122,033 matches
-
Canalul Albert a funcționat ca linie defensivă. Canalul nu servea doar apărării Belgiei, dar și nordului Franței. Forțarea canalului de către Wehrmachtul germană și cucerirea Fortului Eben-Emael pe 11 mai 1940 au fost evenimentele hotărâtoare ale cuceririi Belgiei. În timpul luptelor pentru eliberarea Belgiei de către Aliații din septembrie 1944, Divizia a II-a canadiană a fost prima unitate aliată care a traversat canalul. Divizia a II-a a fost parte a Armatei I canadiene. Britanicii au traversat de asemenea canalul în timpul marșului spre
Canalul Albert () [Corola-website/Science/333782_a_335111]
-
fost prima unitate aliată care a traversat canalul. Divizia a II-a a fost parte a Armatei I canadiene. Britanicii au traversat de asemenea canalul în timpul marșului spre Olanda, iar americanii au intrat în Belgia mai spre est, acționând pentru eliberarea Belgiei și Luxemburgului. Belgia a fost eliberată de trei armate aliate, dintre care două au traversat Canalul Albert.
Canalul Albert () [Corola-website/Science/333782_a_335111]
-
Română în primăvara anului 1940, dar se întoarce acasă după ce Basarabia fusese ocupată de către URSS. Ocupanții sovietici împărțiseră țăranilor moșia unui arendaș din Nuieluși, iar familia Cărăbuș primise două hectare semănate cu maci, starea materială a ciuturenilor îmbunătățindu-se mult. Eliberarea Basarabiei de către Armata Română a dus la reinstalarea vechilor rânduieli, iar țăranii ce ocupaseră moșia arendașului au fost cercetați de jandarmi și bătuți. Cei doi băieți ai lui Onache au plecat pe front și au murit în război. După reocuparea
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
viitorului scriitor, generându-i pasiunea pentru trecutul aventuros. Pe la vârsta de 12-13 ani, el a început să scrie o lucrare similară intitulată „Haiducul Florea Corbeanu”, pe care o plănuia în patru volume, despre un haiduc ce desfășura o activitate de eliberare națională în provinciile ce erau ocupate pe atunci de imperiile învecinate. Mihail Sadoveanu a scris o primă versiune a romanului "Șoimii" intitulată " Frații Potcoavă", în 1901 la Fălticeni; tot acolo a scris și nuvela „Ion Ursu”. Într-o scrisoare din
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
râului. În timp ce prima divizie se odihnea în Hanseong, divizia a II-a a pornit spre nord fiind întârziată cu două săptămâni doar de râul Imjin. Japonezii l-au trimis coreenilor de pe malul celălalt al râului mesajul obișnuit prin care cereau eliberarea drumului spre China dar coreenii i-au refuzat. După aceea, comandanții japonezi au retras forțele principale pentru a securiza cetatea Paju. Coreenii au văzut aceasta ca pe o retregere și au lansat în zori un atac împotriva forțelor japoneze rămase
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
de acțiuni naționaliste în cadrul unei organizații secrete turkmene. Este condamnat la 10 ani de muncă forțată și trimis în lagărele agricole din Uzbekistan, mai întâi întâi în Zarafșan și apoi în Zengi-Ata de lângă Tașkent. Sperând să își regăsească familia după eliberarea din 1943, o convinge pe Hamide, care se stabilise în Tașkent, să ia cei trei copii și să se refugieze la rudele din Istanbul. Însă eliberarea se produce mult mai târziu, după încheierea războiului, în 1948. Atunci începe să scrie
Şewkiy Bektóre () [Corola-website/Science/333196_a_334525]
-
în Zarafșan și apoi în Zengi-Ata de lângă Tașkent. Sperând să își regăsească familia după eliberarea din 1943, o convinge pe Hamide, care se stabilise în Tașkent, să ia cei trei copii și să se refugieze la rudele din Istanbul. Însă eliberarea se produce mult mai târziu, după încheierea războiului, în 1948. Atunci începe să scrie autorităților solicitând un pașaport, dar pe 17 decembrie 1948 este arestat din nou și exilat pe viață în Siberia la Bolșaya Murta, pe fluviul Yenisei, la
Şewkiy Bektóre () [Corola-website/Science/333196_a_334525]
-
în Poltava. Soția sa, Zekiye Abdulla, primește doi ani cu suspendare. După câteva luni, detenția este comutată la muncă într-o rafinărie și mai apoi, pe 18 iulie 1977 este eliberat. Autoritățile locale continuă însă să îl hărțuiască refuzându-i eliberarea actelor de domiciliu. Discută des cu prietenii despre situația tragică a tătarilor. Pe 20 iunie 1978 familiei sale i se deschide un nou dosar și când miliția vina să îl ridice, 23 iunie 1978, Musa se stropește cu benzină și
Musa Mamut () [Corola-website/Science/333226_a_334555]
-
a fost Amedeo Preziosi (1816 - 1882), care în perioada 1868 - 1869, la invitația domnitorului Carol I a făcut două călătorii în România, în timpul cărora a făcut peste 250 de acuarele și guașe. Theodor Aman (1831 - 1891) a pictat acuarele ca „Eliberarea țiganilor” (1848) „Dominoul verde” (1882), "Bal mascat" (1882) (acuarelă combinată cu guașă). Nicolae Grigorescu (1938 - 1907) a făcut numeroase desene, acuarele și pasteluri, dintre care doar Biblioteca Academiei Române posedă 345. Ștefan Luchian (1868 - 1916) a pictat numeroase acuarele, dintre care
Acuarela în România () [Corola-website/Science/333216_a_334545]
-
au luat scările. De Ruyter a fost nevoit să spargă țiglele de pe acoperiș ca să intre în biserică și să iasă pe ușă. În 1622 a luptat ca muschetar în armata Olandei, sub comanda lui Mauriciu de Nassau, împotriva spaniolilor, pentru eliberarea orașului Bergen-op-Zoom. În același an a revenit în cadrul flotei comerciale olandeze și a urcat rapid în ierarhie. Conform unor surse engleze, între anii 1623 și 1631 și-a desfășurat activitatea la Dublin ca agent al casei de comerț a fraților
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
În ultimul său drum spre casă, răposatul De Ruyter a fost salutat cu salve de tun trase de pe coastele Franței la ordinele directe ale regelui Ludovic al XIV-lea. Orașul Debrecen i-a ridicat o statuie pentru rolul său în eliberarea din sclavie a 26 de preoți maghiari protestanți. Șase nave din Marina Regală a Olandei au fost numite HNLMS De Ruyter iar alte șapte sunt numite după nava sa amiral HNLMS De Zeven Provinciën. În 2007, în timpul campaniei "Cei Mai
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
altor țări arabe, îmbunătățind și relațiile cu Uniunea Sovietică și cu Germania de Est. În anul 1975 a fost ales președinte al Organizației Unității Africane. A acordat asistență organizațiilor teroriste palestiniene și în 1976 a colaborat cu Frontul Popular de Eliberare a Palestinei care răpise un avion Air France cu destinația Israel, în devierea lui, cu ostatici la bord spre aeroportul ugandez Entebbe. Acțiunea de salvare a ostaticilor de către o unitate de elită israeliană (Operația Entebbe) a reprezentat pentru el o
Idi Amin () [Corola-website/Science/333213_a_334542]
-
și față de guvern, a modului de acțiune și a punctului lor de vedere în diferite probleme de stat. La începutul anului 1943, lt.-col. Traian Borcescu a mediat o întâlnire între Georges Daurant, agent secret englez, și Eugen Cristescu, vizând eliberarea din arestul german a șefului rețelei de spionaj britanice ce activa pe teritoriul României, Alexandru Eck, și mutarea lui într-o închisoare românească, pentru a nu fi executat. În vare anului 1944, cu câteva luni înainte de lovitura de stat de la
Traian Borcescu () [Corola-website/Science/333277_a_334606]
-
la Palat și apoi la Iuliu Maniu, liderul Partidului Național-Țărănesc, pentru "noi ordine". A mers și la Marele Stat Major, unde i s-a ordonat să treacă la arestarea oficialilor germani. După 23 august 1944, Traian Borcescu a contribuit la eliberarea din arest a unor salariați ai SSI, arestați în urma unor campanii de presă, arătând că această colaborare s-a desfășurat în interesul țării, exact cum în acel moment trebuiau să colaboreze cu serviciile similare sovietice. Erau vizate în primul rând
Traian Borcescu () [Corola-website/Science/333277_a_334606]
-
la închisoare pe viață, pentru o culpă curentă în epocă: "activitate intensă contra clasei muncitoare", fiind vizată evident, înființarea acelei grupe speciale. Traian Borcescu a fost pus în libertate în 13 aprilie 1964, grațiat prin Decretul nr. 411/1964. După eliberare, a fost angajat ca magazioner la întreprinderea de panificație Spicul, până la pensionare. După evenimentele din decembrie 1989, a fost înaintat la gradul de colonel în retragere. În iulie 1999, Mariana Conovici și Octavian Silivestru, de la Societatea Română de Radiodifuziune au
Traian Borcescu () [Corola-website/Science/333277_a_334606]
-
ale Mitropoliei Basarabiei. Consiliul Eparhial a numit în funcția de Vicar Administrativ al Episcopiei Basarabiei de Sud pe PC preot Iulian Budescu, consilier pe probleme misionar-pastorale și tineret. Locul de Vicar al Episcopiei Basarabiei de Sud a rămas vacant după eliberarea din această funcție a PC Protoiereu Mihail Ursache. PC preot Iulian Budescu îi revine sarcina de a continua organizarea centrului eparhial al Episcopiei Basarabiei de Sud începută de antecesor sau. Părți componente ale Mitropoliei Basarabie sunt:
Episcopia Basarabiei de Sud () [Corola-website/Science/333281_a_334610]
-
și de a-i înlocui cu arbuști japonezi pitici ("<nowiki>Sophora japonica ' Pendula'</nowiki>"), sugerând că aceștia din urmă sunt plante utilizate în cimitire, dezlipite de tradiția și cultura orașului și lipsite de proprietăți ecologice benefice omului (umbră, filtrarea aerului, eliberare de fitoncide etc.). Botanistul a participat, de asemenea, la numeroase proteste civice împotriva tăierii arborilor din Iași, precum la cel organizat pe 11 mai 2014 în Parcul Expoziției, unde primăria a dispus marcarea silvică (marcaj de tăiere) a sute de
Mandache Leocov () [Corola-website/Science/333275_a_334604]
-
parte, ea a fost excitată atunci când a privit cerul nocturn înstelat de pe acoperișul fortului. Acest eveniment este descris într-un mod erotic, ca și cum adulterul ei a avut loc nu cu un alt bărbat, ci cu noaptea-însăși într-o acțiune de eliberare temporară de viața ei servilă și plină de constrângeri. La începutul povestirii, Janine este descrisă ca bazându-și existența pe soțul ei, care are nevoie de ea și astfel ea are un motiv de a exista. Cu toate acestea, ea
Femeia adulteră () [Corola-website/Science/333273_a_334602]
-
pentru războiul împotriva Uniunii Sovietice, au organizat echipe cu misiunea de a pătrunde în spatele frontului pentru informații. Odată cu declanșarea războiului dintre Germania și Uniunea Sovetică, în 22 iunie 1941, la care a participat și armata română alături de cea germană, pentru eliberarea Basarabiei și nordului Bucovinei, anexate în iunie 1940 de către sovietici, Gheorghe Balotescu a participat la acțiunile informative și contrainformative ale SSI. În momentul în care Eșalonul Mobil al SSI a ajuns la Chișinău, a fost constituit un mic Centru de
Gheorghe Balotescu () [Corola-website/Science/333285_a_334614]
-
instituționalizate în cultura americană (pe care el le-a numit "entități suprapersonale"): individualismul, capitalismul, naționalismul și militarismul. Conform doctrinei socialiste, acestea trebuiau înlocuite prin colectivism, socialism, internaționalism și pacifism, respectiv. Altă mișcare teologică ulterioară din protestantismul "mainline" a inclus teologia eliberării, forme filosofice de creștinism postmodern și diverse influente teologice cum ar fi existentialismul creștin (pornind de la Søren Kierkegaard și incluzând teologi și cercetători ca Rudolf Bultmann și Paul Tillich) și chiar mișcări conservatoare ca neo-evanghelicii, neo-ortodoxia și paleo-ortodoxia. Dean M.
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
cunoscută ca , este o biserică romano-catolică din secolul al XVI-lea amplasată pe insula Giudecca a orașului italian Veneția. Ea a fost proiectată de arhitectul Andrea Palladio și construit ca o biserică votivă pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru eliberarea orașului de un focar major de ciumă. Situat pe malul Canalului Giudecca, el domină orizontul insulei Giudecca. Este membru al Asociației bisericilor venețiene și conține mai multe picturi realizate de Tintoretto, Paolo Veronese și Francesco Bassano. "" a fost construit ca
Il Redentore () [Corola-website/Science/333365_a_334694]
-
25 aprilie 1933 ca Ponte Littorio («Podul lictorului»), fiind singura cale de acces pentru vehiculele rutiere în centrul istoric al capitalei regiunii Veneto. La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a fost redenumit "Ponte della Libertà" pentru a onora eliberarea de sub dictatura fascistă și de sub ocupația nazistă. Încă din 1846, pe când Veneția era inclusă în Regatul Lombardia-Veneția, care a aparținut apoi Imperiului Habsburgic, a existat o linie de cale ferată care lega orașul de țărmul continental venețian. La 7 aprilie
Podul Libertății din Veneția () [Corola-website/Science/333386_a_334715]
-
fiind inaugurat la 25 aprilie 1933 cu numele de "Ponte Littorio" de principii de Piemont Umberto și Maria José în prezența lui Benito Mussolini. A fost redenumit la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial cu numele actual în memoria eliberării de sub regimul fascisto-nazist. Podul feroviar, inițial cu două linii, a fost extins în anii '70 ai secolului al XX-lea pentru a conține patru linii. Cele două linii noi au intrat în folosință la 20 noiembrie 1978, dar la scurt
Podul Libertății din Veneția () [Corola-website/Science/333386_a_334715]
-
și intelectuali ai României (Dumitru Stăniloaie, Radu Gyr, Teodor M. Popescu și mulți alții), Grigorie Băbuș a fost arestat de către securitatea comunistă împreună cu principalii lideri ai grupării și a îndurat ani de temniță grea la Închisoarea Aiud și Jilava. După eliberarea sa, în anul 1964, Grigorie Băbuș se stabilește la Mănăstirea Antim. În 2006 se retrage la Mănăstirea Cheia unde moare la vârsta de 93 de ani, la data de 7 februarie 2007.
Grigorie Băbuș () [Corola-website/Science/333410_a_334739]
-
comitatului Bihor pentru a contracara poziția conservatoare a prefectului Lajos Tisza. Înlăturat de la putere de către conservatori, Beöthy a revenit la putere în timpul Revoluției din 1848-1849 când a îndeplinit funcțiile de comandant al gărzilor naționale, prefect și comisar al guvernului, susținând eliberarea maghiarilor de sub dominația habsburgică. Fratele său, Richárd Baradlay, seamănă cu György Beöthy, un văr al lui Ödön Beöthy, care a participat ca ofițer (mai întâi ca maior și apoi ca locotenent-colonel) la luptele revoluționare din anii 1848-1849. El a fost
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]