131,726 matches
-
și suverană, care și-a proclamat noua constituție pe 22 octombrie 2007. (în muntenegreană, "Predsjednik Crne Gore") este șeful statului, ales pentru o perioadă de cinci ani, prin vot direct. Președintele reprezintă țara în străinătate, promulgă legi prin ordonanță, convoacă alegerile pentru , propune Parlamentului candidați pentru posturile de prim-ministru, președinte și judecători ai Curții Constituționale. Președintele poate propune Parlamentului și convocarea unui referendum, acordă amnistie pentru infracțiuni prevăzute de legislația națională, conferă decorații și efectuează alte îndatoriri constituționale. Este un
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
majoritate. Grupurile etnice majore sunt muntenegrenii (Црногорци/"Crnogorci"), sârbii (Срби/"Srbi"), bosniacii ("Boshnjaci"), albanezii ("Albanci - Shqiptarët") și croații ("Hrvati"). Numărul de „muntenegreni” și „sârbi” variază considerabil de la un recensământ la altul din cauza unor modificări în percepția populară, experiența lor, sau alegerea de a-și exprima identitatea și apartenența etnică. Limba oficială în Muntenegru este în muntenegreana. De asemenea, sârba, bosniaca, albaneza și croata sunt recunoscute în utilizare. Toate aceste limbi, cu excepția albanezei, sunt reciproc inteligibile. Conform recensământului din 2011, cei mai mulți cetățeni
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
și două private (Universitatea Mediteraneană și Universitatea Donja Gorica). Studiile elementare în Muntenegru sunt gratuite și obligatorii pentru toți copiii cu vârste cuprinse între 6 și 14 ani. Școlile secundare sunt de trei tipuri, și copiii participă la unul, în funcție de alegerea și de clasele de școală primară: Instituțiile sunt împărțite în „studii superioare” (Više obrazovanje) și „studii înalte” (Visoko obrazovanje). Școlile înalte (Viša škola) durează între doi și patru ani. Studiile postuniversitare (post-diplomske studije) sunt oferit după nivelul terțiar și oferă
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
funcțiile și puterile noului parlament. Împăratul vedea Parlamentul ca având doar rol consultativ. El singur hotăra compoziția Senatului finlandez, care nu se corela cu adunarea Parlamentului, desființând orice idee de parlamentarism adevărat. Țarul a dizolvat Parlamentul și a ordonat noi alegeri aproape anual între 1908-1916. Capacitatea Parlamentului de a rezolva problemele sociale și economice majore era limitată de confrontările între reprezentanții populației needucate și cei ai fostelor stări, obișnuite cu atitudinile și cu dominația aristocrației. În același timp, a escaladat și
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
supremația totală, au colaborat cu forțele politice corespunzătoare din Rusia, adâncind divizarea națiunii. Ca o consecință a dezvoltării sociale dezechilibrate și a perpetuării poziționării mișcării muncitorești în opoziție, Partidul Social-Democrat obținuse o majoritate absolută în noul Parlament al Finlandei, la alegerile legislative generale din 1916. Noul Senat a fost format în martie 1917 de către social-democrați și de liderul sindical Oskari Tokoi. Cabinetul său nu reflecta însă componența parlamentului finlandez, cu majoritate absolută dată de socialiști. El cuprindea șase reprezentanți ai social-democraților
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
ca zonă-tampon de protejare a Petrogradului, iar guvernul provizoriu a dezaprobat „Legea Puterii” și a trimis mai multe trupe rusești în Finlanda. Acolo, la cererea și cu colaborarea conservatorilor finlandezi, Parlamentul Finlandei a fost dizolvat și s-au anunțat noi alegeri. În alegerile din octombrie 1917, social-democrații și-au pierdut majoritatea absolută, ceea ce a dus la radicalizarea mișcării muncitorești și la scăderea susținerii în sânul ei pentru tactica bazată pe mijloace parlamentare. Evenimentele din iulie 1917 nu au adus singure Revoluția
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
de protejare a Petrogradului, iar guvernul provizoriu a dezaprobat „Legea Puterii” și a trimis mai multe trupe rusești în Finlanda. Acolo, la cererea și cu colaborarea conservatorilor finlandezi, Parlamentul Finlandei a fost dizolvat și s-au anunțat noi alegeri. În alegerile din octombrie 1917, social-democrații și-au pierdut majoritatea absolută, ceea ce a dus la radicalizarea mișcării muncitorești și la scăderea susținerii în sânul ei pentru tactica bazată pe mijloace parlamentare. Evenimentele din iulie 1917 nu au adus singure Revoluția Roșie din
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
de pace au demarat la 22 decembrie 1917 la Brest-Litovsk. Luna noiembrie 1917 a adus al doilea punct de cotitură în rivalitatea din anii 1917-1918 pentru conducerea Finlandei. După dizolvarea Parlamentului, polarizarea între social-democrați și conservatori a crescut dramatica. După alegerile legislative din octombrie 1917, nesocialiștii au stabilit un acord informal cu guvernul provizoriu rus. Situația a fost perturbată de Revoluția din Octombrie; noul Parlament finlandez a preluat puterea la 15 noiembrie, pe modelul „Legii Puterii” adoptate de socialiști, și a
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
din Octombrie; noul Parlament finlandez a preluat puterea la 15 noiembrie, pe modelul „Legii Puterii” adoptate de socialiști, și a acceptat pe loc propunerile social-democrate din iulie 1917 pentru o zi de muncă de opt ore și vot universal la alegerile locale. În cele din urmă, la 27 noiembrie, conservatorii au încercat să preia toată puterea, cu numirea unui cabinet pur conservator, condus de Pehr Evind Svinhufvud. Guvernul a hotărât să separe Finlanda de Rusia și să întărească puterea militară a
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
pe moșia Saksanniemi, lângă orașul Porvoo, în septembrie 1917. După înfrângerile politice din iulie și octombrie 1917, la 1 noiembrie, social-democrați au avansat un program radical intitulat „Noi cerem”, pentru a forța obținerea unor concesii politice. Ei cereau anularea rezultatelor alegerilor legislative din Octombrie și desființarea Gărzilor Civile, ceea ce dreapta a refuzat. După Revoluția din Octombrie, socialiștii finlandezi planificau să le ceară bolșevicilor acceptarea suveranității Finlandei într-un manifest din 10 noiembrie, dar situația nesigură de la Petrograd le-a întârziat acțiunea
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
au votat la limită să ia puterea la 16 noiembrie, dar revoluția propusă a trebuit să fie anulată în aceeași zi din lipsa de adevărați revoluționari care să pună decizia în aplicare. Socialiștii moderați au câștigat la repetarea votului de alegere între mijloacele revoluționare și cele parlamentare, la o ședință specială de partid de la sfârșitul lui noiembrie 1917, dar când au încercat să adopte o rezoluție prin care să renunțe total la ideea unei revoluții socialiste în Finlanda, reprezentanții partidului au
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
sânul mișcării muncitorești, o urmare mai însemnată a toamnei lui 1917 a fost apariția Gărzilor Muncitorești. Existau circa 20-60 de Gărzi ale Clasei Muncitoare în Finlanda între 31 august și 30 septembrie 1917, dar la 20 octombrie, după înfrângerea în alegerile legislative, Sindicatul Finlandez a proclamat necesitatea înființării mai multor Gărzi în țară. Anunțul a dus la un val de recruți; la 31 octombrie, numărul lor era de 100-150, 342 la 30 noiembrie 1917 și 375 la 26 ianuarie 1918. În cadrul
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
la 6 decembrie 1917. Social-democrații au votat împotriva propunerii lui Svinhufvud, prezentând o declarație de independență alternativă, care de fapt nu conținea diferențe substanțiale. Socialiștii se temeau de o și mai mare pierdere a susținerii (după deja slabele rezultate de la alegerile din octombrie) în rândul poporului naționalist și spera să obțină în viitor o majoritate politică. În decembrie 1917, ei au trimis două delegații la Petrograd să-i ceară lui Lenin să aprobe independența Finlandei. Ambele grupări politice au căzut, deci
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
În decembrie 1917, ei au trimis două delegații la Petrograd să-i ceară lui Lenin să aprobe independența Finlandei. Ambele grupări politice au căzut, deci de acord, asupra necesității suveranității Finlandei, în ciuda puternicelor contradicții pe care le aveau pe tema alegerii conducerii țării. Înființarea unui stat independent nu era încă inevitabilă; era nevoie de recunoașterea de către Rusia și de către puterile europene. La trei săptămâni după declararea independenței, cabinetul lui Svinhufvud a concluzionat, sub presiunea Germaniei, că trebuie să negocieze cu Lenin
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
fusese acceptată prin declarația de independență. Republicanii au reușit să amâne prelucrarea propunerii monarhiștilor în parlament și în cele din urmă constituția monarhistă nu a fost acceptată. Monarhiștii au răspuns prin punerea directă în aplicare a legii din 1772 pentru alegerea unui nou monarh. O consecință majoră a conflictului din 1918 a fost destrămarea mișcării muncitorești finlandeze, divizată în trei părți: social-democrații moderați și socialiștii de stânga rămași în Finlanda, și comuniștii ce acționau în Rusia Sovietică cu susținerea bolșevicilor. Partidul
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
Statutul Finlandei s-a schimbat de la cel de protectorat monarhist al Imperiului German la cel de republică democratică independentă, cu o societate civilă în curs de modernizare. Sistemul de guvernare, Constituția Finlandei, a fost confirmat la 17 iulie 1919. Primele alegeri locale pe baza votului universal din istoria Finlandei s-au ținut între 17-28 decembrie 1918, iar primele alegeri parlamentare după Războiul Civil au avut loc la 3 martie 1919. Statele Unite și Regatul Unit au recunoscut suveranitatea Finlandei la 6-7 mai
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
independentă, cu o societate civilă în curs de modernizare. Sistemul de guvernare, Constituția Finlandei, a fost confirmat la 17 iulie 1919. Primele alegeri locale pe baza votului universal din istoria Finlandei s-au ținut între 17-28 decembrie 1918, iar primele alegeri parlamentare după Războiul Civil au avut loc la 3 martie 1919. Statele Unite și Regatul Unit au recunoscut suveranitatea Finlandei la 6-7 mai 1919. Puterile Occidentale cereau înființarea de republici democratice în Europa postbelică pentru a liniști răspândirea mișcărilor revoluționare în
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
uneori să combine unele molestări, în fața cărora Adrian I a fost constrâns să protesteze, dar mereu s-a sfârșit prin a cădea deacord. În felul acesta a reușit să-l convingă pe regele franc să se abțină de la intervențiile în alegerea arhiepiscopului Ravennei ("Epistola" 48, "Ad Carolum regem"; PL.98, coll.416-418). Considerabilă a fost și activitatea strict bisericească a lui Adrian I. În primul rând s-a străduit foarte mult să reprime abuzurile în alegerile episcopilor și să elibereze Biserica
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]
-
se abțină de la intervențiile în alegerea arhiepiscopului Ravennei ("Epistola" 48, "Ad Carolum regem"; PL.98, coll.416-418). Considerabilă a fost și activitatea strict bisericească a lui Adrian I. În primul rând s-a străduit foarte mult să reprime abuzurile în alegerile episcopilor și să elibereze Biserica de cesaropapismul caroligian; astfel a redat dreptul vechilor sedii metropolitane ("Epistola ad Bertherium episc.", PL96, 1215-1216). Rămâne totuși faptul că poziția sa delicată față de Carol cel Mare nu i-a îngăduit să realizeze toate reformele
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]
-
la pregătirea Loviturii de stat de la 23 august 1944, fiind numit ministru politic fără portofoliu în primul guvern Sănătescu, la 23 august 1944, demnitate deținută până la 4 noiembrie 1944. După congresul PSD din martie 1946, care a hotărît mergerea la alegeri pe liste comune cu PCR, a înființat Partidul Social-Democrat Independent. A fost arestat la 6 mai 1948. Deținut politic la Jilava și Sighet, a fost eliberat după 7 ani, în 1955, stingându-se din viață doi ani mai târziu. A
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
Ziarul „Libertatea” a relut, în numeroase articole, tema opoziției față de PCR. Drept urmare, comuniștii au abandonat ideea Partidului Unic, cel puțin de formă, începând un alt tip de manevre pentru a convinge PSD-ul de a merge pe liste comune în alegerile ce se prefigurau. În fața opoziției ferme a PSD, conducerea PCR a cerut cu insistență convocarea unei ședințe comune a Birourile Politice ale PSD și PCR pentru clarificarea problemei alegerilor. Ședința s-a ținut într-adevăr într-un imobil din str.
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
a convinge PSD-ul de a merge pe liste comune în alegerile ce se prefigurau. În fața opoziției ferme a PSD, conducerea PCR a cerut cu insistență convocarea unei ședințe comune a Birourile Politice ale PSD și PCR pentru clarificarea problemei alegerilor. Ședința s-a ținut într-adevăr într-un imobil din str. Amzei nr. 4, Constantin Titel Petrescu declarând hotărârea partidului: “Mergând singuri în alegeri, Partidul Social Democrat continuă tradiția sa, prezentând-se în fața alegătorilor cu programul său propriu. El va
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
cu insistență convocarea unei ședințe comune a Birourile Politice ale PSD și PCR pentru clarificarea problemei alegerilor. Ședința s-a ținut într-adevăr într-un imobil din str. Amzei nr. 4, Constantin Titel Petrescu declarând hotărârea partidului: “Mergând singuri în alegeri, Partidul Social Democrat continuă tradiția sa, prezentând-se în fața alegătorilor cu programul său propriu. El va folosi alegerile pentru a propaga în mase ideile socialiste și metodele sale de acțiune, distincte de ale celorlalte organizații politice”. Hotărârea Biroului Politic al
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
s-a ținut într-adevăr într-un imobil din str. Amzei nr. 4, Constantin Titel Petrescu declarând hotărârea partidului: “Mergând singuri în alegeri, Partidul Social Democrat continuă tradiția sa, prezentând-se în fața alegătorilor cu programul său propriu. El va folosi alegerile pentru a propaga în mase ideile socialiste și metodele sale de acțiune, distincte de ale celorlalte organizații politice”. Hotărârea Biroului Politic al PSD a creat o situație penibilă pentru comuniști. Însa PCR-ul schimbă rapid tactica, începând imediat asaltul de
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
cale și au reușit să falsifice voința masei partidului, făcând ca, prin amenințări și corupție, delegații trimiși la Congres să accepte o teză pe care ei o combătuseră; și anume aceea de a merge pe liste comune cu comuniștii în alegerile viitoare". Astfel, PSD s-a fracționat în mod nefiresc. Partidul care devenise una dintre cele mai puternice forțe politice din țară a suferit o dureroasă dezmembrare, și anume într-o ramură credincioasă lui Rădăceanu - Voitec și una care l-a
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]