131,726 matches
-
mai 1946 s-a deschis Congresul PSDI, care dezavuând actele de falsificare a voinței PSD de către gruparea Rădăcenu - Voitec i-a exclus din mișcarea social-democrată pe toți adepții comunizanți ai acestora, care acceptaseră ideologia marxist-leninistă-stalinistă. Participând pe liste proprii la alegerile din noiembrie 1946, PSDI cu semnul electoral „Fântâna cu cumpănă” s-a expus unei terori inimaginabile din partea comuniștilor. Un fals grosolan înfăptuit de Teohari Georgescu, agent al Moscovei, care gira „alegerile” a scos ca perdante partidele democratice, inclusiv PSDI. Protestele
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
care acceptaseră ideologia marxist-leninistă-stalinistă. Participând pe liste proprii la alegerile din noiembrie 1946, PSDI cu semnul electoral „Fântâna cu cumpănă” s-a expus unei terori inimaginabile din partea comuniștilor. Un fals grosolan înfăptuit de Teohari Georgescu, agent al Moscovei, care gira „alegerile” a scos ca perdante partidele democratice, inclusiv PSDI. Protestele și un apel semnate de Constantin Titel Petrescu, Iuliu Maniu și Dinu Brătianu, au fost adresate Națiunilor Unite prin care era demascată mascarada alegerilor regizată de comuniști. Urmarea a fost un
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
Teohari Georgescu, agent al Moscovei, care gira „alegerile” a scos ca perdante partidele democratice, inclusiv PSDI. Protestele și un apel semnate de Constantin Titel Petrescu, Iuliu Maniu și Dinu Brătianu, au fost adresate Națiunilor Unite prin care era demascată mascarada alegerilor regizată de comuniști. Urmarea a fost un uriaș val de represiuni, de abuzuri, percheziții, devastări și închideri de sedii ale PSDI. La începutul lunii mai 1947 au început arestările în rândul membrilor PSDI de către Siguranță. La 13 iunie 1949, Securitatea
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
fie topită, fie dizolvată într-un solvent potrivit, rezultând în "electrolizor" rezultatul reacțiilor chimice ce au avut loc între electrozi. Principalii componenți ai unei electrolize sunt: Electrozii din metal, grafit sau din material semiconductor sunt folosiți pe scară largă. Pentru alegerea celui mai bun electrolit pentru electroliză se ține cont de reacțiile principale și secundare care au loc în timpul electrolizei și, bineînțeles, de costul de fabricație. Procesul-cheie al electrolizei este schimbul de atomi și ioni prin îndepărtarea sau adăugarea de electroni
Electroliză () [Corola-website/Science/302834_a_304163]
-
președintelui.In tăriile semi-prezidentialeRomania,FrantaPresedintele are atribuția de a se implica în diferite domenii și în special în domeniul politicii exerne și al apărării naționale. În Statele Unite funcționează sistemul (electoral majoritar) - cine obține cele mai multe voturi într-o circumstiție electorală câștiga alegerile în acea circumscripție. Președintele american este atat șef al statului cât și prim ministru. Puterile din stat se împart în puterea legislativă — Congresul, și puterea executivă — Președintele.
Președinte () [Corola-website/Science/302850_a_304179]
-
reprezentare a țării, funcționând mai ales ca un diplomat și evident în calitatea de șef de stat. Conducerea efectivă este exercitată de guvernul Islandei, care este condus de un prim ministru, care de obicei este și liderul partidului care câștigă alegerile. Din ziua de 15 iunie 2006, noul prim ministru al țării este Geir Haarde, datorită demisiei fostului șef al executivului, Halldór Ásgrímsson, în ziua de 5 iunie 2006. Guvernul este numit oficial de către președintele țării după alegerile generale pentru parlament
Politica Islandei () [Corola-website/Science/302871_a_304200]
-
partidului care câștigă alegerile. Din ziua de 15 iunie 2006, noul prim ministru al țării este Geir Haarde, datorită demisiei fostului șef al executivului, Halldór Ásgrímsson, în ziua de 5 iunie 2006. Guvernul este numit oficial de către președintele țării după alegerile generale pentru parlament, Althing, dar, de fapt, este constituit de către partidele politice care dețin majoritatea în Alhing. Prin liderii lor, proporțional cu locurile deținute (Athing are 63 de locuri), se ia o hotărâre de comun acord privind viitoarea componență a
Politica Islandei () [Corola-website/Science/302871_a_304200]
-
de locuri), se ia o hotărâre de comun acord privind viitoarea componență a guvernului, al cărui viitor prim ministru va fi liderul partidului politic majoritar al alianței sau coaliției. Apoi, utilizând exact configurația guvernamentală propusă de partidele politice câștigătoare ale alegerilor, președintele numește guvernul. Doar dacă liderii partidelor nu sunt capabili să ajungă la o concluzie acceptabilă și acceptată într-un interval rezonabil de timp, președintele are dreptul și puterea, conform Constituției Islandei, de a numi guvernul singur. Acest lucru nu
Politica Islandei () [Corola-website/Science/302871_a_304200]
-
1944. Guvernele Islandei republicane au fost întotdeauna coaliții a două sau mai multe partide, din moment ce nici unul din partidele politice islandeze nu a avut vreodată după 1944 majoritatea în parlament. Actualul guvern este bazat, evident, pe o alianță. Ca urmare a alegerilor pentru consiliile locale din 1994, partenerii coaliției guvernamentale, partidul conservativ, Partidul Independenței (PI), și Partidul Social-Democrat (PSD) au pierdut suportul alegătorilor în întreaga țară, incluzând capitala Reykjavik, care fusese tradițional "bastionul" Partidului Independenței. Din aprilie 1995, după alegerile parlamentare, în
Politica Islandei () [Corola-website/Science/302871_a_304200]
-
urmare a alegerilor pentru consiliile locale din 1994, partenerii coaliției guvernamentale, partidul conservativ, Partidul Independenței (PI), și Partidul Social-Democrat (PSD) au pierdut suportul alegătorilor în întreaga țară, incluzând capitala Reykjavik, care fusese tradițional "bastionul" Partidului Independenței. Din aprilie 1995, după alegerile parlamentare, în care a pierdut patru locuri, din totalul celor 63 ale Althing-ului, coaliției PI - PSD i-a rămas controlul parlamentului, dar cu o majoritate simplă. După aceste alegeri, primul ministru și liderul Partidului Independenței, Davíð Oddsson, a decis să
Politica Islandei () [Corola-website/Science/302871_a_304200]
-
Reykjavik, care fusese tradițional "bastionul" Partidului Independenței. Din aprilie 1995, după alegerile parlamentare, în care a pierdut patru locuri, din totalul celor 63 ale Althing-ului, coaliției PI - PSD i-a rămas controlul parlamentului, dar cu o majoritate simplă. După aceste alegeri, primul ministru și liderul Partidului Independenței, Davíð Oddsson, a decis să formeze o coaliție parlamentară cu Partidul Progresiv, asigurându-și astfel o majoritate mai stabilă și mai puternică de 40 de locuri, decât dacă ar fi avut o alianță politică
Politica Islandei () [Corola-website/Science/302871_a_304200]
-
14,2%). În iulie 2010, în România erau 1,8 milioane de pensionari cu stagiu complet, 1,3 milioane de pensionari fără stagiu complet și 906.000 de pensionari pe caz de boală. Din anul 2007 a fost introdusă obligativitatea alegerii unui fond de pensie privat pentru angajații cu vârste până în 35 de ani. Pentru cei cu vârste între 35 și 45 de ani, alegerea unui fond de pensii obligatorii este opțională. În prezent (septembrie 2009), vârsta medie de pensionare este
Economia României () [Corola-website/Science/302818_a_304147]
-
și 906.000 de pensionari pe caz de boală. Din anul 2007 a fost introdusă obligativitatea alegerii unui fond de pensie privat pentru angajații cu vârste până în 35 de ani. Pentru cei cu vârste între 35 și 45 de ani, alegerea unui fond de pensii obligatorii este opțională. În prezent (septembrie 2009), vârsta medie de pensionare este de 63,5 ani pentru bărbați și de 57,5 ani în cazul femeilor. Începând cu anul 2015, se va trece la creșterea vârstei
Economia României () [Corola-website/Science/302818_a_304147]
-
domină societatea, economia și politica, o perioada denumită “La Belle Epoque”. Chiar dacă politicile liberale dominau continentul, în centrul Europei încă se regăseau monarhii autoritare. Germania devenise una dintre primele mari puteri industriale la nivel mondial, unde Partidul Social Democrat câștiga alegerile legislative, dar tot Kaiserul numea cabinetul. Austro-Ungaria era un imperiu multinațional, aflat într-un process de recuperare economică, iar locuitorii își doreau modernizare, stabilitate lipsită de tulburări ale aristocrației, burgheziei și naționaliștilor, avându-l ca om providențial pe moștenitorul tronului
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
marină Rauf Bey au convocat un congres național pe 23 iulie la Erzerum. Congresul a înființat Partidul Național, care și-a stabilit sediul la Ankara după ce a înlăturat regimul de la Istanbul la 5 octombrie 1919, obținând o victorie copleșitoare în alegeri. Primul său succes vine odată cu recunoașterea granițelor de est de către URSS. De asemenea, Franța este nevoită să renunțe la pretențiile teritoriale din 1921. Războiul împotriva Greciei, ce avea că obiectiv anexarea Constantinopolului și a unor părți din Anatolia, s-a
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
clasele mijlocii sub sloganul "Ordine,Autoritate și Națiune", iar Marcel Bucard, finanțat de Mussolini, a propus francismul, un curent fascist, iar în 1936, un ex-comunist,Georges Doriot, va înființa Partidul Popular Francez, care era național-socialist. În noiembrie 1929, în urmă alegerilor parlamentare este compusă o Adunare Națională conservatoare și naționalistă ce cuprindea veterani. 433 de mandate din 613 sunt câștigate de centru-dreapta datorită temerilor față de amenințarea bolșevică. În ianuarie 1920, în ciuda prestigiului, Clemenceau este înfrânt de Deschanel, datoreita nemulțumirilor față de atitudinea
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
aplicat, iar ocupația Ruhrului în 1923 avea să aducă un deficit bugetar și mai mare. Raymond Poincare, președintele Consiliului de Miniștri, a propus oprirea inflației prin asanare bugetară, creșterea impozitelor și împrumuturilor externe, însă neavând succes, a demisionat. În 1924, alegerile sunt câștigate de coaliția de radicali și socialiști, iar Millerand, nemulțumit, a demisionat și el, fiind succedat de republicanul moderat Doumergue. Liderul Partidului Radical, Eduard Herriot, a devenit premier, conducând un guvern radical omogen, susținut de socialiști care nu puteau
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
a format un guvern de uniune națională de dreapta și radicali, condus de Poincare. Se dorea refacerea trezoreriei, amortizarea datoriei publice și redresarea francului și obținerea mediilor de afaceri și repatrierea capitalurilor și atragerea investițiilor străine. Deși Uniunea Națională câștigă alegerile din 1928, radicalii s-au divizat, iar Poincare se retrage bolnav, fiind urmat de politicieni de centru: Laval și apoi de Tardieu ce era de stânga ce a impus gratuitatea învățământului secundar și planul de asigurări sociale. Climatul politic și
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
a dus la contractarea producției și șomaj, fiind 300 000 de șomeri francezi. S-au lansat programe de muncă publică destinate atragerii forței de muncă aflată în șomaj precum canalul alsacian sau fortificațiile Maginot. Datorită prăbușirii veniturilor agricultorilor, în 1932, alegerile vor fi câștigate de socialiști și radicali care promit protecție socială, dar neavând un plan clar, nu-și dovedesc eficientă. S-a apelat la protecționism, la subvenționarea întreprinderilor, încurajarea reducerii producției agricole printr-un sistem de prime. Activitatea economică nu
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
în greva generală, dar greva a eșuat datorită retragerii feroviarilor și lucrătorilor din transporturi. Lloyd George s-a înfruntat cu dificultăți externe în Irlanda, India și Orientul Mijlociu, iar conservatorii și-au retras sprijinul. Lloyd-George a demisionat în octombrie 1922. În alegerile din noiembrie 1922 câștigă partidul conservator cu 38% din voturi, liberalii-29% și laburiștii-30%. Este numit prim-ministru Bonar Law, însă acesta se va retrage bolnav și va ceda mandatul lui Stanley Baldwin, care era susținut de marile bănci și patronate
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
mandatul lui Stanley Baldwin, care era susținut de marile bănci și patronate. Și-a propus o politică favorabilă înaltei societăți, dar pentru a opri șomajul prin încurajarea producției interne a inițiat măsuri protecționiste. Și în decembrie 1923 au loc alte alegeri generale, în care conservatorii obțin 38%, laburiștii-31% și liberalii-30%, niciun partid neobtinand o majoritate. Laburiștii ajung la guvernare cu sprijinul liberalilor, fiind format un guvern condus de moderatul Ramsay MacDonald care a propus un program socialist mai moale-a redus
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
indirecte, a dezvoltat rețeaua căminelor sociale, a democratizat învățământul secundar, a crescut ajutoarele pentru șomeri și bătrâni, iar în politică externă a menținut relații de deschidere cu URSS, pierzând astfel sprijinul liberal și fiind atacat de conservatori. Sunt inițiate alte alegeri în octombrie 1924 la care conservatorii câștigă 47% din voturi, laburiștii-33% și liberalii-18 %. Se formează un guvern conservator condus de Stanley Baldwin, cu Churchill la finanțe. A propus readucerea valorii lirei sterline și în 1925, prin legea Standardului de Aur
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
1929, dar au agitat mediile de afaceri ce au vândut lire sterline pentru franci, amplificând și retragerea fondurilor americane, urmând apoi că criză să se amplifice datorită falimentului bancar al Europei centrale din 1931. În mai 1929 au loc noi alegeri: conservatorii-38%, liberalii-23% și laburiștii cu 37%, formându-se un guvern condus de laburistul MacDonald, în timp ce conservatorii vor fi solidari în opoziție, având că opțiuni creșterea impozitelor și reducerea cheltuielilor bugetare pentru ieșirea din criză. Liberalii erau divizați între aripa dreapta
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
futurism, sindicalism revoluționar) apar Arditi. Liderul Arditilor creează o organizație, Arditi Italia și publică un ziar, L’Ardito. Cu aceste premize, totuși, futurismul nu a avut prea mari succese în primele luni de viață. În noiembrie 1919 se desfășoară primele alegeri de după război cu vot universal, Partidul Socialist fiind pe primul loc cu 156 de deputați, Partidul Popular Italian a fost pe locul 2 cu peste 20 % din voturi și 100 de deputați, fasciile de lupta nu au avut niciun deputat
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
al III-lea a acceptat și i-a acordat puter extinse. S-a format un guvern de coaliție, fascismul considerând că era nevoie de un guvern național.Lipseau socialiștii și erau doar trei fasciști în guvern. În 1924 au loc alegeri, în baza Legii Acerbo, care oferea o prima majoritară partidului care obținea mai mult de 40 % din voturi, primind peste 50 % din locurile din Parlament. Fasciștii obțin o clară majoritate, 275 de deputați, în coaliție cu naționaliștii și liberalii erau
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]