăteau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]