14,689 matches
-
noi își are propria ecuație existențială, fiecare își caută, uneori toată viața, piesele potrivite pentru a monta acest puzzle complicat. Au fost momente grele, momente de cădere și incertitudine, însă de fiecare dată soluția ce mi-a descătușat așteptările și trăirile a venit numai de la bunul Dumnezeu și acel puzzle rânduit de creator. Așa am cunoscut oameni absolut minunați, oameni a căror valori și principii de viață sunt atât de simplu articulate pe respectarea omului de lângă tine și soluționarea acelui torent
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
specialist gastroenterologie și hepatologie în cadrul Spitalului Municipal de Urgență Pașcani. E ceva în relația mea cu doamna doctor ce ține de profunzimea realismului nostru pragmatic. Poate de aceea am învățat să accept provocările vieții și mi-am educat în tihnă trăirile, așteptările, speranțele. Uneori am impresia că vibrațiile noastre interne comunică în același registru emoțional. Poate și pentru că amândouă suntem brăilence, ne-am născut și-am trăit în același mediu concitadin, însă viața a făcut să ne întâlnim aici, la Pașcani
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
secol XX ca să bântuie exact prin aceleași locuri din care a plecat cândva mândrul voievod, recunoscut azi de istorici numai ca o legendă. Încă din fragedă copilărie, lui Andrei i-a fost dat să simtă opreliștea autorităților austro-ungare față de libera trăire pe care majoritarii români și-o doreau asiduu și încercau pe toate căile să și-o construiască. Andrei abia de se săltase. Era un flăcăiandru, isteț și arătos, când intrând în bolta unui negustor de altă nație decât a oamenilor
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
îmblat 25. Numai la vremea când cutreiera pădurile Baisei, Mihai a putut să trăiască raiul de basme pădurii: pe frunze-uscate sau prin naltul ierbii/ Părea c-aud venind în cete cerbii 26. Povestea-i poveste și e repetabilă prin definiție, trăirea-i cu totul alta, prin unicitatea ei, căci nu mă-ncântă azi cum mă mișcară/ Povești și doine, ghicitori, eresuri 27. Nu i-a trebuit mult copilului să treacă pădurea spre Agafton, îndemnat de o curiozitate greu de stăpânit. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Cert este însă că întreg acest spațiu, al cărui labirintică istorie a fost creionată cât mai fidel cu putință, e astăzi reînvestit cu o aură metafizică de către destinul lui Eminescu. Țărâna Ipoteștilor a rodit adânc în creația sa, risipind polenul trăirii omului Eminescu în viața atemporală a operei. Acest raport complex dintre viață și creație este semnalat pertinent de către Amado Alonso atunci când scrie: relațiile dintre experiența trăită și experiența poetică, dintre fluxul subiectiv și ireversibil al trăirii și obiectivarea modelatoare prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
creația sa, risipind polenul trăirii omului Eminescu în viața atemporală a operei. Acest raport complex dintre viață și creație este semnalat pertinent de către Amado Alonso atunci când scrie: relațiile dintre experiența trăită și experiența poetică, dintre fluxul subiectiv și ireversibil al trăirii și obiectivarea modelatoare prin actul poetic nu sunt deloc simple; iar a face abstracție de viața poetului este un lucru la fel de dăunător ca și reconstituirea ei naivă după conținutul poetic al operei. Când un poet găsește [...] în întâmplările vieții sale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
griji, de bucuriile ei. E de nuanțat însă; numai dacă această întâlnire provoacă în substanța copilului uimiri și neliniști, întrebări și probleme, răspunsuri de un anume fel mai toate eroice, imaginare în idealitatea lor și numai dacă ființa este deschisă trăirii misterului, uimirii, întrebărilor, numai atunci se întâmplă acel ceva al cărui mecanism nu l-a explicat nimeni până acum. Or, dacă a făcut-o, explicația a fost parțială și adesea nesemnificativă față de complexitatea problemei în sine. Înainte de a încerca o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
greu de găsit; căci poemul se înfăptuiește în momentul în care se operează corespondența dintre suflet și lume, când Cuvântul iluminează într-o străfulgerare această contopire, consfințind-o50. Presărate de-a lungul întregii opere, există contexte care au neîndoielnic, dincolo de ecourile trăirii concrete, o rafinată tentă inițiatică; numai că învățându-le papagalicește când nu trebuie (căci așa e (în)tocmită programa școlară!), ele sunt repetate și reținute otova. Exemplu ilustrativ: De treci codri de aramă, de departe vezi albind/ Ș-auzi mândra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
acea roșață/ Trandafirii ce o au/ I se pare că văpseala/ De pe buzele-i o iau.// De-auzia un stol de pasări/ Ciripind voios pin crâng/ I se pare că pe dânsul/ Tânguind duios îl plâng 172. Pătrunzând miezul problemei, în Trăire și poezie Wihelm Dilthey spune că la temelia creației poetice stă [...] trăirea personală [...]. Punctul de pornire al creației poetice este întotdeauna experiența de viață, ca trăire personală sau ca înțelegere a altor oameni, contemporani sau din trecut, ca și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
buzele-i o iau.// De-auzia un stol de pasări/ Ciripind voios pin crâng/ I se pare că pe dânsul/ Tânguind duios îl plâng 172. Pătrunzând miezul problemei, în Trăire și poezie Wihelm Dilthey spune că la temelia creației poetice stă [...] trăirea personală [...]. Punctul de pornire al creației poetice este întotdeauna experiența de viață, ca trăire personală sau ca înțelegere a altor oameni, contemporani sau din trecut, ca și a evenimentelor în cadrul cărora aceștia au acționat împreună 173. Și asta cu atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
se pare că pe dânsul/ Tânguind duios îl plâng 172. Pătrunzând miezul problemei, în Trăire și poezie Wihelm Dilthey spune că la temelia creației poetice stă [...] trăirea personală [...]. Punctul de pornire al creației poetice este întotdeauna experiența de viață, ca trăire personală sau ca înțelegere a altor oameni, contemporani sau din trecut, ca și a evenimentelor în cadrul cărora aceștia au acționat împreună 173. Și asta cu atât mai mult atunci când este vorba despre o relație de iubire. Cristian Livescu vorbește, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
56. 121 Ibidem, p. 57. 122 Mihai Eminescu, Opere IV, ed. cit., p. 507. 123 Jean-Pierre Richard, op. cit., p. 56. 124 Mihai Eminescu, Opere IV, ed. cit., p. 507. 125 Idem, Opere I, p. 176. 126 Ibidem. 127 Wilhelm Dilthey, Trăire și poezie, în românește de Elena Andrei și I.M. Ștefan, Prefață de Marian Popa, București, Editura Univers, 1977, p. 188. 128 Mihai Eminescu, Opere VII, ed. cit., p. 99. 129 Wilhelm Dilthey, op. cit., p. 209. 130 Mircea Eliade, op. cit., p.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
nu se poate desprinde de lume (întrucât el este parte constitutivă a ei), tot astfel nu se poate imagina opera unui creator în afara realității obiective a lumii înconjurătoare din care creatorul își trage sevele: la temelia creației poetice stă deci trăirea personală 3. Noua lume (aceea a creației) se călăuzește după alte reguli decât lumea obiectivă: regulile proprii ale eului creator. Poetul este astfel justificat în el însuși, ca sâmburele în carnea fructului. Presupunând că lumea aceasta este creația unui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
documentelor de arhivă privind Ipoteștii și, simultan, constituirea unui corpus de texte eminesciene care sugerează, într-un fel sau altul, acest spațiu; b) rememorarea experienței și a propriei noastre deveniri pe parcursul descoperirii acestui filon complex de date concrete, sentimente și trăiri. Acest parcurs inițiatic ar fi putut părea fără sens dacă el nu s-ar fi întâlnit în chip miraculos și benefic cu un împătimit cercetător al operei lui Eminescu: Petru Creția. Discuțiile cu acesta, pledoariile sale pentru realizarea unei lucrări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
nu mai "traduce" dorința de repere spațiale, ci pe aceea a devenirii întru creație. Memoria nu mai este memoria afectivă a protecției materne, ci este instrumentul pe care îl folosește în fervoarea depozitării de senzații și impresii, de sentimente și trăiri, de povești și fantasme. Ipoteștii, purtând în ei învolburări romantice, înseamnă întâia mare aventură a lui Eminescu, de care va fi marcat nostalgic pentru toată viața sa neobișnuit de bogată sufletește. Gustul acesteia îl va urmări în întreaga lui existență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
tot organic după care va tânji permanent, căci, așa cum îl simte, el este numai al lui. Al lui și-al protagoniștilor lui. El transpare în amintire ca loc al celor mai mari și mai adânci mistere, ca un loc al trăirilor irepetabile ale copilului. Anii au trecut întocmai ca nori lungi pe șesuri, iar poetul știe acum că numai acolo și numai atunci povești și doine, ghicitori, eresuri erau abia-nțelese, pline de-nțelesuri30. Mai târziu nu avea să-l mai încânte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sărutate depusă pe acea frumoasă frunte n-ar fi știut pe ce depune și n-ar fi știut ce trezește de desuptul acelui os ... un tezaur de vise ... o Arabie-ntreagă de sentențe, de gândiri, de basme 253 . La fel cu trăirea în trecut, rememorarea unei dureri ori a unui sentiment autentic, toate sunt descrise în plinătatea meandrelor sale: îmi place să trec prin lume cu ochii închiși și să trăiesc sau în trecut sau în viitor. Visez ca copilul ce vorbește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
haine albe ca și mama și împregiurul capului lor strălucea de raze. Ei povesteau, cântau cântece de prin vremile de pe când nu era încă lume, neci oameni, și eu îi ascultam uimit 259... Tot ce resimte poetul ca ființă este trăire cutremurătoare; declarațiile de dragoste ale acestuia, atunci când apar, sunt una cu fibra și cu sufletul pământeanului. Numai că într-un mod întreit, întrucât nici în acest context el nu-și poate părăsi structura predestinată. O declarație de dragoste, ca aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
are esențialmente structura sa dumnezeiască, în contrapondere cu iubirea. El este în stare să lase totul, întocmai ca Hyperion, pentru iubirea care-i arde ființa. Eram zdrobit de fericirea mea260spune vocea adolescentului în același roman, iar miezul declarației este esența trăirilor sale: Poesis, am uitat cărțile colbăite, știința și poezia, idealele uneia și-a alteia, de când ai apărut tu înaintea mea. Nu știi, nu poți ști cât te iubesc. Tot ce e frumos azi pentru mine, azi se-ntrunește-n tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
care nu știe ce se petrece în atmosfera de ceremonie, interpretând totul prin prisma sa, neștiind ce să creadă: simțea că s-a petrecut totuși ceva neobișnuit, iremediabil și că o pierdere totală și-a pus amprenta pe existența lui. Trăirea amintirii este atât de intensă, încât poetul scapă în exprimare și un moldovenism ușor de depistat, subliniat de noi ca atare: au intins-o pe-o masă și a venit satul întreg ... unii din ei plângeau; eu priveam la ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sunt sensul emoțional al lucrurilor și nu lucrurile înseși 16. Poetul este asemenea viermelui de mătase: el își creează propria viață și atmosferă alta decât cea a prea comunei realități înconjurătoare contribuind cu mijloace proprii la înțelegerea celei din urmă. Trăirea obișnuită este ca o zbatere veșnică a valurilor mării, învălmășindu-se continuu în eterna-i neodihnă 17, pe când cealaltă trăire, trăirea poetică, este un flux al intuiției care constă într-o viziune penetrantă asupra realității, în descoperirea unui sens (s.n.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
viață și atmosferă alta decât cea a prea comunei realități înconjurătoare contribuind cu mijloace proprii la înțelegerea celei din urmă. Trăirea obișnuită este ca o zbatere veșnică a valurilor mării, învălmășindu-se continuu în eterna-i neodihnă 17, pe când cealaltă trăire, trăirea poetică, este un flux al intuiției care constă într-o viziune penetrantă asupra realității, în descoperirea unui sens (s.n.) al lucrurilor mai adânc decât cel practic, pe care li-l conferă intelectul nostru 18. Cu mențiunea că emoțiile poetului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și atmosferă alta decât cea a prea comunei realități înconjurătoare contribuind cu mijloace proprii la înțelegerea celei din urmă. Trăirea obișnuită este ca o zbatere veșnică a valurilor mării, învălmășindu-se continuu în eterna-i neodihnă 17, pe când cealaltă trăire, trăirea poetică, este un flux al intuiției care constă într-o viziune penetrantă asupra realității, în descoperirea unui sens (s.n.) al lucrurilor mai adânc decât cel practic, pe care li-l conferă intelectul nostru 18. Cu mențiunea că emoțiile poetului se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
i-au urmat: Lucian Blaga, Ion Barbu, Bacovia sau Nichita Stănescu. Sevele creativității unice ale poetului urcă și hrănesc o poezie al cărei destin e greu de prevăzut, dar care își găsesc izvorul nu în pure abstracțiuni, ci în inegalabilele trăiri reflectate în poetica eminesciană. Afirmația din Geniu pustiu: Sunt un fantast 54 explicitează condensat un dat natural al poetului. Ce substanță ascunde această afirmație se poate demonstra prin analogie cu versul Eu rămân ce-am fost: romantic 55, știindu-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
petrec vremea lângă lac, adorm în căpițe de fân proaspăt cosit, tot lângă lac, înoată pe rând în tăria nopții, urmărindu-se reciproc, dar revin la mal, sub teiul preferat. Deși miza este înalt metafizică imaginea frumuseții eterne -, în adâncimile trăirilor amestecate din Cezara se regăsesc, totuși, reflexe ale iubirii copilărești și materne. Ieronim/Eminescu simțea parecă un ghimp în inimă când ea era față, nu mai avea acea libertate de vis care era esența vieței sale309. Cezara însăși era nebună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]