131,726 matches
-
este compus din Camera Reprezentanților, cu 40 de membri și Senatul, cu 20 de membri. Senatorii au mandate de patru ani, iar reprezentanții, de doi ani. Mandatul guvernatorului este de patru ani. Guvernatorul-locotenent candidează separat la alegerile primare, dar la alegerile generale, candidatul pentru funcția de guvernator și cel pentru cea de guvernator-locotenent merg împreună. PIBul pe 2005 a fost de 39,9 miliarde de dolari, pe locul 45 la nivel federal. PIBul pe cap de locuitor în 2006 a fost
Alaska () [Corola-website/Science/302440_a_303769]
-
Deva. La patru ani de la atestarea ei documentară, sub cetatea Devei aveau loc lupte înverșunate împotriva tătarilor. La sfârșitul secolului al XIII-lea cetatea devine reședința voievozilor Roland Borșa și Ladislau Kán, de unde aceștia își exercitau autoritatea asupra voievodatului Transilvaniei. Alegerea cetății drept reședință voievodală dovedește că aceasta era puternică și dispunea de construcții suficiente pentru a satisface pretențiile curții. După 1315 cetatea reintră în stăpânirea regelui Carol Robert de Anjou. Castelanii cetății Deva sunt în secolul al XIV-lea și
Cetatea Deva () [Corola-website/Science/302446_a_303775]
-
treizeci de membri și o Cameră a Reprezentanților de 60 de membri. Toate cele treizeci de colegii legislative sunt reprezentate de un senator și doi reprezentanți. Durata mandatelor este de doi ani. Fiecare legislatură durează doi ani. Prima sesiune de după alegerile generale se numește prima sesiune ordinară, iar sesiunea din al doilea an este a doua sesiune ordinară. Fiecare sesiune ordinară începe în a doua luni din ianuarie și se încheie "sine die" cel mai târziu în duminica săptămânii în care
Arizona () [Corola-website/Science/302444_a_303773]
-
majoritatea cazurilor de superintendenți școlari aleși; aceștia sunt și ei supervizați de Comisia pentru Educație a Statului Arizona (o ramură a Departamentului Educației al statului Arizona) și de Superintendentul Educației Publice (oficial ales în urma unui scrutin în anii pari fără alegeri prezidențiale, pe câte un mandat de patru ani). Deși populația statului este de peste 6,5 milioane de locuitori, în Arizona funcționează doar trei universități publice, toate administrate de Comisia de Regenți a statului Arizona. Învățământul superior privat din Arizona constă
Arizona () [Corola-website/Science/302444_a_303773]
-
fost ales candidat la vicepreședinție împreună cu candidatul prezidențial republican Dwight D. Eisenhower la . Nixon a fost vicepreședinte opt ani, după care a candidat la funcția prezidențială la , fiind învins la limită de John F. Kennedy, după care a pierdut și alegerile pentru funcția de guvernator al Californiei în 1962. În 1968, a candidat din nou pentru președinție și a fost ales. Deși Nixon a escaladat la început implicarea Statelor Unite în Războiul din Vietnam, a sfârșit prin a retrage SUA din conflict
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
an de campanie intensă. El a susținut că Voorhis a fost un congressman ineficient și a sugerat că faptul că Voorhis este susținut de o grupare cu legături cu comuniștii înseamnă că Voorhis însuși are vederi radicale. Nixon a câștigat alegerile, primind 65.586 de voturi față de cele 49.994 ale lui Voorhis. În Congres, Nixon a susținut din 1947, o lege federală pentru monitorizarea activităților și puterii sindicatelor, și a făcut parte din Comisia pentru Educație și Muncă a Camerei
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
fără probleme. În 1949, Nixon a început să ia în calcul candidatura pentru Senatul Statelor Unite împotriva senatorului democrat în funcție, , și a intrat în cursă în luna noiembrie a acelui an. Downey s-a confruntat cu o luptă dură în alegerile primare împotriva reprezentantei Helen Gahagan Douglas, și și-a anunțat retragerea din cursă în martie 1950. Nixon și Douglas au câștigat alegerile primare ale partidelor lor și s-au angajat într-o campanie dură în cadrul căreia Războiul din Coreea a
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
intrat în cursă în luna noiembrie a acelui an. Downey s-a confruntat cu o luptă dură în alegerile primare împotriva reprezentantei Helen Gahagan Douglas, și și-a anunțat retragerea din cursă în martie 1950. Nixon și Douglas au câștigat alegerile primare ale partidelor lor și s-au angajat într-o campanie dură în cadrul căreia Războiul din Coreea a fost o temă majoră. Nixon a încercat să concentreze atenția electoratului pe voturile de orientare liberală ale lui Douglas. Ca parte a
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
campaniei au răspândit niște manifeste denumite „Pink Sheets” prin care afirma că Douglas votase similar cu congressmanul de New York (despre care unii credeau că ar fi comunist), și că, prin urmare, opiniile lor politice sunt aproape identice. Nixon a câștigat alegerile la aproape douăzeci de puncte procentuale distanță. În Senat, Nixon a luat o poziție de frunte contra comunismului global, călătorind și vorbind împotriva acestei amenințări. El a avut relații amicale cu alt anticomunist notoriu, prietenul său, senatorul de Wisconsin, Joseph
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
a scris o cronică a anilor petrecuți de Nixon în Congres, scria despre vicepreședinția lui: În ciuda campaniilor intense duse de Nixon, care și-a reluat atacurile puternice îndreptate împotriva democraților, republicanii au pierdut controlul asupra ambelor camere ale Congresului la alegerile din 1954. Aceste pierderi l-au făcut pe Nixon să se gândească să renunțe la politică după terminarea mandatului. La 24 septembrie 1955, președintele Eisenhower a suferit un infarct; starea lui a fost la început considerată a-i pune în
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
februarie 1956, s-a ferit de chestiunea candidatului viceprezidențial, afirmând că este improprie tratarea ei înaintea obținerii renominalizării. Deși lui Eisenhower nu i se opunea niciun republican, Nixon a primit un număr substanțial de voturi în favoarea unor alți candidați în alegerile primare din 1956 din New Hampshire. La sfârșitul lui aprilie, președintele a anunțat că Nixon îi va fi din nou partener de candidatură. Eisenhower și Nixon au fost realeși lejer la . În primăvara lui 1957, Nixon a efectuat o nouă
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
cei doi s-au oprit la o bucătărie-model americană și s-au angajat într-o dezbatere ad-hoc despre meritele capitalismului în raport cu comunismul, discuție ce avea să devină celebră sub denumirea de „". În 1960, Nixon a lansat prima sa campanie pentru alegerile prezidențiale. S-a confruntat cu foarte puțină opoziție în cadrul alegerilor primare republicane și l-a ales pe fostul senator de Massachusetts drept partener. Adversarul său democrat a fost John F. Kennedy, iar cursa a rămas strânsă pe toată durata ei
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
s-au angajat într-o dezbatere ad-hoc despre meritele capitalismului în raport cu comunismul, discuție ce avea să devină celebră sub denumirea de „". În 1960, Nixon a lansat prima sa campanie pentru alegerile prezidențiale. S-a confruntat cu foarte puțină opoziție în cadrul alegerilor primare republicane și l-a ales pe fostul senator de Massachusetts drept partener. Adversarul său democrat a fost John F. Kennedy, iar cursa a rămas strânsă pe toată durata ei. Nixon a insistat pe experiența sa, dar Kennedy a cerut
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
Nixon pare palid și nebărbierit, spre deosebire de fotogenicul Kennedy. Performanța lui Nixon în cadrul dezbaterii a fost percepută drept mediocră în mediul vizual, deși mulți dintre cei care au ascultat-o la radio credeau că Nixon a ieșit învingător. Nixon a pierdut alegerile la limită, Kennedy câștigând doar 120.000 de voturi în plus față de el (0,2 procente) în votul popular. Au apărut acuzații de fraudă electorală în Texas și în Illinois, ambele state câștigate de Kennedy; Nixon a refuzat să conteste
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
la limită, Kennedy câștigând doar 120.000 de voturi în plus față de el (0,2 procente) în votul popular. Au apărut acuzații de fraudă electorală în Texas și în Illinois, ambele state câștigate de Kennedy; Nixon a refuzat să conteste alegerile, temându-se că o controversă îndelungată ar produce prejudicii de imagine Statelor Unite în ochii lumii, și că incertitudinea ar dăuna intereselor americane. La sfârșitul mandatului său de vicepreședinte, în ianuarie 1961, Nixon și familia sa s-au întors în California
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
care relata cazul Hiss, infarctul lui Eisenhower și Criza Fondului care fusese rezolvată de discursul Checkers. Liderii republicani locali și naționali l-au încurajat pe Nixon să candideze împotriva lui Pat Brown pentru funcția de guvernator al statului California la alegerile din 1962. În ciuda unor rețineri inițiale, Nixon a intrat în cursă. Campania i-a fost umbrită de suspiciunile că Nixon consideră funcția ca piedestal pentru o altă candidatură prezidențială, de opoziția extremei drepte din partid și de lipsa sa de
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
prim planul politicii naționale. El a fost însă învins de Brown cu peste cinci puncte procentuale, iar înfrângerea a fost considerată pe scară largă a fi sfârșitul carierei sale politice. Într-un discurs de acceptare a înfrângerii din dimineața de după alegeri, Nixon a dat vina pe mass-media pentru favorizarea adversarului său, spunând: „nu-l veți mai avea pe Nixon să vă mai bată la cap pentru că, domnilor, aceasta este ultima mea conferință de presă”. Înfrângerea din California a fost scoasă în
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
de pierderi înregistrate de partid în Congres și între funcțiile de guvernator ale statelor. Nixon a fost unul dintre puținii republicani de seamă care nu au fost învinovățiți pentru rezultatele dezastruoase, și a încercat să profite de această imagine la alegerile pentru Congres din 1966. A făcut campanie pentru mulți republicani care încercau să redobândească locurile pierdute la victoria lui Johnson și a fost lăudat pentru ajutorul dat republicanilor să recupereze locuri în alegerile parțiale. La sfârșitul lui 1967, Nixon și-
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
încercat să profite de această imagine la alegerile pentru Congres din 1966. A făcut campanie pentru mulți republicani care încercau să redobândească locurile pierdute la victoria lui Johnson și a fost lăudat pentru ajutorul dat republicanilor să recupereze locuri în alegerile parțiale. La sfârșitul lui 1967, Nixon și-a anunțat familia că dorește să candideze din nou la președinție. Deși Pat Nixon nu se bucura mereu de viața publică (de exemplu, fusese jenată de faptul că a trebuit să dezvăluie cât
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
dezvăluie cât de puțină avere are familia ei în discursul Checkers), ea a susținut ambițiile soțului ei. Nixon credea că, întrucât democrații sunt împărțiți în ce privește problema Războiului din Vietnam, un republican are șanse bune de victorie, deși se aștepta ca alegerile să fie la fel de strânse ca și în 1960. Unul dintre cele mai tumultuoase sezoane de alegeri primare din istoria SUA a început în același timp cu lansarea Ofensivei de Tet, urmată de retragerea candidaturii președintelui Johnson ca urmare a rezultatului
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
ei. Nixon credea că, întrucât democrații sunt împărțiți în ce privește problema Războiului din Vietnam, un republican are șanse bune de victorie, deși se aștepta ca alegerile să fie la fel de strânse ca și în 1960. Unul dintre cele mai tumultuoase sezoane de alegeri primare din istoria SUA a început în același timp cu lansarea Ofensivei de Tet, urmată de retragerea candidaturii președintelui Johnson ca urmare a rezultatului neașteptat de slab din alegerile primare din New Hampshire; ea s-a încheiat cu unuia dintre
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
ca și în 1960. Unul dintre cele mai tumultuoase sezoane de alegeri primare din istoria SUA a început în același timp cu lansarea Ofensivei de Tet, urmată de retragerea candidaturii președintelui Johnson ca urmare a rezultatului neașteptat de slab din alegerile primare din New Hampshire; ea s-a încheiat cu unuia dintre candidații democrați, senatorul Robert F. Kennedy, la doar câteva momente după victoria sa în alegerile primare din California. De partea republicană, principalul adversar al lui Nixon era guvernatorul statului
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
urmată de retragerea candidaturii președintelui Johnson ca urmare a rezultatului neașteptat de slab din alegerile primare din New Hampshire; ea s-a încheiat cu unuia dintre candidații democrați, senatorul Robert F. Kennedy, la doar câteva momente după victoria sa în alegerile primare din California. De partea republicană, principalul adversar al lui Nixon era guvernatorul statului Michigan , dar și guvernatorii statelor New York (Nelson Rockefeller) și California (Ronald Reagan) sperau fiecare să fie nominalizați într-o convenție de balotaj. Nixon și-a asigurat
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
Rockefeller) și California (Ronald Reagan) sperau fiecare să fie nominalizați într-o convenție de balotaj. Nixon și-a asigurat însă nominalizarea din primul tur de scrutin. El l-a ales drept partener de candidatură pe guvernatorul statului Maryland Spiro Agnew, alegere care Nixon credea că va uni partidul, făcând apel atât la moderații din Nord cât și la sudiștii dezamăgiți de democrați. Adversarul democrat al lui Nixon la alegerile generale a fost vicepreședintele Hubert Humphrey, care fusese nominalizat la o convenție
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
a ales drept partener de candidatură pe guvernatorul statului Maryland Spiro Agnew, alegere care Nixon credea că va uni partidul, făcând apel atât la moderații din Nord cât și la sudiștii dezamăgiți de democrați. Adversarul democrat al lui Nixon la alegerile generale a fost vicepreședintele Hubert Humphrey, care fusese nominalizat la o convenție marcată de proteste violente. De-a lungul campaniei, Nixon s-a prezentat ca o figură a stabilității într-o perioadă de neliniște și agitație națională. El a făcut
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]