131,726 matches
-
și literatură engleză și asistent universitar în cadrul Facultății de Limbi Germanice București. La 22 decembrie 1989 a inițiat reînființarea Partidului Național Liberal. A deținut funcția de vicepreședinte al PNL și șef al Departamentului de Relații Externe până în septembrie 1992. La alegerile din 20 mai 1990 a fost ales deputat de București din partea PNL, mandat pe care l-a exercitat până la 1 septembrie 1992. Deputatul a fost înlocuit în Parlament de către deputatul Ion Gutzulescu. Bottez a deținut funcția de vicepreședinte al Grupului
Sorin Botez () [Corola-website/Science/303265_a_304594]
-
rege este o formalitate atunci când există o majoritate parlamentară clară. Această regulă parlamentară are statut de obicei constituțional. Toate legile noi sunt trecute și toate guvernele formate noi sunt, prin urmare, de jure de către Rege, deși nu de facto. După alegeri, dacă în nici un rezultat nu e majoritate clară, atunci regele numește noul guvern de facto. • 1887: Interzicerea ordinelor monahale- ridicată. • 1898: Stabilirea votului universal masculin. • 1905: Uniunea cu Suedia dizolvată. • 1913: Stabilirea votului universal. • 1956: Libertatea religioasa formalizată. Interzicerea iezuiților-
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]
-
dizolvată. • 1913: Stabilirea votului universal. • 1956: Libertatea religioasa formalizată. Interzicerea iezuiților- ridicată. • 2004: Dispoziții noi privind libertatea de exprimare, care să înlocuiască vechea lege. 2007: a scos vechiul sistem de divizare în Odelsting și Lagting (va intra în vigoare după alegerile generale 2009). Modificări la Curtea de acuzare. Norvegia este o monarhie constituțională, în cazul în care Regele reprezintă puterea simbolică. Casa regală este o ramură a familiei princiare de Glücksburg, originar din landul Schleswig-Holstein a Germaniei.Funcțiile regelui Harald al
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]
-
numirea de către rege este o formalitate. Consiliul trebuie să aibă încredere în corpul legislativ norvegian, cunoscut sub numele de Storting. În practică, monarhul va cere liderului unui bloc parlamentar care are o majoritate în Storting să formeze un guvern. După alegeri fără o majoritate clară a vreunui partid sau coaliții, liderul partidului cel mai probabil să fie în măsură să formeze un guvern este numit prim-ministru. După al Doilea Război Mondial, majoritatea guvernelor non-socialiste au fost coaliții, și guvernele Partidul
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]
-
fie în măsură să formeze un guvern este numit prim-ministru. După al Doilea Război Mondial, majoritatea guvernelor non-socialiste au fost coaliții, și guvernele Partidul Muncitoresc s-au bazat adesea pe sprijinul altor partide să-și păstreze voturile necesare parlamentare. Alegerile au loc de obicei în prima zi de luni din luna Septembrie. Ramura executivă este împărțită în următoarele ministere: Partidul Muncitoresc a fost cel mai mare partid din Parlament încă de la alegerile din 1927, până la recentele alegeri din 2009. Acest
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]
-
altor partide să-și păstreze voturile necesare parlamentare. Alegerile au loc de obicei în prima zi de luni din luna Septembrie. Ramura executivă este împărțită în următoarele ministere: Partidul Muncitoresc a fost cel mai mare partid din Parlament încă de la alegerile din 1927, până la recentele alegeri din 2009. Acest partid a format primul guvern minoritar în 1928, care a durat timp de doar 18 zile. După alegerile din 1935, Partidul Muncitoresc a format un nou guvern minoritar, care a trebuit să
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]
-
voturile necesare parlamentare. Alegerile au loc de obicei în prima zi de luni din luna Septembrie. Ramura executivă este împărțită în următoarele ministere: Partidul Muncitoresc a fost cel mai mare partid din Parlament încă de la alegerile din 1927, până la recentele alegeri din 2009. Acest partid a format primul guvern minoritar în 1928, care a durat timp de doar 18 zile. După alegerile din 1935, Partidul Muncitoresc a format un nou guvern minoritar, care a trebuit să meargă în exil în perioada
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]
-
următoarele ministere: Partidul Muncitoresc a fost cel mai mare partid din Parlament încă de la alegerile din 1927, până la recentele alegeri din 2009. Acest partid a format primul guvern minoritar în 1928, care a durat timp de doar 18 zile. După alegerile din 1935, Partidul Muncitoresc a format un nou guvern minoritar, care a trebuit să meargă în exil în perioada 1940-1945, din cauza ocupației germane a Norvegiei. După o scurtă guvernare de uniune națională ca urmare a capitulării germane în 1945, Partidul
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]
-
minoritar, care a trebuit să meargă în exil în perioada 1940-1945, din cauza ocupației germane a Norvegiei. După o scurtă guvernare de uniune națională ca urmare a capitulării germane în 1945, Partidul Muncitoresc a câștigat majoritatea locurilor în Parlament în primele alegeri postbelice din 1945. Norvegia a fost condusă de guverne ale Partidului Muncitoresc în perioada 1945-1981, cu excepția a trei perioade (1963, 1965-1971, și 1972-1973). Partidul Muncitoresc a deținut majoritatea în Storting între 1945-1961. De atunci, niciun partid nu a format singur
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]
-
1972-1973). Partidul Muncitoresc a deținut majoritatea în Storting între 1945-1961. De atunci, niciun partid nu a format singur un guvern majoritar, prin urmare, minoritățile și guvernele de coaliție au fost regula. După ce guvernul de centru-dreapta Willoch a pierdut majoritatea în alegerile parlamentare din 1985, nu au existat guverne majoritare în Norvegia, până când a fost format al doilea guvern Stoltenberg după alegerile din 2005. Din 1981 până în 1997, s-a alternat între guverne minoritare ale Partidului Muncitoresc și guvernele Partidului Conservator de
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]
-
majoritar, prin urmare, minoritățile și guvernele de coaliție au fost regula. După ce guvernul de centru-dreapta Willoch a pierdut majoritatea în alegerile parlamentare din 1985, nu au existat guverne majoritare în Norvegia, până când a fost format al doilea guvern Stoltenberg după alegerile din 2005. Din 1981 până în 1997, s-a alternat între guverne minoritare ale Partidului Muncitoresc și guvernele Partidului Conservator de centru-dreapta. Guvernele de centru-dreapta au câștigat puterea în 3 din 4 alegeri în această perioadă (1981, 1985, 1989), în timp ce guvernele
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]
-
a fost format al doilea guvern Stoltenberg după alegerile din 2005. Din 1981 până în 1997, s-a alternat între guverne minoritare ale Partidului Muncitoresc și guvernele Partidului Conservator de centru-dreapta. Guvernele de centru-dreapta au câștigat puterea în 3 din 4 alegeri în această perioadă (1981, 1985, 1989), în timp ce guvernele Partidului Muncitoresc au fost răsturnate de două ori între alegeri (1986, 1990) și au rămas la putere după un singur scrutin (1993). Alegerile au loc în septembrie și schimbarea guvernelor în luna
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]
-
între guverne minoritare ale Partidului Muncitoresc și guvernele Partidului Conservator de centru-dreapta. Guvernele de centru-dreapta au câștigat puterea în 3 din 4 alegeri în această perioadă (1981, 1985, 1989), în timp ce guvernele Partidului Muncitoresc au fost răsturnate de două ori între alegeri (1986, 1990) și au rămas la putere după un singur scrutin (1993). Alegerile au loc în septembrie și schimbarea guvernelor în luna octombrie a anilor electorali. Liderul conservator Kåre Willoch a format un guvern minoritar după alegerile din 1981. În
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]
-
de centru-dreapta au câștigat puterea în 3 din 4 alegeri în această perioadă (1981, 1985, 1989), în timp ce guvernele Partidului Muncitoresc au fost răsturnate de două ori între alegeri (1986, 1990) și au rămas la putere după un singur scrutin (1993). Alegerile au loc în septembrie și schimbarea guvernelor în luna octombrie a anilor electorali. Liderul conservator Kåre Willoch a format un guvern minoritar după alegerile din 1981. În 1983, la jumătatea distanței dintre alegeri, acest guvern a fost extins pentru o
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]
-
două ori între alegeri (1986, 1990) și au rămas la putere după un singur scrutin (1993). Alegerile au loc în septembrie și schimbarea guvernelor în luna octombrie a anilor electorali. Liderul conservator Kåre Willoch a format un guvern minoritar după alegerile din 1981. În 1983, la jumătatea distanței dintre alegeri, acest guvern a fost extins pentru o majoritate a coaliției de trei: Partidul Conservator, Partidul de Centru și Partidul Creștin-Democrat. La alegerile din 1985 coaliția a pierdut majoritatea, dar a rămas
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]
-
la putere după un singur scrutin (1993). Alegerile au loc în septembrie și schimbarea guvernelor în luna octombrie a anilor electorali. Liderul conservator Kåre Willoch a format un guvern minoritar după alegerile din 1981. În 1983, la jumătatea distanței dintre alegeri, acest guvern a fost extins pentru o majoritate a coaliției de trei: Partidul Conservator, Partidul de Centru și Partidul Creștin-Democrat. La alegerile din 1985 coaliția a pierdut majoritatea, dar a rămas în funcție până în 1986, când a demisionat după ce a
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]
-
conservator Kåre Willoch a format un guvern minoritar după alegerile din 1981. În 1983, la jumătatea distanței dintre alegeri, acest guvern a fost extins pentru o majoritate a coaliției de trei: Partidul Conservator, Partidul de Centru și Partidul Creștin-Democrat. La alegerile din 1985 coaliția a pierdut majoritatea, dar a rămas în funcție până în 1986, când a demisionat după ce a pierdut un vot parlamentar din cauza prețurilor la combustibili. Gro Harlem Brundtland, care a condus o perioadă de timp Partidul Muncitoresc, a ocupat
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]
-
1986, când a demisionat după ce a pierdut un vot parlamentar din cauza prețurilor la combustibili. Gro Harlem Brundtland, care a condus o perioadă de timp Partidul Muncitoresc, a ocupat trei perioade postul de prim-ministru. Prima perioadă-scurtă: din februarie 1981 până la alegerile din același an, apoi din mai 1986 la alegerile din 1989, și ultima din noiembrie 1990 până în octombrie 1996, când s-a hotărât să iasă din politica internă. Brundtland a influențat puternic politica norvegiană și societatea în această perioadă și
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]
-
parlamentar din cauza prețurilor la combustibili. Gro Harlem Brundtland, care a condus o perioadă de timp Partidul Muncitoresc, a ocupat trei perioade postul de prim-ministru. Prima perioadă-scurtă: din februarie 1981 până la alegerile din același an, apoi din mai 1986 la alegerile din 1989, și ultima din noiembrie 1990 până în octombrie 1996, când s-a hotărât să iasă din politica internă. Brundtland a influențat puternic politica norvegiană și societatea în această perioadă și a fost numit „mama națională”. După alegerile din 1989
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]
-
1986 la alegerile din 1989, și ultima din noiembrie 1990 până în octombrie 1996, când s-a hotărât să iasă din politica internă. Brundtland a influențat puternic politica norvegiană și societatea în această perioadă și a fost numit „mama națională”. După alegerile din 1989 a fost formată o coaliție de centru-dreapta cu aceleași trei partide ca în 1983-1986, de această dată în frunte cu liderul conservator Jan P. Syse. Această coaliție a guvernat din 1989 până în noiembrie 1990, când acesta s-a
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]
-
s-a prăbușit din interior din cauza problemei aderării Norvegiei la Spațiul Economic European. Când Brundtland a abdicat în 1996, liderul Partidului Muncitoresc Thorbjørn Jagland a format un nou guvern laburist care a rămas în funcție până în octombrie 1997, când, după alegerile din septembrie 1997, a declarat că guvernul său va renunța deoarece Partidul Muncitoresc nu a reușit să câștige cel puțin 36,9% din voturi la nivel național—procentul pe care l-a câștigat în alegerile din 1993. O coaliție de
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]
-
până în octombrie 1997, când, după alegerile din septembrie 1997, a declarat că guvernul său va renunța deoarece Partidul Muncitoresc nu a reușit să câștige cel puțin 36,9% din voturi la nivel național—procentul pe care l-a câștigat în alegerile din 1993. O coaliție de trei partide minoritare: Partidul de Centru, Partidul Creștin-Democrat, și Partidul Liberal, în frunte cu prim-ministrul creștin-democrat Kjell Magne Bondevik, a intrat în funcție în octombrie 1997. Guvernul a căzut în martie 2000 din cauza problemei
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]
-
din cauza problemei cu plantele ce produc gaze naturale, opunându-se lui Bondevik care susținea impactul acestora asupra schimbărilor climatice. Jens Stoltenberg din Partidul Muncitoresc, protejatul lui Brundtland, a preluat într-un guvern minoritar Partidul Muncitoresc, dar a pierdut puterea în alegerile din septembrie 2001 când Partidul Muncii a avut cel mai slab rezultat de după primul război mondial Bondevik a devenit din nou prim-ministru în 2001, de data aceasta în calitate de șef al unei coaliții minoritare a Conservatorilor, a Creștin-Democraților și a
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]
-
reușit să rămână în funcție timp de un mandat complet de patru ani, după guvernul de coaliție Per Borten din 1965-1969. O coaliție între Partidul Muncitoresc, Partidul Socialist-Stânga și Partidul de Centru, a preluat guvernul din 17 octombrie 2005, după alegerile generale 2005, în cazul în care această alternativă, așa-numită "roșu-verde", a obținut o majoritate de 87 din 169 de locuri în Storting. Această coaliție a fost o premieră în mai multe aspecte: a fost prima dată când Stânga socialistă
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]
-
guvernul de uniune națională din 1945 (altfel a format mereu singur guvernul), și prima dată când a intrat în guvern Partidul de Centru, împreună cu partidele socialiste (altfel, acesta era mereu în coaliție cu partidele conservatoare și/sau de centru). În urma alegerilor din 14 septembrie, laburiștii au obținut 64 mandate în Storting, iar împreună cu aliații lor dețin o majoritate foarte strânsă de 86 locuri din totalul de 169. Opoziția a obținut 83 de mandate, iar Partidul Progresist 40. Premierul laburist al Norvegiei
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]